Planșe Arhitecturale – Economie, Finanțe, Științe Sociale și Politice

Planșe Arhitecturale – Economie, Finanțe, Științe Sociale și Politice

Fiecare lucrare în format PDF apare cu prima sa imagine cu sau fără text. Vă rugăm să apăsați pe imagine și la baza acesteia veți vedea în partea stângă jos săgeți ce vă vor invita să răsfoiți documentul PDF. Mulțumim pentru interes și pentru răbdare. Documente noi vor fi adăugate cu timpul. Pentru aderare la Ordin, Bate la Poarta Templului la Contact. Vedeți și formatul PDF al lucrării publicate ce poate conține și grafice relevante, corelate cu conținutul textului.

Pentru recenziile planșelor publicate aici accesați pagina Planșe Arhitecturale – Recenzii – Economie, Finanțe, Științe Sociale și Politice | Umaniterra

 

PRĂBUŞIREA SOCIETĂŢII ACTUALE

CAUZE, EFECTE ŞI CÂTEVA POSIBILE SOLUŢII SALVATOARE

PĂRĂU Cornel – Ion

2025.10.10

  Prăbușirea societății actuale, Cauze, efecte și câteva posibile soluții salvatoare

                Iubiţi fraţi şi surori, am ales să vorbesc despre acest subiect deoarece constatăm că din ce în ce mai mulți oameni tratează această temă cu destul de multă lejeritate, ca și cum acest lucru nu se poate întâmpla sau în cel mai rău caz se va întâmpla într-un viitor foarte îndepărtat.

Pentru a putea vorbi despre prăbușirea sau degradarea până la dispariția societății actuale, din diferite cauze, este necesar să  “aruncăm o privire” la ceea ce s-a întâmplat de-a lungul istoriei pentru a ne putea face o idee despre cum ar putea evolua lucrurile în cazul în care nu acționăm în niciun fel pentru a putea stopa declinul societăţii actuale, care este destul de evident, pentru cei preocupați de acest subiect!!!

Deşi pare paradoxal şi greu de explicat, în trecut prăbuşirea unor anumite societăţi- din diferite motive: războaie, boli, calamități natural etc.- a avut ca principal efect îmbunătățirea vieţii oamenilor de rând, ceea ce cu siguranţă ar avea efecte catastrofale în zilele noastre.

Trebuie să spunem că folosirea cuvântului civilizaţie e oarecum impropriu pentru a defini primele Regate care sunt menţionate de către diversele izvoare istorice. S-a constatat că de fapt aceste prime Regate aveau puţin în comun cu ceea ce numim noi astăzi civilizaţie şi statalitate. Războaiele, sacrificiul uman şi abuzurile de tot felul erau la ordinea zilei, ceea ce însemna o formă evidentă de regret comparativ cu societăţile de vânători- culegători care au reuşit să supravieţuiască mii sau sute de mii de ani chiar bazându-se pe întrajutorarea reciprocă, împărţirea hranei şi a uneltelor!

Mult mai târziu la apariţia primelor Regate, oamenii au început să schimbe lucrurile în mod radical, pentru ajutorarea şi sprijinul reciproc au fost înlocuite cu relaţiile de dominaţie: cei bogaţi domină pe cei săraci, bărbaţii care domină femeile, statul care predomină pe cetăţeni etc. Aceste societăţi au început să prospere datorită în principal a trei elemente,:

– arme, care încet- încet au fost monopolizate de către un grup restrâns de oameni

–  hrană – mai ales cerealele, care puteau fi uşor tocate transportate şi depozitate,

– un teritoriu potrivit din punct de vedere geografic, care a permis societăţilor bazate pe  aceste relaţii de dominaţie să controleze relativ uşor populaţiile. Aceasta însemnând teritorii, care erau mărginite de mări, deşerturi, munţi sau râuri, pe care oamenii acelor epoci le puteau traversa foarte greu.

Toate Regatele sau Civilizaţiile de acest tip conţineau în ele şi seminţele autodistrugerii, care-n primul rând sunt reprezentate de inegalitatea din interiorul acelei societăţi, care inegalitate măcina încet dar sigur din interior societăţile respective. Părerea majorităţii istoricilor este că seminţele acestei inegalităţi pentru că natura umană ar fi înclinată spre acumulare şi spre îmbogăţire pur şi simplu ci apare pentru că există câțiva oameni care raportat la totalitatea populaţiei de pe un anumit teritoriu, sunt foarte puţini, ajung în diverse motive să se lupte între ei pentru statut, resurse cu glorie. Inevitabil în această luptă pentru putere ajung să fie atraşi şi cetățenii de rând. Odată cu secătuirea resurselor limitate dintr-un anumit areal, societăţile devin tot mai fragile, oamenii ajungând să se deteste şi să se lupte între ei şi chiar să se urască.

Această temă a urii, care este sădită în mod deliberat între oameni, care de fapt nu au nimic de împărțit unii cu alții, dar sunt impulsionaţi în acest sens de către cei puţini, care doresc acumularea a cât mai multor resurse, are ca scop distragerea atenţiei pentru a nu putea percepe cu adevărat cine sunt cei responsabili de secătuirea resurselor majorităţii populaţiei şi inducerea acesteia în eroare pentru a nu putea percepe cu adevărat cine sunt cei puţini şi responsabili pentru cele ce se întâmplă de fapt. În trecut prăbușirea unui regim sau a unui Regat însemna pe termen scurt şi mediu o îmbunătăţire a vieţii pentru oamenii care erau eliberați de taxe şi de dominaţie şi se puteau întoarce la agricultură.

În zilele noastre prăbuşirea civilizaţiei ar avea consecinţe catastrofale, colapsul ar fi însoţit de violenţă la scară mult mai mare. În trecut războaiele şi conflictele se purtau cu săbii şi arcuri şi alte asemenea pe când în zilele noastre Marile puteri deţin arme nucleare. Să ne imaginăm deci consecinţele!!!! Să ne gândim că în trecut oamenii nu erau dependenți de serviciile oferite şi prestate de către State sau Imperii ce se puteau întoarce destul de uşor la agricultură, la vânat, la cules, ca să supraviețuiască.

În zilele noastre majoritatea oamenilor super specializați, adică ştiu să facă doar câteva lucruri, în special în domeniul fiecăruia de activitate, fiind complet dependenţi de infrastructura de servicii globală sau naţională după caz.

E de ajuns un simplu exercițiu de imaginație:

• Câți oameni cunosc o sursă de apă alternativă în caz că reţelele de alimentare cu apă nu funcţionează?
• Ce se întâmplă dacă rafturile magazinelor se golesc brusc şi se întrerup lanţurile de alimentare?
• Ce se întâmplă cu gunoiul, pe care noi oamenii îl producem în cantităţi foarte mari, în cazul în care acesta nu mai este colectat şi reciclat???

Adevărul dur este că : în cazul în care oricare dintre sistemele pe care ne bazăm astăzi ar intra în colaps- tot stilul nostru de viață s-ar schimba cum nici nu ne imaginăm.

Aşadar amenințările din zilele noastre sunt infinit mai reale decât cele din trecut:

• Criza climatică,
• inteligența artificială,
• armele nucleare şi
• alte pericole existenţiale pentru rasa umană.

Putem concluziona fără echivoc că există două mari posibilități: o schimbare fundamentală a societăţii şi a orânduirii actuale sau autodistrugerea definitivă. Sunt de părere că a doua variantă e cea mai plauzibilă, în condițiile în care vedem cum evoluează lucrurile.

În ceea ce priveşte o schimbare fundamentală a societăţii aceasta ar trebui neapărat să înceapă cu ce e mai greu de realizat:

– societăţile să fie în adevăratul sens al cuvântului democratice şi să nu mai fie posibilă acumularea de putere excesivă în mâinile unui număr foarte limitat de oameni,

– reducerea de urgenţă a inegalității economice grave, care reprezintă cel mai mare pericol la adresa stabilităţii democraţiei.

Un alt aspect, care trebuie luat în seamă, este faptul că până acum aproximativ 5000 de ani omul era o specie PIROFITĂ, adică modelată de foc, doar pe parcursul timpului următor adică până în zilele noastre am devenit o specie PLUTOFITĂ, fiind nevoiţi să ne adaptăm la economia tot mai organizată şi la ceea ce numim noi astăzi bani.  De aici s-a ajuns la un număr relativ mic de oameni, care deţin averi imense, aproape imposibil de cuantificat, ceea ce este profund imoral şi obscen de-a dreptul. Următoarea etapă, la care s-a ajuns, este aceea că oamenii bogați folosesc în zilele noastre banii doar ca să contorizeze averile pe care le deţin.

Ar trebui să existe o limită naturală a cheltuielilor, pe care un om le poate face această limită rezultând din faptul că planeta şi resursele sale sunt finite, după un anumit punct averile au rol doar de comparație între diferite persoane. În acest carusel al îmbogățirii fără limită sănătatea noastră este distrusă, timpul petrecut împreună cu cei dragi este tot mai puţin şi multe alte probleme care derivă din acest vârtej al îmbogăţirii fără limită.

La fel cum în majoritatea statelor civilizate a fost adoptat aşa zisul salariu  minim pe economie, tot la fel consider că se poate impune şi o limită maximă de bani pe care o persoană îi poate avea.

Consider că orice om de bun simţ poate contribui la salvarea omenirii de la declin şi autodistrugere, şi aici sunt câteva lucruri, pe care ar trebui să le facem modul cel mai concret, ordinea este o preferință strict personală:

– sub nicio formă să nu acceptam relaţiile bazate pe dominaţie şi foarte important pentru cei care ajung în poziții de putere să nu monopolizeze acea poziţie sau funcţie;

– să evităm cu orice preţ munca în folosul şi pentru Industria dependenţelor: alcool, tutun, jocuri de noroc, etc.

– să nu lucrăm pentru cei, care produc arme, oricare ar fi scopul declarat sau nedeclarat al acestor arme

– să evităm să muncim pentru marile corporaţii de tehnologie

Să limităm pe cât posibil munca pentru şi în folosul Industriei combustibililor fosili.

În acest mod, chiar dacă unii dintre noi suntem pesimişti cu privire la faptul că va putea schimba lumea la nivel mare măcar vom trăi împăcați cu ideea că nu am contribuit la această uriașă problemă, care ne aşteaptă să o rezolvăm!!!

Am zis!

PĂRĂU Cornel – Ion,   2025.10.10

2025-10-10-Cornel-Ion-PARAU-PRĂBUŞIREA SOCIETĂŢII ACTUALE CAUZE, EFECTE ŞI CÂTEVA POSIBILE SOLUŢII SALVATOARE

 

 

Nicolae Florin Croitoru 2025-09-14 Risipa de resurse

 

 

 

Pentru recenziile planșelor publicate aici accesați pagina Planșe Arhitecturale – Recenzii – Economie, Finanțe, Științe Sociale și Politice | Umaniterra

Această pagină este permanent în lucru, actualizare. Reveniți pentru noutăți.

Un index al tuturor planșelor arhitecturale se află la pagina

Planșe de arhitectură O:. M:. U:. | Umaniterra

 

Doriți să vă alăturați Ordinului?

Vei putea să bați la Porțile Templului Ordinului Umaniterra (cererea de aderare AICI), prin voință și determinare, respect de sine și Credință în Divinitate, indiferent de religie. Este foarte posibil ca porțile să ți se deschidă. Dacă intri, poți rămâne sau poți pleca. Nimeni nu te ține cu Forța. Dar Înțelepciunea te va încuraja să rămâi. Nimeni nu alege să întoarcă spatele Frumuseții, bucuriei de a trăi cu adevărat în Adevăr.

De aceea pe altarul Templului vei găsi mereu minim trei sau mai multe Cărți ale Legii Sacre, Biblia, Coranul, Baháʼí și altele, ca simbol al faptului că noi, Umaniterrii, considerăm că toți suntem fiii – fiicele Creatorului, și cu dragoste Fraternă putem fi admiși în O:.M:.U:.

Gânduri bune! Glorie muncii ce produce plusvalori! Glorie plusvalorilor!

Ubi Concordia, Ibi Victoria, Est Umaniterra!