Egregori

CAPITOLUL II – EGREGORI ÎN DEOCLAVIS

(calea către origini, primii pași către primele forme de viață)

 

Întreaga existență la nivel macro sau micro se află într-o permanentă mișcare datorită bipolarității, a forțelor de atragere și respingere, lucru foarte bine cunoscut și acceptat încă din cele mai vechi timpuri. Această permanentă interacțiune are loc între elementele chimice, între corpurile cerești, între oameni, comunități de oameni, între specii, animale sau vegetale, între elementele fundamentale aer, foc, apă, pământ.

Cele nouă verigi ce formează DEOCLAVISUL ca matrice funcțional-determinantă, exprimă un set de reguli ce constituie cheia coexistenței a tot ceea ce ne înconjoară. A tuturor formelor de viață, fie aceasta biologică (viața așa cum o cunoaștem și am fost învățați de știința clasică), fie Viață Absolută (existența Divinității, forma spirituală la nivel cuantic).

Viața Absolută o considerăm ca fiind existentă înainte de formarea Universului ca formă materială, ca formă perceptibilă nouă. Și asta bineînțeles în măsura în care cădem de acord cu existența materială, materia, indiferent de starea de agregare a acesteia, fie gazoasă, fie plasmă, fie lichidă, solidă. Este un subiect aparte ce va fi abordat mai târziu vis a vis de caracterul vibrant, energetic, forma energetică a tot ceea ce există. Tot atunci vom aborda subiectul TIMP.

Corelațiile între cele nouă puncte distincte și interdependente sunt enunțate din nou spre o mai bună înțelegere cu referire la Deograful următor:

Rezonanța (1) – Este larg cunoscut faptul că există în mod permanent o conectivitate, ba chiar putem vorbi despre o comunicare permanentă între tot ceea ce există în Univers. Fie că ne dăm seama , că percepem, că înțelegem sau nu, o permanentă comunicare are loc.

Este vorba de capacitatea diferitelor corpuri fizice sau eterice de a inter-comunica spre a fi astfel unul. Specia umană are tendința de a ignora acest fapt, iar noi la Umaniterra dorim să ajutăm să ne reamintim și să nu mai uităm.

Este dovedit științific natura interconexiunii între corpurile fizice, între corpurile eterice precum și între cele eterice și fizice. Natura energetică a corpurilor fizice este un fapt cunoscut.

Intrarea în Rezonanță (1) a două corpuri, a două entități diferite, Egregori sau corpuri fizice în lumea tangibilă, duce la identificarea imediată și bilaterală a frecvențelor de lucru (a lungimii de undă), (a valențelor chimice, potențialelor electrice).

Recunoașterea (2) imediată a unei entități din partea unei alte entități (cu cine anume și cu ceea ce rezonezi) descoperă astfel potențialul de a fi una pentru cealaltă o resursă (3). Aceasta fiind prezentă și necesară, se apelează la rațiune (4) ca în mod rațional (4) să fie utilizată, folosită, fără abuzuri dând astfel dovadă de respect (5) pentru celelalte entități, pentru ceilalți membri ai comunității care recunosc (2) aceeași resursă (3). Un act de respect (5) și pentru resursă (3) în sine, fie aceasta materială (minerale, apă, păduri, etc.) , imaterială (energie), sau fie resursă (3) umană.

Rezonanța (1) implică reciprocitate (7) (exemplu în procesul de radio transmisie și recepție) care mai departe conduce la accentuarea reciprocității (7) dar nu numai. Acest proces creează mai multă reciprocitate (7) prin crearea de plus valoare ambelor părți, entitatea ce emite și entitățile ce recepționează. Vedem acest exemplu viu în economia clasică precum și în procesele specifice faunei și florei pe Terra, procese guvernate de ceea ce bioeconomia ca disciplină explică. Ca simplu exemplu cu care suntem cu toții familiarizați, difuzarea reclamelor pentru diverse produse și servicii este benefică atât celor ce pun ceva la vânzare, face cunoscut audienței oferta unui produs pe piață, precum și publicului receptiv care apoi cumpără.

Această plus valoare care are ca scop aprofundarea, amplificarea reciprocității (7). Nu se limitează numai la întreținerea și bunăstarea părților participante, a mediului și omului, dar conduce și la  dezvoltarea sustenabilă a condițiilor de mediu sau pe de altă parte de distrugere a acestora. Reciprocitatea (7) este o verigă ce determină condițiile individuale de trai, și prin extindere, condițiile de viață ale comunității, dezvoltarea societății, procesul de evoluție a speciei umane. În lipsa reciprocității (7) , extincția speciilor devine inevitabilă. Aceasta posibilă extincție include specia umană.

Pentru acest fapt, această plus valoare ( care poate fi pozitivă, dezvoltare, sau negativă în cazul distrugerilor) este distribuită ca recompensă, răsplată (7) în mod gradual și meritocratic. Distribuție către factorii implicați, anume către om care acționează în mod responsabil (6), și către mediu ca suport al vieții pe Terra. Astfel procesul de regenerare (9), atât al mediului precum și a speciei umane, a cocreatorului, poate urma în mod firesc.

Iată acum regenerarea (9) fiind complet în rezonanță (1) cu Planul Arhitectural de Bază al Creatorului, cu Marele Arhitect al Universului. Numai respectând planșa Sa de Arhitectură, viața și suportul vieții pe Terra pot continua în armonie.

De îndată ce conceptul REZONANȚĂ [ prescurtat REZON:. ] este foarte bine înțeles, celelalte concepte ce reprezintă verigile funcțional dinamice ale Deoclavisului vor fi mult mai ușor de înțeles. Toate aceste verigi sunt interconectate după cum vom vedea pe scurt mai jos și în mare detaliu, cu diverse comentarii și adăugări.

O dată ce intri pe pagina specifică acelei verigi, prin apăsarea pe graficul respectiv sau pe linkul la cuvântul cu majuscule și subliniat, vei afla mult mai multe.

În continuare vor fi folosite diverse exemple din domenii ale activității umane destul de comune, unele necesitând cunoștințe generale, unele apelând la cunoștințe avansate, chiar aprofundate.

Cititorul este astfel încurajat să-și imagineze diferite situații, să parcurgă cele explicate mai jos și să aplice, exemplifice singur angrenajul funcțional al rezonanței. Dacă consideri că ai ceva de oferit, comentarii, idei, exemple, vezi pagina de contact.

După această etapă de studiu a secțiunii REZON:., explorarea CHEII-MATRICE DEOCLAVIS poate avansa. Vom ajunge să înțelegem formarea primelor molecule organice ce stau la baza formelor de viață.

Apoi, aceste molecule vor prinde viață. Alchimia reală (da, nu e eroare spunând alchimie) își va spune cuvântul și nu ne va uimi pentru că misterele cu care Creația a fost învăluită nu vor mai reprezenta minuni cerești ci realități cerești și pământești. Vom fi în cunoștință de cauză și vom ști cum să luăm decizii și să acționăm mai bine.

Vom avea parte de cunoașterea unui act real Divin, manifestarea Adevărului, a Luminii. Și după aceasta, aproape nimic nu ne va mai minuna. Vom cunoaște. O dată ce vom ști mecanismul Matricei Deoclavis și cum acești Egregori primordiali ai Matricei interacționează formând Egregori avansați, vom ajunge să ne cunoaștem originea vieții.

Vom înțelege menirea noastră ca oameni, ca ființe umane, ca specie inteligentă. Vom realiza care e menirea planetei noastre Terra ca suport al vieții și implicit a Creației, opera Creatorului, a Marelui Arhitect al Universului.

1 [REZON:. ]

RO) Rezonanța, EN) Resonance, FR) Résonance ,

IT) Risonanza, ESP) Resonancia, POR) Ressonância.

Natura energetică a întregii existențe materiale tangibile și imateriale, intangibile, a tuturor corpurilor fizice și eterice este bine cunoscută. Știm că bipolaritatea e parte esențială în dinamica motorului natural al vieții.

Ca un prim exemplu pentru o ușoară înțelegere, două corpuri intră în rezonanță atunci când frecvența lor de lucru, sau frecvența lor specifică, se potrivesc destul de mult către perfect.

Spre exemplu:

1. Două stații emisie-recepție comunică între ele numai atunci când sunt acordate pe aceeași frecvență (numită și lungime de undă). Cu cât acordarea e mai bună, mai precisă, cu atât comunicarea e mai bună, fără erori, fără bruiaj, fără confuzii și pierderi de semnal. Un acord perfect pe frecvență asigură o bună conectivitate, respectiv o comunicare mai bună fără erori și mai puține neînțelegeri.
2. Două sau mai multe persoane comunică dacă cunosc aceeași limbă.
3. Limbajul corporal are rezonanța lui. Cu cât fiecare cunoaște limba mai bine, cu atât mai bine, se comunică mai precis și mai rapid.
4. Persoanele comunică între ele dacă se simt reciproc, dacă rezonează. Cu cât rezonează mai bine, cu atât se simt reciproc mai aproape una față de cealaltă, cu atât comunicarea e mai precisă, mai plăcută.

Începând cu începutul, ca formă de introducere:

Diferiți atomi se pot combina cu alții atomi sau grupări atomice (molecule, radicali liberi) formând astfel mai departe molecule, simple și apoi din ce în ce mai complexe. Acest lucru are loc numai atunci când entitățile respective, atomi, molecule, radicali liberi, sau agregate complexe, întră într-o oarecare rezonanță stabilind între acestea legături conform valențelor, satisfăcând reciproc potențialele lor energetice.

Aceste entități, au astfel posibilitatea de a forma un sistem stabil din punct de vedere termodinamic, energetic. Este astfel tendința de a forma, construi structuri mai puternice, crea mai multă ordine din haosul specific unei agitații, a unor turbulențe permanente, situații specifice căutărilor de oportunități.

Atomii se pot disocia unii de alții sub influența unor energii externe și recombina apoi formând diferite alte structuri moleculare organizate, Ordine din haos (Ordo Ab Chao). Același lucru are loc în societate, în cadrul comunităților, organizațiilor, familiilor, asociațiilor cu interese comune specifice.

Asocierile precum și disocierile au loc sub influența unor factori externi, fizici, energetici, deseori identificând această acțiune dinamică cu dezordinea. O turbulența mai mult sau mai puțin înțeleasă, deci o ordine în interiorul unei dezordini, care este doar aparentă nouă până la momentul când ajungem să ne explicăm acea dezordine, devine apoi ordine în concepția noastră.

Asocierile și disocierile atomilor au loc în urma unor intrări în rezonanță a atomilor unii cu alții, apelând la desfacerea unor legături anterioare mai slabe. Aceasta are loc spre a crea alte identități chimice mult mai stabile, specifice moleculelor din ce în ce mai mari, către organisme vii din ce în ce mai evoluate. Dat fiind apariția unor condiții externe noi, urmând un Plan de Arhitectură mai avansat, mai complex, se ajunge la macrosisteme cum e cazul sistemelor vii, viața biologică, societatea. Matricea Deoclavis ne va arăta mai târziu acest proces evolutiv în care noi, oamenii, cocreatori, avem multă responsabilitate.

Acest Plan de Arhitectura urmează un ciclu dinamic de cauză și efect, un proces de optimizare spre stabilirea unui sistem din ce în ce mai stabil din punct de vedere termodinamic, reducând energiile specifice gradului de dezordine, a agitației. Se acumulează în schimb energii interioare, potențiale, specifice unei organizări superioare.

Acest proces, aici exemplificat cât se poate de succint, continuă spre formarea organismelor vii, de la ADN la ființele vii cunoscute sau nu nouă, apoi către macro-organismele precum este cazul conglomerațiilor de organisme și a macrosistemelor vii, societatea cu modul ei complex de organizare.

Modelul continuă apoi, și este ușor de observat în cazul diferitelor forme de organizare socială, cum am definit noi oamenii, a formării triburilor, a comunităților de oameni, a diverselor organizații religioase, politice, cluburi de interese, a națiunilor și uniunilor de colaborare.

Societatea se află în continuă dezvoltare și schimbare urmând schema asocierilor și disocierilor prezentată pe scurt folosind modelul atomic-molecular. O investigație mai amplă ne arată că acest lanț de evenimente se regăsește și în modelele astronomice.

Cu cât aflăm ce se întâmplă sus cu atât înțelegem fenomene / evenimente ce au loc jos, și invers.

Spre a forma astfel de conglomerate, satisfacerea unor necesități este imperativă spre a reduce încărcătura energetică specifică haosului.

Haosul general, dezordinea, sau în fizică numită entropie ridicată din punct de vedere termodinamic, este energia externă ce reprezintă motorul creării șanselor de întâlnire a diferitelor entități (atomi, molecule care au pierdut un atom, radicali liberi, grupări chimice, diverse grupări sociale, un cumul cu potențiale energetice și valențe ce așteaptă să fie satisfăcute, etc.).

Aceste entități, sunt guvernate la nivel intern după modelul exprimat de cheia Deoclavis, Matricea care stă însăși la baza formării lor. Cheia Deoclavis, ca model, regulă și principiu, continuă să-și exercite rolul atunci când diversele întâlniri între entități au loc, deci și la nivel extern. Astfel de întâlniri sunt atom-atom, atom-moleculă, om-resursă materială, natură, om-om, om-organizație existentă, națiune-națiune, o listă practic infinită cu exemple.

Aici, din nou, invităm cititorii să devină scriitori, să participe.

Două sau mai multe entități când se întâlnesc, întâmplător sau intenționat cu scop precis sau aleatoriu, ajung la concluzia că se pot combina, forma un complex, o nouă entitate extinsă, că pot conviețui, că pot colabora în mod constructiv sau nu, în funcție de intrarea în rezonanță (1).

O coeziune și conlucrare optimă nu e posibilă, lucru care de obicei se află încă de la bun început când nu există un grad minim de rezonanță (1) , atunci când acordul pe o frecvență comună nu poate avea loc. În chimie avem exemplul atomilor elementelor inerte ( Heliu , Neon , Argon , Kripton , Xenon și Radon care sunt clasificate ca inerte sau elemente nereactive) ce nu pot forma complexe moleculare stabile, spre exemplu.

Ca urmare a intrării în rezonanță (1) a doua sau mai multe entități, între ele apare fenomenul de identificare, recunoaștere (2). Fiecare entitate recunoaște (2) ca fiind o resursă (3) valoroasă una altuia prin afiliere și conlucrare. Pentru ca sistemul să se îndrepte către stabilitate, un grad de dezordine mai mic, entropie mai scăzută, respectiv o ordine mai ridicată, un potențial ridicat specific unei grupări noi formate, valențele reciproc întâlnite sunt folosite în rații (4) corespunzătoare pentru satisfacerea noilor legături.

Prea mult duce la exces, la dezechilibru, prea puțin rezultă în carență. În ambele cazuri avem astfel tot dezechilibru. Pentru formarea unei anumite combinații (molecule de exemplu), rații (4) energetice specifice și clare sunt utilizate. Sistemul (noua moleculă formată) nu are nevoie și nu acceptă nici mai mult nici mai puțin.

De fapt, să înțelegem mai bine, rația (4) în sine este factor implicit al rezonanței (1) prin simplu fapt că o frecvență anume, are o lungime de undă (și o perioadă) precisă, constantă, definitorie, specifică, care se repetă. ( Vedeți imaginea DEOCLAVIS – REZONANȚA ȘI RAȚIE ).

Astfel se asigură o cale de comunicare, un set de răspunsuri (6) și confirmări în cadrul procesului de comunicare. De aici se naște sensul implicit al unei bune comunicări, răspunderea (6), responsabilitatea (6).

Fără asumarea răspunderii (6), fără această responsabilizare (6) , fără responsabilitate (6), menținerea rației (4) este periclitată, astfel se iese de pe aceeași lungime de undă. Rezonanța (1) e compromisă, comunicarea între entități se pierde. Planul este compromis, mesajul menit a fi transmis prin comunicarea intenționată la intrarea în rezonanță (1) este întrerupt în lipsa răspunderii (6), planul, conținutul mesajului căută acum alte medii prielnice pentru a se materializa.

În alte cuvinte, pentru a produce un plan arhitectural, organizatoric, constructiv, se pornește de la rezonanța (1) între entități, elemente, factorii participanți. În acest proces rezonant (1) rațiile (4) sunt implicit determinate, și răspunderea (6), responsabilitatea (6) se întemeiază spre a menține integritatea unui plan solid realizabil. Un set de Egregori primordiali creează astfel primul Egregor complex, al Gândului facerii, al Planului Arhitectural al Creației (al Marelui Arhitect al Universului, și în situații unde omul este implicat, chiar combinat cu Planul Arhitectural al Cocreatorului, omul, unde necesitatea personală, voința sa și comportamentul său participă începând cu gândul său). Vom aborda această parte în mari detalii pe parcurs inclusiv la capitolul ce va aborda subiectul compunerea mantrelor.

De asemenea vorbim de materializare, pentru că mai târziu vom vedea alte aspecte interesante ce Matricea Deoclavis ne mărturisește.

Sistemul se autoreglează, dar învățând, noi oamenii putem în mod voit, prin alegeri, să fim mai bine organizați în viața noastră personală, implicit socială. Acum avem posibilitatea, ca de la noțiunea de rație (4), să recurgem în mod evident la identificarea necesităților stricte și respectarea (5) acestora. Am văzut mai devreme, în Planul Arhitectural al Creației, importanța răspunderii (6), a exersării responsabilității (6), și prin stabilirea rațiilor (4) să deducem astfel principiul și necesitatea de a raționa (4), actul de raționalizare (4). Se naște iată în mod implicit conceptul rațiunii (4).

Acest fenomen de stabilire a unei entropii joase, o mai buna organizare, nu e doar în folosul unei entități anume sau a alteia ci a noii entități formate, a uniunii, a noului organism format prin uniune.

Fiecare entitate respecta (5) în mod automat și implicit nevoile energetice ale fiecăruia, utilizează în mod optim valențele oferite de fiecare. Ca drept urmare, toți participanții sunt astfel respectați (5) unii de către alții, iată în mod reciproc (7).

Dat fiind continua mișcare a sistemului dinamic specific Universului, a vieții, a schimbului de energie, fiecare entitate răspunde (6), oferă și primește, în mod dozat [în rații (4) precise], coordonat de cauză-efect. Astfel ia naștere, creat pe linie energetică, termodinamic, sensul auto-responsabilității (6), sensul necesității autoreglării specific acum sistemelor inteligente. Menținerea viabilității Planului Arhitectural al Creației este astfel asigurată prin lucrarea sinergica a Egregorilor participanți, de la cei primordiali 1 la 9, la cei avansați, sinergic formați, cum am observat recent Egregorul 1-4-7 numit și Planul Arhitectural de bază al Creatorului, Marele Arhitect al Universului, al Cerului și Pământului.

În procesul dinamic al Creației, în care sistemul se autoreglează spre reducerea haosului, a dezordinii, crearea unui sistem din ce în ce mai stabil, fiecare entitate (fie simplă sau complexă formată din alte entități simple) participantă primește în schimb pentru efortul depus o recompensare (8). Aceasta constă în fie satisfacerea unei valențe, prin exprimarea potențialului propriu, sau crearea unui alt potențial energetic pentru satisfaceri viitoare ale unor valențe noi formate.

În cazul speciilor inteligente, anume oamenii, ne putem referi și la bucurii personale sau de grup, recunoașteri (2), recomandări (8). În cazul unor acțiuni ce au avut loc în detrimentul Creației, recompensele (8) pot fi și taxări, amenzi, diverse pedepse cu scopul de Perfecționare și reducere a dezordinii în interiorul comunității. Ordine din haos (Ordo Ab Chao).

Ajungând a nivelul unui înalt grad de organizare, sistemul, noua entitate formată, atinge stadiul regenerări (9), a reproducției (9), a înmulțirii (9).  Acesta urmează cele asimilate, învățate, la care se adaugă noile lucruri ce urmează a fi învățate în cursul ciclurilor Creației.

Se ajunge astfel la noi capacități de rezonanță (1) cu un Plan Arhitectural Dinamic Constructiv Actualizat, dirijat conform Planului Arhitectural de Bază al Creatorului, Marele Arhitect al Universului. Are astfel loc îndeplinirea continuă, împlinirea continuă spre Perfecțiune a Creației, lucru ce are loc prin intermediul oamenilor la nivelul planetei noastre Terra și alte specii inteligente existente în infinitul Univers.

În cazul sistemelor complexe cum sunt speciile vii, cu atât mai mult inteligente, apare fenomenul de adaptare reciprocă unul la altul. Această adaptare are loc ca un proces lent, cum ar fi adaptarea la mediu ca urmare a unui set de tip cauză-efect, tatonări, încercări, optimizări unde guvernează de asemenea legile cheii Deoclavis la nivel local.

Entitățile necesită a fi compatibile spre a reduce energia specifica unui înalt grad de dezorganizare, reducere necesară în schimbul realizării unui înalt grad de organizare.

Astfel, numai un sistem organizat poate oferi, proporțional cu gradul de organizare, un potențial intern ridicat ce se exprimă prin cunoaștere, informație, o înaltă conștiință colectivă și personală, înțelepciune.

Tendința sistemelor vii, pe de o parte este reducerea dezorganizări. Astfel viața poate fi posibilă. Cu atât mai mult în cazul speciilor superioare, inteligente, înțelepte. Mai mult, sănătatea sistemului este întreținută, iar dezvoltarea fizică și intelectuală este o consecința implicită în procesul Creației.

Iar dacă alegem să vedem acest proces al Creației având loc într-un șantier, ne putem imagina că în mod obișnuit avem efecte secundare, precum zgomot, praf, deșeuri și chiar accidente. Sacrificii. Suferință.

La un anumit nivel în sus Dumnezeu continuă Creația sa și prin Oameni.

Din ce în ce mai mult noi oamenii, având dat și liberul arbitru, am creat tehnologii avansate spre a accelera procesul Creației, drum de la care de multe ori am deviat și ne-am demonstrat că suntem capabili utilizând cunoașterea noastră avansată, să și distrugem. Oare să revenim la sloganul Glorie Muncii sau începem să realizăm că nu orice muncă merită glorificată. Glorie Plus Valorilor, valori sustenabile.

Construim pe o parte și ne distrugem pe altă parte. Să fie un exercițiu tehnologic, un exercițiu de alegeri? Un proces al căutărilor spre a găsi Perfecțiunea? O oportunitate de a lucra mai eficient spre binele Creației, viața ca fiind Suprema Creație?

Cheia Deoclavis ne explică și prin prisma celor șapte principii hermetice ca cele patru elemente esențiale clasice  (pământul, apa, aerul și focul), că noi oamenii avem Matricea Deoclavis, cheia Creației, în mâna noastră și liberul arbitru poate alege soarta noastră, a oamenilor, ca specie superioară.

CONTINUARE SPRE EGREGORII 2-9