Planșe Arhitecturale – “Libertate Egalitate Fraternitate” prin prisma devizei „Ubi Concordia, Ibi Victoria, Est Umaniterra”

Fiecare lucrare în format PDF apare cu prima sa imagine cu sau fără text. Vă rugăm să apăsați pe imagine și la baza acesteia veți vedea în partea stângă jos săgeți ce vă vor invita să răsfoiți documentul PDF. Mulțumim pentru interes și pentru răbdare. Documente noi vor fi adăugate cu timpul. Pentru aderare la Ordin, Bate la Poarta Templului la Contact. Vedeți și formatul PDF al lucrării publicate ce poate conține și grafice corelate cu conținutul textului.

Libertate, Egalitate și Fraternitate în lumina Deoclavis

Gabriel Gyӧrfi , 2025-09-28

Introducere

În tăcerea sacră a Templului, acolo unde piatra brută se cioplește cu răbdare și lumină, am simțit chemarea de a aduce în fața Fraților si Surorilor o reflecție profundă asupra trinității fundamentale: Libertate, Egalitate, Fraternitate. Aceste trei principii, consacrate istoric în contextul Revoluției Franceze, sunt în masonerie mult mai mult decât idealuri politice, ele sunt chei inițiatice, coduri de trezire și instrumente alchimice pentru transformarea conștiinței.

În cadrul Lojei noastre, Umaniterra, unde filosofia Deoclavis constituie fundamentul doctrinar, aceste concepte capătă o dimensiune cosmică, spirituală și ecologică. Ele nu sunt doar repere ale unei societăți juste, ci legi sacre care guvernează relația dintre om, divin și Terra. Ca frate în această lojă, am trăit experiența acestor principii nu doar ca idei, ci ca realități interioare, manifestate în ritual, în lucrare și în viață.

Libertatea – Respirația divinului în om

Libertatea, în masonerie, nu este simpla absență a constrângerii, ci capacitatea de a alege conștient drumul inițiatic. Este începutul oricărei călătorii spirituale, momentul în care omul decide să pășească din întuneric spre lumină. În Deoclavis, libertatea este văzută ca puterea de a crea realitatea, de a manifesta în armonie cu voința universală.

Omul liber este cel care înțelege că fiecare gând, fiecare intenție, fiecare faptă este o cărămidă în Templul său interior. Libertatea nu este doar un drept, ci o responsabilitate cosmică. În Lucrările din Loja Umaniterra, am simțit cum libertatea devine act sacru, o alegere de a lucra în lumină, de a construi în armonie, de a respira împreună cu M:.A:.A:.U:..

Această libertate implică o ruptură de paradigme, o eliberare de dogme, o reconectare la sursa divină. În Deoclavis, libertatea este actul de co-creație al omului cu Divinul, o lucrare continuă în care fiecare Frate sau Soră este arhitectul propriei lumi.

Egalitatea – Recunoașterea luminii în celălalt

În Loja, indiferent de grad, de titlu sau din viața profană, suntem egali. Această egalitate nu este nivelare, ci recunoaștere. În Deoclavis, egalitatea este văzută ca reflexia divinului în fiecare formă de viață. Nu doar între oameni, ci între om și natură, între spirit și materie.

Egalitatea este puntea care unește toate formele de existență în același suflu divin. În cadrul Umaniterra, am învățat că egalitatea nu înseamnă uniformitate, ci unitate în diversitate. Fiecare Frate/Soră este o nuanță a luminii, o vibrație unică în simfonia universală.

Această egalitate este fundamentul unei fraternități autentice. Ea ne permite să ne privim unii pe alții nu cu judecată, ci cu reverență. Să recunoaștem în celălalt nu doar un Frate, ci o scânteie a Marelui Foc. În Deoclavis, egalitatea este extinsă la toate formele de viață: omul nu este superior naturii, ci parte din ea. Este o ecologie spirituală, în care fiecare element are un rol în armonia cosmică.

Fraternitatea – Legământul sacru al unității

Fraternitatea este liantul care face ca piatra să nu fie doar piatră, ci parte din Templu. În Deoclavis, fraternitatea se extinde dincolo de Loja, devenind unitate între Om și Terra, între gând și acțiune, între vis și manifestare.

Este o fraternitate universală, în care fiecare Frate sau Soră este chemat să fie gardianul vieții, protectorul armoniei, constructorul unei lumi în care Templul nu are ziduri, ci rădăcini. În lucrările de armonizare din O:.M:.U:., am simțit cum fraternitatea devine respirație comună, lucrare colectivă, rugăciune în piatră.

Această fraternitate este expresia concretă a iubirii universale. Ea ne unește nu doar ca masoni, ci ca ființe conștiente, ca celule ale aceluiași organism cosmic. Feste legământul sacru care unește toate formele de viață într-o lucrare comună de evoluție.

Concluzie

Loja Umaniterra nu este doar un spațiu ritualic, ci un laborator de co-creație spirituală. Filosofia Deoclavis si B3T, ne invită să devenim constructori ai unei noi umanități, în care Libertatea este respirație, Egalitatea este recunoaștere, iar Fraternitatea este legământ.

Din Planșele noastre, am învățat că Templul nu este doar o construcție simbolică, ci o structură vie, în care fiecare Frate și Sorӑ este o piatră conștientă, o voință în lumină, o rugăciune în acțiune.

Loja devine astfel ecosistem spiritual, comunitate de evoluție, spațiu sacru al trezirii. Aici, fiecare planșă este o declarație de iubire față de Creație, fiecare ritual este o mantră a armoniei, fiecare Frate este un arhitect al viului.

Libertate, Egalitate, Fraternitate aceste cuvinte nu sunt doar gravate pe frontispiciul masoneriei, ele sunt chei de lumină, coduri de activare, mantra unei noi civilizații. În lumina Deoclavis, ele devin instrumente de trezire, legi ale co-creației, punți între om și divin.

Ca frate al O:.M:.U:., simt chemarea de a lucra nu doar pentru perfecționarea mea, ci pentru evoluția colectivă, pentru armonia universală, pentru renașterea unei umanități sacre.

Am zis!

Gabriel Gyӧrfi , 2025-09-28

Gabriel Gyӧrfi - Libertate, Egalitate și Fraternitate în lumina Deoclavis - 2025-09-28-rev-mod-TEXT-WEB-

Titlu Căutarea Adevărului: De la Piatra Brută la Piatra Șlefuită

Subtitlu – O analiză asupra misiunii inițiatice a Marelui Arhitect al Universului

Tema – LIBERTATE – EGALITATE – FRATERNITATE

Introducere

Cu inima plină de umilință și cu un spirit de cercetare neobosit, am meditat asupra principiului fundamental care ghidează pașii noștri pe Calea Inimii și a Cunoașterii: căutarea Adevărului. Această căutare nu este o simplă aspirație intelectuală, ci este însăși esența demersului inițiatic, motorul perfecționării personale și singurul fundament pe care se poate construi, cu adevărat, Progresul Umanității.

Conținut

Adevărul ca esență a Luminii

Francmasoneria, ca școală a misterelor, ne învață că Adevărul nu este un concept abstract, ci o forță vie, o Lumină primordială emanată de Marele Arhitect al Universului. Neofitul intră în Templu acoperit de ignoranță și prejudecăți, simbolizate de “piatra brută.” Primul său pas este deschiderea ochilor către această Lumină, o revelație care-i arată că singura cale spre eliberare este de a șlefui această piatră, înlăturând de pe ea straturile de minciună și auto-iluzie.

Căutarea Adevărului presupune, așadar, un exercițiu de introspecție curajoasă, de autoevaluare onestă. Este vorba despre a ne confrunta cu propriile limitări, slăbiciuni și erori, recunoscând că acestea sunt obstacole în calea construirii Templului nostru interior. Așa cum Compasul ne învață să ne circumscriem pasiunile, tot așa și Cunoașterea Adevărului ne permite să ne eliberăm de iluzii și să ne ghidăm viața după principii morale superioare.

Libertatea: Între Adevărul Interior și Anarhie

Francmasoneria ne învață că Libertatea este un dar divin, însă o libertate exercitată fără discernământ se transformă în anarhie și haos. Aici intervine Adevărul. Libertatea nu înseamnă a face “ce vrei, când vrei, cum vrei”, ci a fi liber de ignoranță, de prejudecăți și de pasiunile care ne țin captivi.

Căutarea Adevărului, prin procesul de șlefuire a “pietrei brute” a sinelui, ne eliberează de acești “zidari interiori.” Când ne confruntăm cu onestitate cu propriile noastre greșeli și limitări, câștigăm o libertate autentică: libertatea de a alege calea virtuții și a acționa în conformitate cu principii morale superioare. Adevărul interior devine busola care ghidează Libertatea, transformând-o dintr-un drept nelimitat, într-o responsabilitate asumată față de sine și față de ceilalți.

Adevărul, fundamentul moral și social

Adevărul nu se limitează la un plan personal; el este un pilon fundamental pentru o societate justă și armonioasă. Fără adevăr, orice formă de comunicare se transformă în manipulare, orice promisiune devine o minciună, iar încrederea, cimentul care leagă comunitățile, se prăbușește.

În Lojă, principiul Adevărului este exprimat prin sinceritate, respect reciproc și loialitate. Lucrând împreună, Frații și Surorile se sprijină reciproc în această căutare, corectându-se cu blândețe și sinceritate. Adevărul, la rândul său, garantează că principiile Libertății, Egalității și Fraternității nu sunt simple idealuri goale, ci sunt puse în practică cu onestitate și integritate. Astfel, prin aplicarea continuă a Adevărului în interacțiunile noastre, contribuim la edificarea societății, un edificiu durabil și just.

Principiile de Egalitate și Fraternitate se bazează pe Adevărul fundamental că toți oamenii sunt frați, copiii aceluiași Mare Arhitect. Adevărul ne arată că, indiferent de rangul social, de avere sau de convingeri, esența noastră este una și aceeași.

Egalitatea în Lojă este simbolizată de Nivelă și se manifestă prin sinceritatea cu care ne întâlnim, “pe un picior de egalitate,” pentru a lucra la același ideal. Această egalitate nu este o nivelare a meritelor, ci o recunoaștere a Adevărului că toți suntem la fel de importanți în fața Marelui Arhitect al Universului.

Pe de altă parte, Fraternitatea este manifestarea supremă a Adevărului. Ea ne învață că ceea ce ne unește (Adevărul) este mai puternic decât ceea ce ne diferențiază. Într-o lume profund divizată, Fraternitatea masonică este o oază unde, prin toleranță și respect reciproc, putem construi un Lanț de Unire indisolubil, un simbol al faptului că doar împreună și uniți în Adevăr putem evolua.

.Adevărul, cale spre Progresul Umanității

Marele Secret al Căutării Adevărului nu stă doar în descoperirea sa, ci în aplicarea sa. Adevărul pe care îl găsim trebuie să se reflecte în acțiunile noastre, în modul în care tratăm pe ceilalți și în contribuția noastră la progresul comunității. Așa cum o piatră șlefuită, la fel și un Maestru Mason, își folosește Cunoașterea pentru a ilumina și a ghida pe cei din jur.

Astfel, căutarea noastră devine un act de slujire față de Marele Arhitect al Universului și față de Umanitate. Prin răspândirea Adevărului (și a înțelegerii sale) putem combate ignoranța, superstiția și tirania care au cauzat atât de multă suferință. Progresul nu se măsoară doar prin invenții tehnologice, ci prin creșterea morală și spirituală a omului. Doar o societate guvernată de Adevăr poate fi cu adevărat liberă, egală și fraternă.

Triada Libertate-Egalitate-Fraternitate nu este un simplu trio de concepte, ci un triunghi al cărui vârf este Adevărul. O Libertate neghidată de Adevăr duce la haos. O Egalitate fără Adevăr poate deveni un comunism nivelator, iar o Fraternitate fără Adevăr, o simplă alianță de interese.

În căutarea noastră neobosită a Adevărului, învățăm să echilibrăm aceste principii. Adevărul este cel care ne arată că libertatea individuală trebuie să fie în armonie cu libertatea celorlalți, că egalitatea nu elimină diferențele, ci le respectă, iar că fraternitatea este o responsabilitate activă, nu doar o simplă apartenență.

Victoria (Victoria) și Umaniterra

Deviza “Ubi Concordia, Ibi Victoria” nu este o simplă formulă, ci o ecuație a progresului. Victoria nu se referă la triumful asupra altora, ci la triumful asupra ignoranței, a haosului și a dezbinării. Această victorie este de natură morală și spirituală.

Ea reprezintă victoria în a construi un Templu interior solid, bazat pe principii eterne, și victoria în a crea o societate mai dreaptă și mai armonioasă. Fără Armonie, triada Libertate-Egalitate-Fraternitate este sortită eșecului. Doar când cele trei principii se unesc într-o armonie perfectă, ele generează Victoria, aducând Omenirea (Umaniterra) mai aproape de idealul său suprem.

Concluzii

Adevărul nu este doar un concept masonic, ci este însăși temelia Ordinii Universale. Căutarea sa continuă este datoria sacră a fiecărui inițiat, o muncă neîncetată de șlefuire a pietrei brute și de transformare a sinelui. Doar prin dedicarea noastră neclintită față de Adevăr, putem spera să contribuim la construirea Marelui Templu al Umanității.

Astfel, căutarea Adevărului devine misiunea noastră centrală. El este liantul care asigură că Libertatea noastră este constructivă, Egalitatea este justă, iar Fraternitatea este autentică. Doar prin dedicarea neclintită față de Adevăr, putem spera să construim “Templul Universal al Umanității,” aducând Victoria Armoniei (Concordia) și îndeplinind, astfel, datoria noastră față de noi înșine, față de Umanitate și față de Marele Arhitect al Universului.

Așa să fie!

I:.G:.M:.A:.A:.U:.

Al Dvs.,

Antoniu A.C.

Întreg Maestru Mason

T:.A:.F:.

2025-09-24-AAC-Cautarea-Adevarului-TEXT-IN=WEB-

LIBERTATE , EGALITATE, FRATERNITATE AZI

Ioan MACOVEI F.\Mas.\Cav. U 2025-09-30

vedeți și formatul PDF ce poate conține și grafice relevante corelate cu conținutul textului

Deviza franceză „c” emană din idealurile Revoluției Franceze și este fundamentată pe articolul 1 din Declarația Drepturilor Omului și Cetățeanului din 1789, care stipulează că „bărbații se nasc și rămân liberi și egali în drepturi”, iar distincțiile sociale trebuie să fie justificate doar de utilitatea comună.

Sunt acestea provocări ale zilelor noastre sau valori înălțătoare transformate în îndemnuri denaturate ale democrației si cum își si cum poate ajuta deviza

„UBI CONCORDIA, IBI VICTORIA EST UMANITERRA” restaurarea lor?

Abordarea din înțelesul clasic al realității vizibile

În prezent esența omului se denaturează constant, iar bazele sociale și politice de libertate, egalitate, fraternitate ce stau la baza democrației se pervertesc și permit o decădere constantă.

Bazele sociale și politice născute în revoluția franceză, libertate, egalitate, fraternitate stau la baza actualei orânduiri sociale globale, numită democrație. Analizând situaţia cât de obiectiv se poate, constat ca omul modern nu are libertate dar în schimb adoarme cu libertatea iluziei în poveștile “democrației”, visând la ordine care să-i genereze libertate, egalitate și fraternitate.

Astfel este evident ca libertatea este pentru cei puțini care au subjugat civilizația actuală. Rezultă că libertatea este o iluzie pentru toata civilizația umană, iar cauza primordială nu poate fi înțeleasă ușor, acesta fiind și motivul pentru care suntem ușor de păcălit, manipulat, deturnat, etc. de o mână de oameni cum să trăim, gândim, ce avem voie și ce nu, etc.

Chiar și sursa democrației este o reminiscența milenară, care nu mai funcționa nici în Grecia Antică, unde a dus la eliminarea propriilor personalități, precum: Socrate, Seneca, Alcibiade (conducător de oști susținut de Socrate), etc. Aristotel scria: „Socrate a studiat virtuțile morale și primul a încercat să ofere o definiție pentru ele”. Socrate și-a acceptat moartea ca pe o vindecare, eliberându-se de chingile sociale ale acestei lumi. Sunt sute de exemple care culminează chiar cu unul din părinții fondatori ai democrației ateniene, Pericle care la expulzat pe Tucidide, marele salvator al Atenei. Astfel de la începuturi, democrația permitea cele mai mari nedreptăți și crime. Aceiași situație a fost și în Sparta, Roma, republicile din epoca renașterii (Veneția, Milano, Florența), Anglia, Republica Franceza, Rusia, etc.

La fel ca în prezent, toți au început, ca adepți ai libertății, egalității și fraternității, adică ai democrației. Rezultatul este distrugerea și impunerea unei noi morale și idealuri absurde. De ce, având intenții bune, situația din toate societățile democratice se degradează foarte repede și merge prost, finalizându-se cu încălcarea drepturilor elementare și teroare sângeroasă? Astfel cei imperfecți nu pot conduce și decide soarta statului și cred că distrugerea debutează din concepția despre lume, ajungându-se ca o minoritate să dicteze drepturile majorității în majoritatea domeniilor, etc.

Ca să venim mai aproape, toată istoria ultimilor două sute cinci zeci de ani este încărcată de acest gen de nedreptăți, ajungând ca azi, libertatea, egalitatea și fraternitatea să fie niște idei iluzorii, în care omul încă nu a reușit să creeze societatea ideală, construită pe aceste principii, calea democratică rămânând o publicitate frumoasă a unei orânduiri murdare ce se sprijină și exploatează ignoranța, slăbiciunea, uitarea, obișnuința, defectele umane, etc.

Imaginea descrisă nu cred că a fost de la început nici măcar în idealul revoluției franceze și a lumii moderne în general, ajungând ca libertatea să se lase pradă dorințelor, egalitatea face o împărțire strâmbă, iar fraternitatea privește cu grija frățească și toți trei sunt exact ceia ce credem și simțim noi că sunt în interiorul nostru. Acum vin și întreb, e posibil să fie forțe superioare care au alte interese cu noi? Răspund la întrebare într-un capitol viitor.

Nu sunt împotriva acestor îndemnuri, dar eticheta de bine-rău promovată nu este înțeleasă, pentru că viața (natura) amestecă binele și răul în scopuri ce depășesc percepția (înțelegerea egoistă) umană.

O explicație convențională ar fi că până nu demult cei mai mari gânditori clasici înțelegeau viața socială prin dreptul natural, fiind considerat un mod corect de a privi lumea, dar în prezent este dificil de transmis acest drept natural prin sloganul Libertate, Egalitate, Fraternitate, fiind de o eficiență retorică simplă și ambiguă, aspect ce vine de la sursa lor, care este legată de familie și patriotism.

În alt sens, așa cum creștinismul se ghidează după virtuți precum, credința, nădejdea și dragostea, lumea modernă le înlocuiește și se ghidează după aceste trei deziderate „seculare” libertatea, egalitatea și fraternitatea. Ce devin însă aceste idealuri în absența credinței, a nădejdii și a dragostei? Ele instituie o nouă ordine socială și politică, ordinea modernității. Care promite totul – și care, se pare, obține opusul.

Fără credința în Dumnezeu, libertatea devine libertinaj și tiranie.

Știu că lumea este pe o cale opusă sloganului libertate, egalitate, fraternitate, prin atacul asupra familiei și patriotismului, care sunt distorsionate prin tribalism și naționalism.

După cum știm copilul este dependent de familie, adultul simte nevoia să-și formeze o familie, iar bătrânul devine iarăși dependent de familie. Astfel omul este dependent și/sau responsabil față de familie în mai multe moduri. De aici rezultă că familia este locul unde omul î-și manifestă cel mai mult contextul social prin relații sociale. Astfel vedem un prieten ca pe un frate, un mentor ca pe un tată, un discipol ca pe un fiu, un grup ca pe o familie, iar la străini ne gândim în măsura în care nu sunt membri din nici o categorie de familie prezentate anterior, astfel acest model de relație este cel mai important într-o societate.

În concluzie familiile închegate dau familii extinse și istoric acestea dau naștere la națiuni sănătoase. Astfel, natural loialitatea față de națiune își are originea în familie și deci patriotismul este loialitatea față de familie ca o proiecție la scară mai mare. Deci patriotismul este sănătos, natural și bun pentru națiune precum este într-o familie.

Un alt aspect este că în relațiile bune din familie și națiune nu se văd ostilitate sau dispreț față de alte națiuni, așa cum dragostea față de propria familie nu implică ostilitate și dispreț față de alte familii.

Este virtuos să ai o loialitate speciala față de grupul și familia ta și să fii patriot, iar lipsa acestor obiceiuri în gândire și acțiune este vicioasă. Astfel, acest aspect se extinde și în cazul altor virtuți, rezultând doua vicii corespondente, unul ce ține de exces și unul ce ține de insuficiență. Viciul excesului se manifestă prin tribalism și naționalism (membrii mafiei, grupuri etnice, rasism, etc.). Viciul insuficienței, cum sunt cei atașați excesiv sau cei detașați de familie și națiune, rezultând de aici cei ce se consideră „cetățeni ai lumii” , membrii ai comunității globale. Adică o lume fără granițe, a unei false fraternități a umanității, un ideal al fraternității universale, menite să înlocuiască loialitatea față de familie, națiune, patriotism și alte virtuți locale.

Eroarea introdusă în sloganul “libertate, egalitate, fraternitate”, prin sugerarea ca este ceva suspect la nivel de grup, la nivel de familie și național, iar conaționalii noștri ne sunt frați într-un sens nu mai puternic decât orice alta ființă umană.

Viciile tind să se potențeze una pe alta, astfel tribalismul și naționalismul, apar ca reacție la ideea de comunitate globală, ce se promovează ca fiind singura soluție la tribalismul și naționalismul ce sunt proiectate pe nedrept pe familie și patriotism.

Membrii societății se raportează unii la alții într-un mod parțial analog, precum organele din corpul uman viu. La fel pentru buna funcționare a societății, fiecare membru are importanța lui fiind complementar și solidar în același timp. Aici văd că egalitatea este o idee relativă ce ține de foarte multe cauze imposibil de aflat momentan.

Egalitatea și fraternitatea sunt incompatibile cu lupta de clasă precum organele într-un corp, sunt incompatibile cu lupta rasială, care este o reflectare a naționalismului și o pervertire a patriotismului.

Preocuparea pentru egalitate pentru toți nu implică ca toți să fie făcuți egali, pentru ca nu suntem toți egali în toate sensurile și e bine să fie așa. Fiecare suntem meniți să facem anumite lucruri și fiecare trebuie să-și facă treaba pentru că întregul să înflorească. Astfel egalitarismul modern, în numele unei preocupări egale pentru toți, respinge ideea ca membrii societății au roluri, aptitudini și nevoi diferite. De aici pleacă diverse ostilități în societate, cum ar fi: socialismul pentru faptul că sunt diferite clase; ostilitatea feminismului față de rolurile sexuale tradiționale din familie și trăsături psihologice diferite; liberalismul vede diferențele economice; dar s-a ajuns și la a se vedea calitățile naturale superioare ca fiind o discriminare și propunerea redistribuirii fructelor venite din aceste calități.

De aici pleacă atitudinea egalitarului de estomparea constanta, nerușinată a distincției dintre ajutorul către săraci (lucru cerut de solidaritate) și egalizarea rezultatelor economice (pe care solidaritatea nu o cere). Rezultă ca fantezia ridicola a lui Marx despre societatea comunistă în care nimeni nu are un cerc exclusiv de activitate, ci se poate perfecționa în orice ramură dorește.

Solidaritatea nu impune o egalitate radicală, ci o exclude pentru că se opune naturii organice a societății și neagă faptul că am fi părți diferite ale unui organism numit societate (lume). Revenind la libertate în acest context nu este libertatea față de constrângeri, ci mai degrabă este libertatea de a caută ce este bun în mod obiectiv și natural și unde fiecare ființă poate să-și definească individual concepte despre misterul vieții umane, existența, sensul vieții și universul. Aceasta este de fapt cea mai mare amenințare la libertinismul propus și impus în toate domeniile vieții.

Libertatea absolută se traduce prin negarea oricărei forme de autoritate și, în extremis, a tuturor normelor sociale și morale. Libertatea ca libertinaj va eșua în supunere forțată, impusă, înaintea unor reguli neconforme cu natura omului. Și este foarte relevant faptul că primul rezultat concret al afirmării acestei „libertăți” a fost teroarea iacobină (plecată tot în timpul revoluției franceze, 1793-1794) ce tinde sub alta formă să se manifeste iarăși. În acest fel și egalitatea devine distrugerea tuturor acelora care par, în vreun fel, superiori, și se transformă în opresiune.

Egalitatea tinde să devină absolută și promovează o ofensivă generală a celor care au mai puțin împotriva celor care au mai mult și, în cele din urmă, a tuturor celor care sunt mai înzestrați sau talentați. Dar obsesia pentru egalitate mai înseamnă și un atac asupra tuturor celor suspectați că au încălcat noul „cod” de corectitudine politică și socială de o mulțime care linșează, deocamdată doar virtual, disidenții, în numele „egalității”.

Fără milostenie, fraternitatea devine o toleranță oarbă și unidirecțională în accepțiunea ei modernă, promovează acceptarea forțată a unor lucruri inacceptabile, promovează numirea greșelii drept lucru bun și, în consecință, condamnarea tuturor celor care nu sunt de acord, după principiul „intoleranței față de intoleranți”. Fraternitatea poate, degenerând, este și o anulare a personalității și un loc în care toți ajungem să ne îmbrăcăm, să mâncăm, să gândim la fel și să repetăm, la nesfârșit, aceleași clișee sau lozinci. Fraternitatea poate deveni astfel iluzia unanimității – iar unanimitatea nu poate să fie decât impusă.

În concluzie despre cele trei „virtuți” ele devin, în această perspectivă seculară, doar jumătăți sau sferturi de adevăruri. Sunt lucruri care au pretenția că ar trebui să li se subordoneze – credința, nădejdea și dragostea transformând-se în altceva, capătă cu totul alt înțeles – în multe privințe, un înțeles opus față de adevărata libertate, adevărata egalitate și adevărata fraternitate. Și conduc toate spre unul și același punct, care este tirania. Astfel, libertatea fără egalitate și fraternitate duce la individualism și, într-un final, la extremism. Desigur că cel mai vizibil domeniu unde se observă este religia. Extremismul religios naște terorismul, iar acesta produce crimă. „Vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu”, spunea Hristos ucenicilor, pregătindu-i să îi trimită la propovăduire.

Dacă libertatea înseamnă, pur și simplu, să fac doar ce îmi doresc – cum mai este aceasta o virtute? La modul ideal, absolut libertatea este subordonată credinței deasupra rațiunii, care înseamnă relația bazată pe altruism cu aproapele și apoi cu Dumnezeu. Fără această subordonare, libertatea rămâne doar afirmarea individualistă a egoului.

Dacă egalitatea înseamnă autoafirmare și aspirația de a fi egali cu cei de deasupra noastră, cum ne-am putea feri de capcana orgoliului și a infatuării? Egalitatea este subordonată încrederii ce tinde spre o împlinire viitoare a egoului acoperit de dragoste, prin relația cu semenii și cu Cel care ne-a creat. Fără această subordonare, egalitatea este doar aparentă, un simplu surogat.

Egalitatea, mai devreme sau mai târziu, va genera privilegiile celor „mai egali decât alții”, datorită puterii folosite pentru atingerea acestei „libertăți” corupe. Să nu uităm că adevărata libertate nu decurge din aceste „virtuți” distorsionate de lumea modernă – ci vine din credință, din nădejde, din dragoste și din căutare și cercetare, care sunt virtuți ce țin de transcendent. A căror putere, dacă e înțeleasă și folosită corect, prin perspectiva spirituală, poate să transforme nu doar sufletul omenesc, ci poate să aducă pe făgașul firesc întreaga noastră societate.

Dacă fraternitatea înseamnă, o dragoste abstractă față de omenire și o luptă ideologică furibundă purtată împotriva aproapelui – cum mă apropie această perspectivă de omul concret, de fratele meu? Fraternitatea este subordonată dragostei – care înlocuiește încercarea de uniformizare plină de invidie cu dragostea capabilă de sacrificiu de sine.

Abordarea din perspectiva proverbului latin asociat cu O:. M:. UMANITERRA

„UBI CONCORDIA, IBI VICTORIA, EST UMANITERRA”

Aceste valori pot readuce importanța scopului în lume, lucru menit să aducă armonie (Ubi Concordia), care la rândul ei emana victorie (Ibi Victoria) pentru toți cei care o caută, o înțeleg și se schimbă aceasta fiind considerată o creștere.

Din cauza absolutizării idealurile libertate, egalitate, fraternitate, s-au transformat și în surse de conflict prin haos, uniformizare, ideologie. În contrast cu îndemnul revoluționar, tradiția și proverbul latin activat de O. M. UMANITERA ne oferă o altă deviză, mai puțin zgomotoasă, dar poate mai profundă: „Ubi Concordia, Ibi Victoria, Est UMANITERRA” – „unde este armonie, acolo este victoria, acolo este UMANITERRA”

Lumea fiind în mișcare, consider ca și ideile ce ne schimbă și ne animă să fie asemenea, iar dacă prima deviză cheamă la schimbare prin forță și conflict, cea de-a doua invită la echilibru și reconciliere.

Actualitatea expresiei „Ubi Concordia, Ibi Victoria, Est Umaniterra”, unde expresia latină propune o altă paradigmă și are soluții de redresare, astfel Concordia nu este simplu consens, ci o armonie activă între diferențe. Ea nu șterge diversitatea, ci o face suportabilă și constructivă și oferă soluții concrete astfel:

La nivel politic. Dezvoltarea diplomației preventive, pentru a opri conflictele înainte de a izbucni; Reformarea instituțiilor internaționale pentru a reflecta mai bine diversitatea lumii; Promovarea dialogului inter-cultural și inter-religios ca formă de prevenire a radicalizării;

La nivel economic. Reducerea decalajelor prin politici redistributive echilibrate; Responsabilitatea socială a corporațiilor și combaterea abuzurilor din lanțurile de producție; Dezvoltarea economiei circulare și a modelelor sustenabile, care împacă libertatea de piață cu egalitatea șanselor;

La nivel social. Investiții în educația pentru diversitate și toleranță; Combaterea urii și a extremismului prin programe culturale și media responsabilă; Crearea de spații publice și digitale pentru dialog constructiv, nu pentru confruntare;

La nivel de mediu. Un pact planetar pentru climă și resurse, în care Statele să pună interesul global înaintea celui național; Cooperare internațională pentru tranziția energetică; Educație ecologică universală, care să transmită generațiilor viitoare.

Deviza „Liberté, Égalité, Fraternité” poate să rămână un reper fundamental al modernității și a animat epoca modernă, oferind fundamentul moral și politic al democrației. Ea a pus în centrul societății drepturile omului și speranța unei comunități solidare.

De ce deviza „Liberté, Égalité, Fraternité” nu are valoare în absența proverbului latin adaptat: „Ubi Concordia, Ibi Victoria, est UMANITERRA” și chiar pot deveni surse de violență și diviziune? Adevărata victorie a umanității nu stă în proclamarea de principii abstracte, ci în capacitatea oamenilor de a conviețui în armonie pe același pământ. Concordia este, așadar, cheia care transformă idealurile în realitate și care salvează modernitatea de propriile ei excese.

Totuși, deviza „Liberté, Égalité, Fraternité” a fost insuficientă și riscantă, fiind aplicată unilateral, astfel istoria arată că între libertate și egalitate a existat mereu o tensiune, rezultând libertatea absolută ce justifică egoismul extrem și duce la inegalități și haos, egalitatea forțată duce la uniformizare, constrângere și restrânge libertatea, iar fraternitatea rămâne astfel doar o lozincă. De aici s-a văzut că experiențele totalitare au demonstrat că devizele bazate exclusiv pe libertate sau egalitate, fără concordie, duc la polarizare și conflict.

Însă aici intervine „Ubi Concordia, Ibi Victoria, Est Umaniterra”, ce oferă o cale de mijloc prin recunoașterea diversității, dar și a necesității unui echilibru. Nu anulează aceste idealuri, ci le „degradează” (temperează) absolutismul și le readuce în echilibru. Ea arată că adevărata victorie nu aparține unui popor sau unei ideologii, ci umanității ca întreg, deci pune accent pe concordie, pe armonia dintre oameni ca fundament al victoriei comune.

Astfel, prin adăugirea „Umaniterra” se extinde perspectiva, nu doar fraternitatea națională, ci fraternitatea universală, legată de însăși condiția umană pe pământ. Astfel, expresia latină temperează deviza revoluționară, arătând că libertatea, egalitatea și fraternitatea nu au valoare în absența armoniei.

Redresarea lumii presupune trecerea de la confruntare la colaborare, de la egoism național la solidaritate globală, de la libertate absolută la libertate responsabilă. Adevărata fraternitate nu se mai poate opri la granițele unei națiuni, ci trebuie să devină fraternitatea „UMANITERRA”. Doar acolo unde există armonie, va fi și victorie; iar victoria nu va fi a unora împotriva altora, ci a întregii omeniri.

Pentru rezolvarea și depășirea problemelor cu care se confrunta umanitatea și pentru înțelegerea și desăvârșirea Creației, O.M. Umaniterra vine cu soluții revelatoare, concrete ce transcend înțelegerea istorică, prin daruri revelate, astfel:

Cheia – Matricea Deoclavis, care este revelată spre înțelegerea, învățarea și construirea unui nivel superior, armonios în societatea actuală. În acest sens Cheia Deoclavis se comportă ca o entitate (Egregor) superior din punct de vedere al eficienței spirituale, astfel acțiunea ei se referă la facilitarea/accelerarea îndeplinirii planului superior din Arhistrategia de Lumină pe care Marele Arhitect al Universului o are pentru Creația Sa.

Cheia/Matricea Deoclavis este prezentă la toate nivelurile Creației, începând de la regnul mineral, vegetal, animal, uman (vorbitor), până la nivelul de Creator, care este ținta oricărei entități din Creație (stadiu care este victoria finală sau “realizarea”) dar și în tot ce noi înțelegem ca fiind relații, situații, întâmplări, timp, emoții, gânduri, etc.

Mai multe detalii despre Cheia/Matricea Deoclavis sunt pe websitul O:. M:. UMANITERRA, https://umaniterra.org/deoclavis/, acesta fiind un subiect separat de discuție;

Balanța cu Trei Talere – Simbolul Dreptății Tridimensionale

Cei care împart dreptatea sunt și au fost oameni normali cu dorințe egoiste, motiv pentru care și hotărârile luate aveau și încă au un grad mare de eroare, iar aceasta se întâmplă de peste 3700 ani din istoria cunoscută. Civilizația a ajuns la un nivel în care este nevoie și chiar trebuie să tindem spre Divinitate în toate domeniile vieții sociale, iar justiția este printre cele mai importante.

Astfel în procesul decizional de la toate nivelurile a fost introdus al trei-lea factor absolut, care este dreptatea Divină, pentru simplu motiv că apelează la puterea superioară a Marelui Arhitect al Universului.

Mai multe detalii sunt pe websitul O:. M:. UMANITERRA

https://umaniterra.org/justitia-mileniului-iii-3-balanta-cu-trei-talere/ acesta fiind un subiect separat de discuție.

Abordarea din perspectiva ezoterica a libertății în general

Lipsa cunoașterii/adevărului este problema umanității de astăzi. Cunoașterea este căutată în mod greșit în exterior

LIBERTATE și LIBERUL ARBITRU

Pentru a înțelege conceptul sublim de libertate, trebuie să înțelegem mai întâi conceptul de libertate, așa cum este el înțeles în mod normal de întreaga omenire.

Percepția generală este că libertatea e considerată o lege naturală, care se aplică la tot ce ține de viață. Astfel, vedem că animalele care cad în captivitate mor atunci când le privăm de libertate. Aceasta este o dovadă adevărată că Marele Arhitect al Universului nu acceptă înrobirea niciunei creaturi.

Pe bună dreptate, omenirea s-a luptat în ultimele sute de ani să obțină o anumită măsură a libertății individului. Însă, conceptul exprimat prin cuvântul „libertate”, rămâne neclar, iar dacă aprofundăm semnificația acestui cuvânt, nu ne rămâne aproape nimic din el. Căci înainte de a căuta libertatea individului, trebuie să presupunem că orice individ, în sine, posedă calitatea numită „libertate” – cu alte cuvinte, că poate acționa după alegerea sa liberă.

Analizând acțiunile omului, descoperim că acestea îi sunt impuse. El este obligat să le facă și nu are libertate de alegere, pentru ca M:.A:.U:. a înhămat viața cu două lanțuri: plăcere și durere.

Creaturile vii nu au libertate de alegere – să aleagă durerea sau să respingă plăcerea. Iar avantajul omului față de animale este acela că el poate să țintească spre un obiectiv îndepărtat, adică să fie de acord astăzi cu o anumită măsură de durere, fiindcă alege un beneficiu sau o plăcere viitoare, care vor fi obținute după un anumit timp.

Dar de fapt aici nu e nimic mai mult decât un calcul comercial, în care beneficiul sau plăcerea viitoare par a fie de preferat și mai avantajoase decât agonia pe care individul o suferă din cauza durerii pe care a fost de acord să și-o asume în prezent. Aici e doar un calcul de scădere – scăderea durerii și a suferinței din plăcerea anticipată, drept rezultat el rămâne cu un anumit surplus.

Astfel, este extinsă doar plăcerea. Uneori se întâmplă că suntem chinuiți pentru că plăcerea pe care am obținut-o nu este egală cu surplusul la care am sperat, în comparație cu agonia pe care am suferit-o. Ca urmare, suntem în deficit, la fel ca negustorii.

Când tragem linia, nu există nicio diferență între om și animal. Și dacă așa stau lucrurile, atunci nu există nici un fel de libertate de alegere, ci doar o forță de atracție care-i atrage pe toți către plăcerile trecătoare și-i face să respingă situațiile dureroase. Iar M.A.U îi conduce către locurile pe care EL le alege, prin intermediul acestor două forțe, fără a le cere părerea.

Mai mult, chiar și determinarea tipului de plăcere și de beneficiu sunt totalmente în afara alegerii libere, urmând voința altora, după cum vor ei și nu după cum vrea individul. Totul urmează dorința și capriciul societății și nu propria mea voință.

Astfel, în cele mai multe cazuri, fac toate acestea împotriva voinței mele. Pentru că mi-ar fi mult mai comod să mă comport simplu, fără nicio constrângere. Dar sunt înlănțuit cu verigi de fier, în toate mișcările mele – sunt înlănțuit de capriciile și de manierele altora, ale acelora care formează societatea. Așa că, spuneți-mi, unde e liberul meu arbitru, voința mea liberă? Pe de altă parte, dacă presupunem că voința nu are libertate, atunci suntem cu toții ca niște mașini, care acționează și creează datorită unor forțe exterioare, care le forțează să acționeze în acest fel. Ceea ce înseamnă că suntem cu toții încarcerați în închisoarea Providenței, care, folosind aceste două lanțuri, plăcerea și durerea, ne împinge și ne trage după propria sa voie, acolo unde consideră că e potrivit.

Rezultă că nu există egoism în lume, de vreme ce nimeni de aici nu este liber și nu stă pe propriile lui picioare. Eu nu sunt responsabil pentru acțiunile mele, nu sunt cel care acționează pentru că așa doresc să o fac, ci acțiunea mi se impune, împotriva voinței mele și fără ca eu să fiu conștient. Ca urmare, recompensa și pedeapsa nu mai există. Și e destul de ciudat, nu numai pentru cei religioși, care sunt credincioși și care se pot baza pe El și pot să aibă încredere că El urmărește doar binele, prin acest comportament. Este și mai ciudat pentru cei care cred în natură, căci, conform celor de mai sus, cu toții suntem prizonierii naturii oarbe, inconștienți și lipsiți de responsabilitate. Noi, specia aleasă, cu rațiune și cunoaștere, am devenit o jucărie în mâinile naturii oarbe, care ne rătăcește și ne duce – cine știe unde?

Ar merita să ne ocupăm puțin cu înțelegerea unui lucru foarte important – cum putem exista în lume ca ființe care au un „sine”, unde fiecare se consideră a fi o entitate unică, libera, ce acționează de sine stătător, independent de forțele exterioare, străine și necunoscute. Și cum anume ni se revelează ființa aceasta – sinele, care se presupune ca este o frontiera peste care, daca o transcendem suntem liberi?

E adevărat că există o conexiune generală între toate elementele realității din fața noastră, care se dezvoltă și avansează prin legea cauzalității, prin cauză și efect. Așa cum este cu întregul, la fel este și cu fiecare obiect în parte – adică, fiecare creatură din lume aparținând celor patru tipuri (mineral, vegetal, animal și vorbitor) ascultă de legea cauzalității prin intermediul cauzei și efectului.

Mai mult, fiecare formă particulară a unui anumit comportament pe care îl urmează creatura atât timp cât se află în această lume, este indusă de cauze străvechi, care o obligă să accepte acea schimbare din acel comportament și nu o alta. Iar acest lucru este evident pentru oricine analizează natura din punct de vedere științific, fără niciun pic de părtinire. Cu adevărat, trebuie să analizăm această chestiune, pentru a ne permite să o examinăm din toate punctele de vedere.

Așa ca orice apare în ființele acestei lumi trebuie perceput nu ca existență care apare din absență, ci ca existență din existență, printr-o entitate efectivă care și-a lepădat forma anterioară și s-a îmbrăcat în cea actuală. Ca urmare, tot ce apare în lume există patru factori și că din toți patru, laolaltă, apare acel obiect si anume: Sursa; Comportamentul neschimbător, de cauză și efect, legat de atributul propriu sursei; Comportamentele sale interne de cauză și efect, care se schimbă prin contactul cu forțele străine; Comportamentele de cauză și efect ale lucrurilor străine, care îl influențează din exterior.

ALEGEREA LIBERĂ

De fiecare dată, atunci când analizăm acești patru factori, vedem că, deși forța noastră nu e suficientă pentru a înfrunta primul factor, sursa, avem totuși abilitatea și libera alegere de a ne proteja de ceilalți trei factori prin care sursa se schimbă la nivelul părților sale individuale și uneori, chiar și la nivelul părții sale generale, cu ajutorul obiceiului, care o înzestrează cu o a doua natură.

Putem să adăugăm întotdeauna la chestiunea alegerii mediului nostru – prietenii, cărțile, învățătorii și așa mai departe. Este ca în cazul aceluia care a moștenit de la tatăl său câteva spice de grâu. Din această cantitate mică, el poate să crească zeci de spice, alegând mediul pentru „sursa” sa și anume pământul fertil, cu toate mineralele și materiile prime necesare, care hrănesc grâul din abundență.

Așa stau lucrurile și cu tema noastră, căci e adevărat că dorința nu are libertate. Mai degrabă, ea este acționată prin cei patru factori de mai sus. Și suntem obligați să gândim și să analizăm așa cum ne sugerează ei, fiind lipsiți orice putere de a critica sau de a schimba.

Însă există libertatea ca dorința să aleagă inițial un anumit mediu, cărțile și îndrumătorii care să- i transmită concepte bune. Dacă nu facem asta, ci suntem dispuși să intrăm în orice mediu care ne iese în cale și să citim orice carte care ne cade în mâini, putem ajunge să cădem într-un mediu rău sau să ne pierdem timpul cu cărți lipsite de valoare, care există din abundență și sunt ușor de obținut. Ca urmare, vom fi obligați să adoptăm concepte stricate, care ne vor face să păcătuim, sa încălcăm alte libertăți și să condamnăm. Cu siguranță că vom fi pedepsiți, nu din cauza gândurilor sau faptelor noastre rele, pe care nu putem să le alegem, ci pentru că nu am ales să fim într-un mediu bun, căci în mod sigur aici avem posibilitatea de a alege. Dar și aici, nu datorită gândurilor și faptelor lui bune, care îi vin fără să le aleagă, ci datorită efortului său de a dobândi un mediu bun, care să-i aducă aceste gânduri și fapte bune.

CONTROLUL MINȚII ASUPRA CORPULUI

Unii înțelepți contemporani, care nu studiază nici o înțelepciune, după ce au meditat asupra chestiunilor prezentate mai sus și au văzut că mintea omului este doar fructul evenimentelor vieții, au tras concluzia că mintea nu are niciun control asupra corpului, ci omul este controlat și activat numai de întâmplările vieții, imprimate în tendoanele fizice ale creierului. Iar mintea omului e ca o oglindă care reflectă formele din fața sa. Deși oglinda este purtătoarea acestor forme, ea nu poate să activeze sau să miște formele care se reflectă în ea. Așa este mintea. Deși evenimentele vieții, cu toate nivelurile relației de cauză și efect, sunt văzute și recunoscute de către minte, cu toate acestea, ea este pur și simplu incapabilă să controleze corpul sau să-l pună în mișcare, adică să-l aducă mai aproape de bine sau să-l îndepărteze de rău. Asta pentru că spiritualitatea și materialitatea sunt complet îndepărtate una de cealaltă și nu există între ele niciun instrument intermediar, care să permită minții spirituale să activeze și să conducă trupul lumesc, după cum s-a discutat pe larg.

Dar exact acolo unde există agerime a minții, există și dezorientare. Imaginația omului folosește mintea la fel cum microscopul servește ochii: fără microscop, nu am putea vedea nimic rău, datorită dimensiunii mici a răului. Însă, după ce vedem răul cu microscopul, ne distanțăm de elementul dăunător. Astfel, microscopul este cel care îl face pe om să se distanțeze de ce e rău și nu simțul, căci simțul nu a detectat factorul dăunător. Și în aceeași măsură, mintea controlează pe deplin corpul omului, pentru a-l îndepărta de rău și a-l apropia de bine. Astfel, în toate locurile în care atributul trupului nu reușește să recunoască ce e benefic sau ce e dăunător, este nevoie doar de cunoașterea minții.

Mai mult, deoarece omul își cunoaște mintea, aceasta fiind o concluzie adevărată pe baza experiențelor de viață, el poate primi cunoaștere și înțelegere de la o persoană de încredere, pe care să o considere lege, deși evenimentele vieții sale încă nu i-au revelat acele concepte. E ca o persoană care cere sfatul unui doctor și îl ascultă, deși nu înțelege nimic cu propria sa minte. Astfel, folosim mintea altora la fel de mult cum o folosim și pe a noastră.

După cum am clarificat mai sus, există două moduri în care Providența se asigură că omul atinge obiectivul cel bun, obiectivul final: Calea suferinței și Calea înțelepciunii.

LIBERTATEA INDIVIDULUI

Acum am ajuns la o înțelegere temeinică și exactă a libertății individului. Doar că ea are legătură numai cu primul factor, sursa, care e substanța primară a oricărei persoane și anume cu toate caracteristicile pe care le moștenim de la strămoșii noștri și datorită cărora suntem diferiți unii de alții.

Deoarece chiar și atunci când mii de oameni împart același mediu în așa fel încât ceilalți trei factori să-i influențeze pe toți în mod egal, tot nu vom găsi doi oameni care să aibă măcar un atribut în comun. Asta pentru că fiecare dintre ei își are propria sa sursă, unică. Este la fel ca sursa grâului: deși acesta se schimbă mult prin ceilalți trei factori, el păstrează forma preliminară a grâului și nu va lua niciodată forma unei alte specii.

NECESITATEA DE A PĂSTRA LIBERTATEA INDIVIDULUI

Să știți că aceasta este singura posesiune adevărată a individului care nu trebuie deteriorată sau alterată. Deoarece scopul tuturor acestor tendințe, care sunt incluse în sursă, este să se materializeze și să ia forma de concepte, atunci când individul crește și capătă cunoștințe, ca rezultat al legii evoluției, care controlează acel lanț și îl împinge mereu înainte. De asemenea, aflăm că fiecare tendință e menită să se transforme într-un concept sublim și de o importanță incomensurabilă.

Astfel, oricine distruge și dezrădăcinează o tendință (libertate) dintr-un individ cauzează pierderea acelui concept sublim și minunat, menit să apară la capătul lanțului, căci acea tendință nu va mai apărea niciodată, în niciun alt corp. La fel, trebuie să înțelegem că, atunci când o anumită tendință ia forma unui concept, ea nu mai poate fi definită ca bună sau rea, pentru că astfel de distincții sunt recunoscute numai atunci când sunt încă tendințe sau concepte imature, dar nu mai pot fi recunoscute ca atare atunci când iau forma unor concepte reale.

Din cele de mai sus învățăm ce rău teribil fac acele națiuni care își impun domnia asupra minorităților, privându-le de libertate, fără să le dea voie să-și trăiască viața după tendințele pe care le-au moștenit de la strămoșii lor. Ele sunt considerate nici mai mult, nici mai puțin, decât criminale.

Chiar și cei care nu cred în religie sau în Providența intenționată pot înțelege necesitatea de a proteja libertatea individului, observând sistemele naturii. Căci putem vedea că toate națiunile care s-au prăbușit vreodată, de-a lungul generațiilor, au ajuns la cădere numai datorită oprimării minorităților și indivizilor, care, ca urmare, s-au revoltat împotriva lor și le-au ruinat. Ca urmare, ne este clar tuturor că pacea nu poate exista în lume, dacă nu ținem cont de libertatea individului. Fără ea, pacea nu va fi sustenabilă și ruina se va instala.

Din tot ce s-a spus până acum, mai avem de găsit punctul de „sine” din omul care stă înaintea noastră ca unitate independentă. Și de ce avem nevoie de primul factor, de lanțul lung de mii de oameni, unul după altul, din generație în generație, cu care stabilim imaginea individului ca moștenitor? Și de ce am nevoie de ceilalți trei factori, de miile de oameni care stau, umăr la umăr, în aceeași generație? La urma urmei, fiecare individ nu e decât o mașină publică, gata mereu să slujească publicul așa cum consideră acesta de cuviință. Adică, el este subordonat față de două tipuri de public:

A . Din perspectiva primului factor, el se subordonează în fața unui public mare din generațiile trecute, înșirate una după alta.

B . Din perspectiva celorlalți trei factori, el se subordonează în fața publicului său contemporan.

Aceasta este o chestiune cu adevărat universală. Din acest motiv, mulți se opun metodei naturale de mai sus, deși îi cunosc temeinic valabilitatea. În schimb, aleg metode metafizice, dualismul sau transcendentalismul, pentru a descrie obiectul spiritual și modul în care stă acesta înăuntrul corpului, sub forma sufletului omului. Acel suflet învață și acționează corpul, fiind esența omului, „sinele” său.

LIBERTATEA SE SUPUNE LUI „A TE LUA DUPĂ COLECTIV ’’

Înseamnă că, ori de câte ori există o dispută între colectiv și individ, suntem obligați să judecăm conform voinței colectivului. Ca urmare, vedeți că acest colectiv are dreptul de a expropria libertatea individului. Dar aici apare o altă întrebare, chiar mai serioasă decât prima. Se pare că această lege regresează omenirea, în loc să o facă să avanseze. Este așa deoarece, atât timp cât majoritatea omenirii este nedezvoltată, iar cei dezvoltați sunt întotdeauna o mică minoritate, dacă hotărâm întotdeauna conform voinței majorității, care sunt cei nedezvoltați și nechibzuiți, punctele de vedere și dorințele celor înțelepți și dezvoltați din societate, care constituie întotdeauna minoritatea, nu vor fi niciodată auzite și luate în considerare. Astfel, omenirea este sortită să regreseze, căci nu va putea să facă nici măcar un pas înainte.

Necesitatea de a fi precauți cu legile naturii, de vreme ce ni se ordonă de către M:.A:.U:. să ducem o viața socială, suntem obligați să respectăm toate legile care țin de existența societății. Și dacă suntem neglijenți, natura se va răzbuna pe noi, indiferent dacă înțelegem sau nu motivația acestor legi.

Și vedem că nu există altă posibilitate de a trăi în societate, decât urmând legea lui „A te lua după colectiv”, care face ordine în toate disputele și necazurile din societate. Astfel, această lege este singurul instrument care dă sustenabilitate societății. Din acest motiv, ea este considerată una dintre poruncile naturale ale Providenței, iar noi trebuie să o acceptăm și să o respectăm cu meticulozitate, indiferent de modul nostru de înțelegere.

O CALE A INTELEPCIUNII ȘI O CALE A SUFERINȚEI

Totuși, întrebarea noastră cu privire la regresia care rezultă din aceasta lege, nu-și primește răspunsul prin aceste cuvinte. Cu adevărat, aceasta este preocuparea noastră – să găsim moduri de a repara acest lucru. Dar M:.A:.U:., în sine, nu pierde nimic din această cauză, pentru că EL a învăluit omenirea în două căi – „calea Înțelepciunii și calea suferinței” – într-un mod care garantează, fără niciun fel de rezerve, dezvoltarea continuă a omenirii și progresul acesteia.

DREPTUL COLECTIVULUI DE A EXPROPRIA LIBERTATEA INDIVIDULUI

Trebuie să întrebăm mai departe: lucrurile sunt justificate atunci când chestiunile au de-a face cu problemele dintre oameni. Atunci putem să acceptăm legea „Ia-te după colectiv”, fiind obligați de M:.A:.U:. care ne instruiește să avem grijă întotdeauna de bunăstarea și de fericirea concetățenilor. Dar înțelepciunea ne obligă să urmăm legea „Ia-te după colectiv” și în disputele dintre om și Dumnezeu, deși aceste chestiuni par să nu aibă nicio legătură cu existența societății.

Ca urmare, rămâne întrebarea: cum putem să justificăm această lege, care ne obligă să acceptăm punctele de vedere ale majorității, care, după cum am spus, este nedezvoltată și să respingem și să anulăm opinia celor dezvoltați, care întotdeauna constituie o minoritate?

După cum este scris in articolul „Esența religiei și Scopul acesteia – Dezvoltarea conștientă și dezvoltarea inconștientă”, înțelepciunea au fost data doar pentru a purifica, pentru a dezvolta în noi simțul recunoașterii răului, imprimat în noi la naștere, care, în general, e definit ca iubirea de sine, pentru a ajunge la binele pur, definit ca „iubirea pentru alții”, aceasta fiind singura și cea mai importantă trecere către iubirea pentru Creator.

PENTRU VIAȚA SOCIALĂ, LEGEA „IA-TE DUPĂ COLECTIV”

De unde și-a luat colectivul dreptul de a expropria libertatea individului și de a-i nega cel mai prețios lucru în viață, libertatea? Aparent, aici nu e decât forță brută, dar aceasta este o lege naturală și un decret al Providenței. Și, pentru că Providența ne obligă pe fiecare dintre noi să ducem o viață socială, rezultă în mod natural că fiecare persoană e obligată să asigure existența și bunăstarea societății. Și acest lucru nu se poate întâmpla decât prin impunerea comportamentului de „a te lua după colectiv”, ignorând opinia individului.

Astfel, vedeți în mod evident că aceasta este originea dreptului și justificării pe care o are colectivul în a expropria libertatea individului împotriva voinței acestuia și de a-l plasa sub autoritatea sa.

Ca urmare, se înțelege că, în ceea ce privește toate chestiunile care nu au legătură cu existența vieții materiale a societății, colectivul nu are nicio justificare de a priva individul de libertate și de a abuza în vreun fel de libertatea acestuia. Iar dacă se întâmplă acest lucru, ei sunt considerați cu toții, hoți și bandiți, care preferă forța brută, în loc de orice drept și dreptate din lume, de vreme ce, aici, obligația individului de a asculta de voia colectivului nu se aplică.

ÎN VIAȚA SPIRITUALĂ, IA-TE DUPĂ INDIVID

Astfel, în ceea ce privește viața spirituală, nu există nicio obligație naturală a libertății individului de a asculta de societate în vreun fel. Dimpotrivă, aici se aplică asupra colectivului o lege naturală, de a se supune în fața individului.

Și de vreme ce, în orice generație, cel mai dezvoltat este individul, rezultă că, atunci când oamenii vor să se elibereze de agonia teribilă și să-și asume dezvoltarea conștientă și voluntară, care este calea înțelepciunii, nu au de ales decât să-și subjuge libertatea fizică, în fața disciplinei individului și să asculte de ordinele și de remediile pe care le va propune individul.

Astfel, vedeți că, în domeniul spiritualității, autoritatea colectivului e răsturnată și se aplică legea „Ia-te după individ”, adică, după individul dezvoltat. Deoarece ne este clar că, în societate, cei dezvoltați și educați constituie întotdeauna o mică minoritate. Rezultă că succesul și bunăstarea societății este închisă într-o sticlă pecetluită, aflată în mâinile minorității.

Ca urmare, colectivul e obligat să respecte cu meticulozitate toate punctele de vedere ale celor puțini, pentru a nu dispărea din lume. Asta pentru că trebuie să știe cu siguranță, cu încredere deplină, că punctele de vedere mai adevărate și mai dezvoltate nu sunt niciodată în mâinile colectivului autoritar, ci mai degrabă în mâinile celor mai slabi, adică în mâinile minorității. Fiindcă toată înțelepciunea și tot ce este prețios vine în lume în cantități mici. Ca urmare, suntem atenționați să protejăm punctele de vedere ale tuturor indivizilor, datorită incapacității colectivului de a le sorta.

În continuare, trebuie să adăugăm că realitatea prezintă în fața ochilor noștri o opoziție perfectă între lucrurile fizice și conceptele și ideile care privesc tema de mai sus, deoarece chestiunea unității sociale, care poate să fie sursa bucuriei și reușitei, se aplică mai ales între corpurile și chestiunile corporale ale oamenilor, iar separarea dintre ei este sursa dezastrelor și a nenorocirilor.

Dar în cazul conceptelor și al ideilor e exact invers: unitatea și lipsa de critică este considerată sursa tuturor eșecurilor și piedica din fața oricărui progres și a fertilizării intelectuale. Este așa pentru că obținerea concluziilor corecte depinde în mod special de multitudinea de dezacorduri și de separarea dintre punctele de vedere. Cu cât există mai multe contradicții între păreri și mai multe critici, cu atât cunoașterea crește și chestiunile devin mai potrivite pentru examinare și clarificare.

Degenerarea și eșecul inteligenței își au rădăcina numai în lipsa de critică și de dezacord. Ca urmare, evident, baza succesului fizic este asigurată în întregime de unitatea societății, iar baza succesului inteligenței și a cunoașterii este asigurată de separarea și dezacordul dintre oameni.

Astfel, atunci când omenirea își va atinge obiectivul în ceea ce privește succesul corpurilor, aducându-le la gradul de iubire completă pentru ceilalți, toate corpurile din lume se vor uni într-un singur corp și o singură inimă. Dar, în același timp, trebuie să fim atenți să nu aducem prea aproape punctele de vedere ale oamenilor, astfel încât dezacordul și atitudinile critice să nu mai existe între cei înțelepți și cunoscători, căci iubirea corporală aduce cu sine, în mod natural și o proximitate a punctelor de vedere. Iar dacă atitudinea critică și dezacordul vor dispărea, va înceta și orice progres al conceptelor și ideilor, iar sursa cunoașterii din lume va seca.

Aceasta este dovada obligației de a fi precauți cu libertatea individului în ceea ce privește conceptele și ideile. Căci întreaga dezvoltare a înțelepciunii și a cunoașterii se bazează pe libertatea individului. De aceea suntem atenționați să o păstrăm cu mare grijă, astfel încât fiecare formă din noi numită în general „dorință de primire” și pe care noi o numim „individ”, să rămână particularitatea fiecărui individ.

Acum puteți să înțelegeți că legile înțelepciunii nu sunt decât legi și comportamente stabilite în lumile superioare, care sunt rădăcinile tuturor comportamentelor naturii din această lume a noastră. Ca atare, legile se potrivesc întotdeauna cu legile naturii din această lume, ca două picături de apă. Astfel, am dovedit că legea „Ia-te după colectiv” este legea Providenței și a naturii.

Astfel în această viziune sursa libertății nu este în mâna omului decât într-o mică măsură în care prin iluzia liberului arbitru omul este pe cale.

Am zis!

Ioan MACOVEI F.\Mas.\Cav. U 2025-09-30

Macovei-Ioan-2025-Septembrie-30-Libertate-Egalitate-Fraternitate-in-prezent-MOD - 1 TEXT - WEB

Libertate – Egalitate – Fraternitate

Autor: Cosmin C.
Data: 14.09.2025 Update: 30.09.2025

vedeți și formatul PDF ce poate conține și grafice relevante corelate cu conținutul textului

Cuprins

Introducere
Rezumatul baladei Meșterul Manole
Originea istorică a devizei „Liberté, Égalité, Fraternité”
Libertatea și responsabilitățile acesteia
Egalitatea dar ca echilibru în diversitate
Fraternitatea ca jurământ voluntar
Ubi Concordia, Ibi Victoria, Est Umaniterra
Simbolurile baladei
Diferența dintre meșteri și boierime
Balada pe înțelesul tuturor
Concluzii
Recomandări
Bibliografie

1. Introducere

De ceva vreme am redescoperit balada populară Meșterul Manole¹ fiind atras extrem de mult de mesajul spiritual transmis de către aceasta. Balada Meșterul Manole reprezintă dovada clară că orice construcție durabilă și semnificativă cere și un sacrificiu împreunat în concordie. De menționat încă de la început faptul că balada se duce puțin pe extrem, fiind vorba de o jertfă umană, dar să privim simbolic învățăturile din aceasta și să analizăm totul doar prin prisma sacrificiului în sine.

Tema dată este „Libertate, Egalitate, Fraternitate”² prin prisma devizei „Ubi Concordia, Ibi Victoria, Est Umaniterra” și poate că la prima vedere actul sacrificiului nu are o relevanță cu toate acestea, dar o să vedem în cadrul acestei planșe care este de fapt legătura și cât de puternică este între toate acestea.

2. Rezumatul baladei Meșterul Manole

Balada povestește cum domnitorul Negru Vodă dorește să ridice o mănăstire fără egal și apelează la “nouă meșteri mari, calfe și zidari, și Manole zece”. Începând lucrarea aceștia au observat ca oricât munceau, zidurile se dărâmau in fiecare noapte. Epuizați si dezamăgiți, meșterii primesc în vis răspunsul: numai prin jertfa unei ființe dragi zidirea va putea dăinui.

Hotărăsc ca prima soție care va veni a doua zi să le aducă merinde să fie sacrificată. Soarta face ca tocmai Ana, soția lui Manole, să se apropie de construcție. Trăirea Masterului Manole în acele momente este sfâșietoare, are de ales între iubirea pentru Ana și datoria fata de lucrare, astfel este prins într-o drama fără ieșire.

Durerea lui Manole, atunci când Ana pășește spre șantier se transforma într-o luptă interioara imensa. El încearcă prin vorbe, prin gesturi, prin rugăciuni tăcute să o îndepărteze dar fără succes. Ana își urmează drumul cu încredere si le aduce mâncare și vorbe bune fără să știe jurământul.

Într-un amestec de dramă, lacrimi, teamă și supunere față de jurământ, Manole o zidește pe Ana între pereți, așezând piatră peste piatră pe lângă ea. Odată cu jertfa, construcția prinde forță și frumusețe. Zidurile, odinioară fragile acum devin solide, iar mânăstirea capătă Lumina în toată măreția ei.

Când mânăstirea este gata, de teama că aceștia vor putea construi o altă mănăstire și mai frumoasă domnitorul împreună cu boierimea hotărăsc să îi lase prizonieri pe acoperiș pe zidari. Pesimismul se împletește cu instinctul de supraviețuire și fiecare caută o cale de scăpare.

Manole, într-un gest de reflexie interioara își construiește aripi ca să zboare dar se prăbușește în gol. Căderea îi aduce sfârșitul fizic, iar legenda spune că din locul unde a pierit Meșterul Manole a izvorât o fântâna ca semn la purificării și al jertfei sale.

3. Originea istorică a devizei „Liberté, Égalité, Fraternité”

Deviza “Libertate, Egalitate, Fraternitate”² își are rădăcinile în contextul Revoluției Franceze din anul 1789, atunci când poporul s-a răsculat împotriva conducerii. Originea în sine este drept strigăt de luptă și în acele vremuri a reprezentat un act de violență dar una având un scop echilibrat pentru popor.

Deviza a reprezentat un punct important în istorie și a fost rapid răspândită în diferite contexte. A fost adoptată și în masonerie doar că sensul este mult mai profund, deviza nu se referă la revolte și reconstrucții sociale sau politice ci la principii spirituale și inițiatice.

Astfel, în cazul masoneriei, libertatea nu reprezintă anarhie ci eliberarea de tirania ego-ului limitat. Egalitatea nu reprezintă uniformizarea socială ci recunoașterea fiecărui frate. Iar, fraternitatea nu se referă la spirit civic ci devine o legătură supremă fiind mult peste orice relație profană.

4. Libertatea și responsabilitățile acesteia

De cele mai multe ori termenul de libertate este înțeles total greșit. La nivel profan, libertatea se confundă cu liberalismul, libertinajul, cu atitudinea de „pot să fac ce vreau eu oricând”. Dar în realitate, libertatea autentică nu reprezintă absența sau încălcarea regulilor ci asumarea responsabilității de a trăi în concordie cu Legea Morala (T1), Legea Scrisă (T2) și Adevărul Absolut (T3) (a se studia B3T⁸).

În masonerie, libertatea este ceva Divin și dificil de înțeles din exterior. Aceasta apare atunci când reușim să ne desprindem de mândrie, de prejudecăți și de instinctele care au tendința să ne domine. Este o luptă interioară esențială prin care omul devine stăpân pe sine. În acel moment, omul realizează că este co-creator alături de Marele Arhitect al Universului și că datoria lui este de a co-crea alături de Acesta.

Deci, libertatea nu trebuie să ne ducă cu gândul la anarhie ci la concordie. Este o linie subțire care la unele vârste este dificil de simțit riscând ca libertatea să se duca către haos. Pentru a o înțelege mai ușor recomand să o asociem cu evoluția biologica, care reprezintă procesul de căutare a unor forme mai bune de concordie intre organisme si sensul lor.

5. Egalitatea dar ca echilibru în diversitate

Egalitatea este si aceasta de multe ori interpretată greșit în plan profan deoarece majoritatea persoanelor se gândesc la o uniformizare pe plan orizontal. Pe plan inițiatic, egalitatea nu anulează diferențele ci afirma că fiecare avem aceeași valoare spirituală în fața Luminii.

O ierarhie nu contrazice egalitatea ci pur și simplu o ordonează. Exact așa cum pietrele dintr-un zid au diverse forme și sunt așezate în diverse poziții, altele la baza în timp ce altele la exterior, absolut toate fac parte din aceeași Creație.

Fiecare literă din alfabet, fiecare cifră, fiecare formulă chimica, toate sunt diferite în mod individual și toate sunt într-o concordie. Comparativ cu oamenii sau animalele la nivel micro, acestea nu intra în conflict sau rivalitate, ci pur și simplu își inteleg ordinea și individualitatea prin concordie.

6. Fraternitatea ca jurământ voluntar

La nivel profan, fraternitatea ne poate duce cu gândul la o relație de prietenie, colegialitate sau de apartenență. Masonic vorbind, reprezintă un legământ viu care depășește interesele materiale și pune accent pe sacrificiul reciproc, sprijin și încredere, toate în mod necondiționat.

Fraternitatea reprezintă un test al caracterului deoarece nu toți cei inițiați îl trec. Sentimentul adevărat de fraternitate nu se poate exprima în cuvinte, acesta trebuie trăit în cadrul unui Ordin cu adevărat unit, în care construcția comună nu tinde să se clatine la primul cutremur.

Pentru a continua exemplul practic din capitolul anterior, fraternitatea reprezintă cimentul dintre pietrele unui zid și face ca libertatea și egalitatea să nu rămână simple cuvinte ci principii de funcționare.

7. Ubi Concordia, Ibi Victoria, Est Umaniterra

La baza devizei stă expresia latină “Ubi Concordia, Ibi Victoria” în traducere “Unde este armonie, acolo este victoria” și reprezintă o forma profundă a construcției masonice. Concordia nu se refera la o simplă înțelegere sau absentă a conflictului, ci la o formă superioară de armonie în care diversitatea de gânduri, caractere și experiențe se unesc într-o entitate vie. Victoria nu se referă la un câștig clasic ci a ridicării unei construcții comune având un scop sacru. Prin completarea cu “Est Umaniterra” se oferă o dimensiune fizică și spirituală unde armonia si Creația devin realități transcendente din idealuri.

Astfel, „Ubi Concordia, Ibi Victoria, Est Umaniterra”³ nu este o simplă deviză sau slogan, acesta are un mesaj profund:

Acolo unde există unitate și armonie echilibrată, rezultatele sunt posibile și actul co-creației se obține impactând pozitiv toată materia.

…iar analizând deviza Libertate, Egalitate, Fraternitate prin prisma acesteia, aș mai adăuga…

Însă fiecare act de Creație presupune și un sacrificiu, un efort, un proces care inițiază și deschide calea transformării.

8. Simbolurile baladei

Și totuși ce vreau să subliniez aducând balada Meșterul Manole în această asociere? Cine și ce au reprezentat meșterii, cine a fost Manole, dar Ana? Cine sunt boierii sau ce reprezintă aceștia? Pai este simplu de fapt…

Nu există o diferență între meșteri și Manole, aceștia sunt foarte bine sudați ca și fraternitate într-un echilibru perfect, având un scop comun. Totuși, faptul că balada poartă numele lui Manole este datorat faptului că acesta este cel care a făcut sacrificiul suprem în toată acțiunea baladei.

Ana de fapt nu este o femeie ci pur și simplu reprezintă sacrificiul necesar unui țel⁴. Boierii reprezintă segmentul de umanitate care își vede doar interesul și este dornică doar să culeagă roadele.

Din punct de vedere masonic, meșterii împreună cu Manole se pot asocia cu o lojă unde Manole este M.M., iar cei 9 sunt maeștrii masoni, calfe si ucenici. Construcția mânăstirii se poate asocia cu actul Creației. Iar Ana reprezintă sacrificiul masonilor în drumul acestora către co-creație și se poate materializa prin toate acțiunile acestora către Lumină, sacrificii, reducerea si educarea ego-ului, schimbarea priorităților, luarea angajamentelor și respectarea acestora, promptitudinea comunicării, și așa mai departe.

9. Diferența dintre meșteri și boierime

La nivel uman, meșterii reprezintă acele persoane care își doresc să co-creeze și înțeleg că uneori o sămânță plantată de aceștia astăzi este posibil ca altcineva să ajungă să o ude, mâine. Și în timp, poate poimâine, alte persoane să se bucure de roadele acesteia. Boierimea reprezintă marea majoritate care doar vor și așteaptă să culeagă, să li se ofere, să li se dea.

„Boierimea” menționată in balada nu trebuie asociată cu persoanele înstărite sau sus-puse pe merit cu cei care si-au câștigat statutul mulțumită muncii sau a aptitudinilor lor. Pe vremuri era destul de ușor să ajungi boier, de multe ori era nevoie doar de noroc sau de mai multă forță și curaj, totul se rezuma la forță fizică.

Cu trecerea timpului, această tipologie de oameni, care în baladă este boierimea, tinde să devină delăsătoare și mai puțin înstărită. În ziua de astăzi, boierimea din balada reprezintă majoritatea indivizii din categoriilor I și II, financiar vorbind.

În timp, aceștia vor tinde să se mulțumească ca UBI (universal basic income) și practic o să devină doar piața consumatoare de nivel scăzut, cei care doar consumă și așteaptă să li se ofere, când se oferă și ce anume li se oferă. Din nefericire, boierimea din balada reprezintă în ziua de astăzi marea majoritate a populației actuale.

10. Balada pe înțelesul tuturor

Varianta pe înțelesul tuturor a baladei se interpretează, pe scurt, cam așa: O echipă formată din cei 10 lucrau la o construcție. Munca acestora era făcută doar ca să fie, fără responsabilitate, oarecum în batjocură și din acest motiv ce construiau ajungea să se dărâme rapid.

Până când unul dintre aceștia și-a dat seama că nu se poate construi ceva durabil în felul acela și a propus o schimbare. Avantajul a fost că toți erau de aceeași părere de fapt și au fost de acord cu respectivul. Astfel, prin schimbarea atitudinii și calității muncii, aceasta a ajuns un real succes.

11. Concluzii

Înțelegerea actului sacrificiului pornește de la Libertate, Egalitate, Fraternitate, unde există echilibru, există Creație, acolo este Umaniterra… dar nicio acțiune nu este posibilă fără un preț. Acel preț este sacrificiul. După cum am menționat și în introducere, nu este vorba de sacrificii enorme sau jertfe ci de cele mai multe ori doar de la renunțarea la o mică parte din confortul personal, la o parte din ego, la dorințele și interesele personale, în favoarea binelui comun și al Creației.

Sacrificiul este cel care face posibilă acțiunea de transformare a simplelor cuvinte din Libertate, Egalitate, Fraternitate privite prin prisma Ubi Concordia, Ibi Victoria, Est Umaniterra intr-un organism viu. Libertatea înseamnă renunțarea la impulsul de “fac ce vreau eu” in favoarea armoniei colective. Egalitatea presupune educarea egoului și acceptarea ca și ceilalți indivizi au aceeași valoare in fața Luminii. Fraternitatea cere sacrificiul intereselor individuale pentru sprijin reciproc și construcție comună.

Balada lui Manole surprinde în mod simbolic aceasta lege universală prin sacrificiul Anei, astfel construcția capătă rezistență și formă. După cum am menționat anterior, Ana nu este un personaj ci reprezintă simbolul sacrificiului. Tot așa fiecare dintre noi este nevoit să zidească ceva din sine pentru a putea trece la o etapa superioară în viată.

Un alt act notabil din drama sacrificiului arată că Manole nu se sinucide, ci trece printr-o moarte fizică spre Iluminare Spirituală. El este dovada clară a transformării inițiatice, ceva vechi moare ca pentru ceva nou, mai înalt și mai bun sa se nască^*5.

Conform Deoclavis⁹, chiar și viața, în viziunea simbolică, a apărut printr-un sacrificiu. Resursele (3) se recunosc (2) și intră într-o rezonanță (1) ca mai apoi să interacționeze dinamic sub o stare de impact sub o transformare, pentru ca și mai apoi o noua resursă (3) să prindă viată sub o nouă Creație. Așadar, sacrificiul nu trebuie văzut ca pe o pierdere ci ca pe o bază a Creației.

12. Recomandări

Recomandarea 1

Vizionarea filmului românesc Meșterul Manole 1995^*7 în care actorul, scriitorul, filosof Dorel Vișan interpretează un rol important (Găman). Filmul se poate viziona online accesând linkul din codul QR din dreapta sau direct acest link: https://www.youtube.com/watch?v=CKDG5i49JTQ

Recomandarea 2

„Meșterul Manole – Opera Rock”^*6 reprezintă un spectacol-concert ce reinterpretează mitul jertfei printr-o combinație de muzică rock și elemente folclorice. Următorul eveniment va fi găzduit la Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” din București, în zilele de 15 și 16 noiembrie 2025. Biletele pot fi achiziționate online: https://ticketstore.ro/en/tickets/9251/mesterul-manole-opera-rock-teatrul-national-de-opereta-si-musical-ion-dacian-bucuresti-16-noiembrie-2025-18-00
Notă: După cum se poate observa, coperta acestei planșe este inspirată din afișul spectacolului.

13. Bibliografie

1 – Alecsandri, Vasile. Poezii populare. Balade (Cântece bătrânești). București: Editura Minerva, 1983.

2 – Mellor, Alec. Our Separated Brethren: The Freemasons. London: George G. Harrap, 1964.

3 – Umaniterra. „Website-ul oficial Umaniterra.” Accesat 14 septembrie 2025. https://umaniterra.org

4 – Eliade, Mircea. De la Zalmoxis la Genghis-Han. București: Editura Științifică, 1980. (mitul jertfei pentru construcție).

5 – Leguay, Jean-Luc. L’épreuve de l’air: Voyage au pays de la purification. Paris: Éditions Dervy, 2004.

6 – „Meșterul Manole (operă rock).” Wikipedia. Accesat 14 septembrie 2025. https://ro.wikipedia.org/wiki/Me%C8%99terul_Manole_(oper%C4%83_rock)

7 – „Meșterul Manole (1995).” IMDb. Accesat 14 septembrie 2025. https://www.imdb.com/title/tt5072918/

8 – Cosmin, C. Exemple de aplicare a modelului ideologic exprimat prin Balanța cu Trei Talere. Planșă arhitecturală, 20 august 2025.

9 – Matricea Divină Deoclavis. „Website-ul oficial Umaniterra (Cheia Deoclavis)” Accesat la 14 septembrie 2025. https://umaniterra.org/deoclavis/

Cosmin-C-2025-09-12-Libertate-Egalitate-Fraternitate-rev-mod-TEXT-WEB-

Libertate, Egalitate, Fraternitate și Ubi Concordia, Ibi Victoria, Est Umaniterra

Autor: Ioan Daniel Pop

Data: 2025-09-29

Status: Planșă Publică

Cuprins

Introducere
Libertatea – ringul unde se naște identitatea
Egalitate și fraternitate – regulile și relațiile care dau sens luptei
Ubi Concordia, Ibi Victoria – victoria ca armonie
Conflictul dintre libertate și armonie
Concluzii – viziune personală
Bibliografie

Introducere

Cuvintele mari ale istoriei – libertate, egalitate, fraternitate – nu sunt doar simple lozinci. Ele sunt pietrele de temelie ale unei arhitecturi invizibile care ne modelează felul de a trăi împreună. Deviza Revoluției Franceze a ajuns să fie fundament pentru gândirea democratică modernă, iar în prezent continuă să fie repere pentru orice încercare de a clădi o societate mai dreaptă.

Pe de altă parte, sloganul O:. M:. Umaniterra – Ubi Concordia, Ibi Victoria, Est Umaniterra – aduce în centrul reflecției ideea de armonie ca premisă a victoriei și ca spațiu în care umanitatea se poate manifesta în plenitudinea ei.

Lucrarea de față își propune să exploreze intersecția dintre aceste două sloganuri. Nu ca o simplă compatibilitate, ci ca o tensiune: libertatea, care adesea înseamnă conflict și diferență, și armonia, care înseamnă echilibru și consens. Întrebarea esențială devine: cum putem fi liberi fără să distrugem armonia? Și cum putem avea armonie fără să sufocăm libertatea?

Ca fost boxer profesionist și antrenor, port această întrebare în mine de ani de zile. În ring am trăit libertatea ca luptă, dar și armonia ca disciplină. În sala de antrenament am văzut cum egalitatea și fraternitatea prind formă concretă, între corzi și saci de box, între transpirație și respect reciproc. De aceea, pentru mine, reflecția asupra acestor sloganuri nu este un exercițiu pur intelectual, ci o experiență personală, vie.

Libertatea – ringul unde se naște identitatea

Libertatea înseamnă spațiu de mișcare. În viața civilă, libertatea este dreptul de a vorbi, de a alege, de a decide pentru tine. În box, libertatea este spațiul din ring și suma deciziilor pe care le iei în câteva fracțiuni de secundă.

Ringul, cu forma sa pătrată, devine simbolul perfect pentru libertatea încadrată: ești liber să dansezi, să lovești, să eviți, dar nu poți trece dincolo de corzi. Această limitare nu anulează libertatea, ci o face posibilă. Dacă ringul ar fi infinit, dacă nu ar exista reguli, lupta s-ar transforma în haos.

În anii mei de competiție, am înțeles că libertatea în ring seamănă cu libertatea în societate: nu înseamnă să faci orice, oricum, oricând, ci să îți asumi responsabilitatea pentru fiecare mișcare. Libertatea nu este haos, ci creație în limitele unui cadru.

Din punct de vedere arhitectural, ringul poate fi comparat cu agora antică, spațiul public al cetățeanului grec. Este un loc central, delimitat, unde libertatea de expresie devine vizibilă. Ringul este „templul libertății luptătorului”.

Egalitate și fraternitate – regulile și relațiile care dau sens luptei

Libertatea singură poate deveni o armă nedreaptă. De aceea, în box și în viață, ea este completată de egalitate și fraternitate.

Egalitatea este asigurată prin reguli stricte: categorii de greutate, număr de runde, arbitru. Niciun boxer nu poate profita de forța brută a unei superiorități fizice inegale. Egalitatea nu înseamnă uniformitate, ci șanse echitabile. În societate, la fel: egalitatea nu presupune ca toți să fim identici, ci ca fiecare să aibă un drum drept, proporțional cu posibilitățile sale.

Fraternitatea în box este surprinzătoare pentru cei din afară. Cum să existe fraternitate între doi oameni care se lovesc cu toată forța? Și totuși, există. Am simțit-o în fiecare meci în care, după bătălie, ne-am îmbrățișat. Fraternitatea se naște din respectul pentru adversar și din recunoașterea faptului că, fără el, lupta ta nu ar avea sens.

În sala de antrenament, fraternitatea devine și mai evidentă. Elevii care își dau sfaturi, care se ajută să reziste, care se bucură împreună de progres – toți aceștia trăiesc fraternitatea ca pe o realitate concretă.

Arhitectural, imaginea egalității și fraternității ar putea fi cea a două coloane care susțin aceeași arcadă. Diferite ca poziție, dar împreună creează stabilitatea întregului edificiu.

Ubi Concordia, Ibi Victoria – Victoria ca armonie

În box am învățat un adevăr fundamental: victoria nu aparține celui mai puternic, ci celui mai echilibrat.

Un boxer dezechilibrat, haotic, oricât de puternic ar fi, se prăbușește în fața unuia care știe să îmbine atacul și apărarea, viteza și răbdarea, libertatea mișcării și disciplina tacticii.

Ubi Concordia, Ibi Victoria nu este o metaforă frumoasă, ci o lege a ringului. Victoria vine din armonia dintre corp și minte, dintre instinct și rațiune, dintre libertatea de a improviza și disciplina de a respecta planul.

Ca antrenor, am descoperit că victoria elevului nu este doar a lui. Ea aparține și colegilor, și clubului, și comunității care îl sprijină. Adevărata victorie este întotdeauna una comunitară.

Arhitectural, imaginea armoniei este cupola. Dacă ringul pătrat este libertatea încadrată, cupola circulară este armonia care învăluie totul. Împreună, pătratul și cercul creează o arhitectură a sintezei: un spațiu unde libertatea și concordia se întâlnesc.

Conflictul dintre libertate și armonie

Ajungem astfel la inima problemei: conflictul dintre libertate și armonie.

Libertatea absolută, lăsată fără reguli, se transformă în haos. Armonia absolută, impusă fără libertate, devine uniformizare și stagnare. În box, libertatea absolută ar însemna o luptă barbară, fără reguli. Armonia absolută ar însemna un dans gol, fără tensiune, fără risc, fără victorie.

Ca boxer, am simțit acest conflict de fiecare dată când trebuia să aleg între instinct și plan tactic. Dacă ascultam doar libertatea, deveneam imprevizibil, dar și riscam haosul. Dacă ascultam doar disciplina armoniei, eram previzibil și lipsit de viață.

Victoria venea numai atunci când reușeam să le împac: să dau libertății mele forma armoniei și să fac din armonie un cadru al libertății mele.

Arhitectural, această intersecție poate fi reprezentată prin suprapunerea unui ring pătrat și a unei cupole circulare. Este un spațiu tensionat, dar fertil, unde conflictul dintre libertate și armonie nu se rezolvă prin eliminare, ci prin integrare.

Concluzii – viziune personală

Ca fost boxer și antrenor, am înțeles că viața și sportul sunt o permanentă căutare de echilibru între libertate și armonie.

Libertatea este curajul de a intra în ring, de a-ți asuma riscuri și de a-ți exprima unicitatea.

Egalitatea este respectul pentru reguli și pentru șansele celuilalt.

Fraternitatea este legătura invizibilă dintre oameni care luptă și cresc împreună.

Armonia este echilibrul care face victoria posibilă.

Intersecția dintre „Libertate, Egalitate, Fraternitate” și „Ubi Concordia, Ibi Victoria, Est Umaniterra” nu este o simplă compatibilitate, ci un dialog viu între tensiune și echilibru. Imaginea care rămâne este aceea a ringului sub cupolă: pătratul și cercul, conflictul și pacea, libertatea și armonia.

Pentru mine, aceasta este adevărata lecție a boxului și a vieții: victoria nu înseamnă înfrângerea celuilalt, ci depășirea de sine și ridicarea împreună.

Acolo unde libertatea se trăiește responsabil, unde egalitatea este respectată, unde fraternitatea ne leagă și unde armonia învăluie totul, acolo este Umaniterra.

Bibliografie:

Mihai Drăgănescu – Orizonturi spirituale și culturale, Editura Academiei Române.

Jacques Derrida – Forța de lege. Fundamentul autorității, Editura Idea Design & Print, Cluj.

Mircea Eliade – Sacrul și profanul, Editura Humanitas, București.

Vasile Morar – Etica și morala în sport, Editura Academiei de Studii Economice, București.

Dumitru Dragomir – Boxul românesc – tradiție și performanță, Editura Sport-Turism, București.

Ioan-Daniel-Pop-2025-09-29-Libertate-Egalitate-Fraternitate-Plansa-TEXT_WEB-mod

„Libertate – Egalitate – Fraternitate”

Banyasz Ovidiu-Cristian 23.09.2025

Respectabili Frați și Surori,
vă îmbrățișez cu drag în spirit frățesc.

Planșa pe care încerc sa o redactez mai jos nu se rezumă doar la formula clasică „Libertate , Egalitate ,Fraternitate”. Aceasta formula mi-ar plăcea să fie privită și din lumina celui de-al doilea slogan al O.M.U: „Ubi Concordia, Ibi Victoria, Est Umaniterra.” (Unde este armonie, acolo este victorie, iar acolo este Umaniterra.)

Aceasta planșă mi-ar plăcea să arate punctul de întâlnire dintre cele două sloganuri și cum se completează unul pe celălalt. Nu sunt două teme separate, ci două fețe ale aceleiași idei.

Libertatea

Când spunem „libertate”, ne gândim prima dată la faptul că fiecare om ar trebui să poată alege pentru el însuși. Dar știm cu toții din viața de zi cu zi că libertatea nu poate să însemne „fac orice, oricum, oricând”.

De exemplu, dacă eu îmi pun muzica preferată la maximum la 3 dimineața, îmi exercit libertatea mea. Dar în același timp, calc în picioare liniștea și libertatea de odihnă a vecinului. Sau un copil care îi vorbește urât părintelui în numele „libertății de exprimare” aici nu mai e libertate, ci lipsă de respect.

De aceea spunem că adevărata libertate înseamnă responsabilitate. Nu libertatea de a răni, ci libertatea de a construi. Nu libertatea de a face ce vrei pe seama altuia, ci libertatea de a fi tu însuți fără să iei din libertatea celui de lângă tine.

Egalitatea

Egalitatea e un cuvânt simplu, dar greu de trăit. Nu înseamnă că suntem toți identici. Nici nu am putea fi. Unii sunt mai înalți, alții mai scunzi, unii învață repede, alții au mai multă răbdare. Unii se nasc în familii înstărite, alții în lipsuri.

Dar în fața vieții și a demnității umane, fiecare are aceeași valoare. Înseamnă că nimeni nu e mai „om” decât celălalt.

Un exemplu simplu: într-o discuție de familie sau între prieteni, dacă doar un singur om are dreptul să vorbească și ceilalți trebuie doar să tacă, nu există egalitate. Egalitatea se vede atunci când fiecare are loc la masă, fiecare are voie să-și spună părerea.

Egalitatea nu uniformizează, ci recunoaște că diferențele dintre noi nu fac pe nimeni mai puțin valoros.

Fraternitatea

Fraternitatea este poate cel mai cald dintre aceste cuvinte. Dacă libertatea se leagă de minte și egalitatea de dreptate, fraternitatea se leagă de inimă.

Fraternitatea înseamnă să-l vezi pe celălalt ca pe un frate, chiar dacă nu îți seamănă, chiar dacă nu gândește la fel ca tine.

Un exemplu simplu: atunci când un frate trece printr-o greutate, nu îl judeci, nu îl lași singur, ci îi întinzi mâna. Sau atunci când reușește ceva, te bucuri sincer pentru el, nu te simți amenințat.

Fraternitatea e conexiunea dintre libertate și egalitate. Pentru că putem fi liberi și egali, dar dacă nu ne simțim frați, rămânem străini unii de alții. Și atunci, toate celelalte valori își pierd puterea.

Concordia, Victoria și Umaniterra

Dacă punem libertatea, egalitatea și fraternitatea laolaltă, se naște concordia – acea liniște care nu înseamnă absența conflictului, ci echilibrul dintre oameni.

Unde există concordia, apare și victoria. Victoria nu e doar un premiu sau un succes vizibil, ci e bucuria de a ști că împreună am reușit să ținem echilibrul, să rămânem uniți și să creștem.

Iar peste toate acestea stă Umaniterra, locul și visul unde toate aceste principii prind viață. Acolo unde libertatea se trăiește cu respect, egalitatea se recunoaște, fraternitatea se simte, concordia se păstrează și victoria e împărtășită.

Să nu uităm:

Libertatea fără grijă pentru ceilalți devine egoism.
Egalitatea fără respect devine o mască.
Fraternitatea fără implicare rămâne un cuvânt frumos, dar gol.

Împreună, ele nasc concordia, din care se naște victoria. Și toate acestea își găsesc împlinirea în Umaniterra.

De aceea putem spunem:
„Unde este armonie, acolo este victorie. Iar unde este victorie, acolo este Umaniterra.”

Vă mulțumesc pentru răbdare.

Banyasz Ovidiu-Cristian

Banyasz Ovidiu-Cristian-2025-09-23-Libertate – Egalitate – Fraternitate-mod-WEB-TEXT

Titlu: Fraternitate – Legătura invizibilă dintre oameni

Subtitlu: Ubi concordia, ibi victoria, este Umaniterra

Tema- Libertate –Egalitate-Adevar

Daniela C, 2025-10-01

Introducere

Libertatea, egalitatea și fraternitatea sunt cele trei valori fundamentale ale umanismului modern, cristalizate în Revoluția Franceză, dar cu rădăcini mult mai adânci în gândirea antică și iluministă. Acestea nu sunt doar idealuri politice, ci valori existențiale, care se completează reciproc.

Prin prisma expresiei „Ubi concordia, Ibi victoria, Est Umaniiterra”, înțelegem că armonia socială și morală este condiția esențială pentru o societate în care aceste trei valori pot coexista și înflori.

Continut

Libertate – Spațiul alegerii și al responsabilității

„Omul se naște liber, dar pretutindeni este în lanțuri.” – Rousseau

Libertatea nu este absența regulilor, ci posibilitatea de a decide în mod conștient și responsabil în cadrul unei comunități.

În contextul Umaniterra, libertatea fiecăruia este strâns legată de libertatea celorlalți.

Fără concordia dintre indivizi, libertatea devine haos sau tiranie.

Libertatea devine victorie doar când e armonizată cu binele comun.

Egalitate – Nu identitate, ci echitate

„Nu toți suntem egali în aptitudini, dar trebuie să fim egali în drepturi.” – Rawls

Egalitatea nu înseamnă uniformizare, ci acces echitabil la oportunități și demnitate. În viziunea Umaniterra, fiecare ființă umană are aceeași valoare fundamentală, indiferent de loc, rasă, sex sau statut.

Concordia presupune recunoașterea diferențelor și echilibrarea lor, nu negarea acestora.

Egalitatea cere o societate armonioasă în care diferențele nu exclud, ci completează.

Fraternitate – Legătura invizibilă dintre oameni

„Suntem responsabili unii pentru alții.” – Antoine de Saint-Exupéry

Fraternitatea este liantul emoțional și etic care face posibilă o societate solidară. Ea nu poate exista fără empatie, fără conștiința faptului că trăim pe un singur pământ – Umaniterra.

Acolo unde există concordie între inimi, există și victoria binelui comun.Fraternitatea este victoria iubirii asupra indiferenței.

Est Umaniterra – un orizont etic global

Conceptul de Umaniterra implică o conștiință planetară a umanității ca specie unică, împărțind un singur habitat.

Într-o lume marcată de crize (climatice, sociale, politice), valori precum libertatea, egalitatea și fraternitatea trebuie regândite la scară globală.

Victoria este posibilă doar prin concordie între națiuni, culturi și indivizi.

Concluzie: Victoria prin armonie

„Ubi concordia, Ibi victoria” devine cheia de boltă a unei umanități care aspiră la pace și justiție.

Fără armonie între indivizi, între om și natură, între state și generații, niciuna dintre cele trei valori nu poate rezista.

Est Umaniterra este viziunea unei lumi unite prin conștiință și responsabilitate, nu doar prin geografie.

Deviza :

„Prin armonie, spre libertate. Prin echitate, spre unitate. Prin iubire, spre umanitate.

Cu stima,

Daniela C,

T:A:.F:.

2025-10-01

Daniela-C-Fraternitate – Legătura invizibilă dintre oameni-REV-Mod-TEXT-WEB

Libertate, Egalitate, Fraternitate, Umanitate , o analiză a aspirațiilor umane

Grațian Prisacariu, 2025-09-30

Cuvânt înainte

Stimați frați și surori, Respectabile Maestru. În planșa ce urmează, am încercat pe cât posibil să prezint cât mai clar legătura, din perspectivă proprie, între crezul nostru ca Ordin inițiatic și dictonul revoluției franceze: “liberté, egalité, fratenité”.

Introducere

Există în istoria omenirii câteva cuvinte care au ajuns să fie mai mult decât simple concepte; au devenit simboluri, repere, chiar principii morale pentru generații întregi. Printre acestea: „libertate, egalitate, fraternitate”, ocupă un loc special, fiind nu doar lozinca Revoluției Franceze, ci și o piatră de temelie a unor aspirații universale. Pe de altă parte: „Ubi Concordia, Ibi Victoria, Est UMANITERRA ” (unde este armonie, acolo este victorie , asta este UMANITERRA), evidențiază trei termeni (armonie, victorie și umanitate) care par, la prima vedere, noțiuni de altă natură, mai apropiate de interiorul ființei, de dimensiunea culturală și emoțională a vieții.

Totuși, dacă le privim atent, aceste două triade se intersectează, se completează și construiesc împreună un concept complex al modului în care oamenii au înțeles să dea sens atât existenței lor colective cât și individuale.

Voi încerca în rândurile ce urmează să creez analogii, grupând cele două sintagme după modul meu de înțelegere a interdependenței între termeni.

Libertatea și armonia – între dorință și echilibru

Libertatea este, fără îndoială, unul dintre cele mai invocate idealuri. Fie că vorbim despre libertatea de expresie, de mișcare sau de gândire, ea rămâne fundamentul pe care se clădește orice societate democratică. Dar libertatea, dusă la extrem, poate deveni haos.

Din păcate, în societatea actuală vedem o confuzie accentuată între libertate și extremism. Mulți “indivizi” evocă libertatea ca justificare pentru vocalizare, pentru a găsi motive de a simți lezați și a deveni vizibili, neavând altă modalitate de exprimare. Avem aici exemple de oameni care consideră că sunt animale și vor, agresiv, să fie tratați ca atare invocând libertatea și lezând verticalitatea umană neținând cont de educația sau dezvoltarea socială.

Dacă fiecare individ ar acționa exclusiv după bunul său plac, fără a ține cont de ceilalți, comunitatea s-ar destrăma rapid.

Aici intervine CONCORDIA (armonia).

Dacă îmi este permis, voi analiza termenul, nu din punct de vedere etimologic, ci mai degrabă din proprie observație a unor similitudini. “Con” ar putea însemna “cu” iar în interiorul “cordia” putem identifica cuvântul “cord” ceea ce înseamnă inimă.

Făcând o analogie, deși non-academică, armonia ar putea însemna “cu inimă”, o parte sensibilă dar totodată puternică ce ne face să simțim.

Astfel, armonia ar putea fi acel mecanism subtil care temperează libertatea, care o face suportabilă și constructivă. Într-un fel, putem spune că libertatea este energia brută, iar armonia este arta de a o canaliza. Să ne gândim la o orchestră: fiecare instrument are libertatea să-și cânte partitura, dar doar respectând ritmul și tonalitatea celorlalți apare muzica, nu zgomotul. La fel, într-o societate, libertatea fiecăruia devine posibilă și frumoasă doar printr-un cadru de armonie socială.

Egalitatea și victoria – între șanse și rezultate

Egalitatea nu a fost niciodată despre uniformitate, ci despre oportunitate. Să fii egal cu ceilalți înseamnă să ai aceleași drepturi, nu neapărat același drum sau același rezultat. De multe ori, însă, oamenii confundă egalitatea cu o garanție a succesului sau, mai rău, sub egida invidiei, dorința de a avea ce are altul fără să primească și responsabilitățile acelui câștig. Realitatea arată că succesul sau victoria este ceva ce trebuie câștigat.

Victoria nu ar avea nicio valoare dacă ar fi distribuită în mod egal tuturor, indiferent de efort. Ea capătă sens tocmai prin faptul că vine în urma unei lupte, a unei confruntări cu obstacolele. Din această perspectivă, egalitatea este punctul de plecare, iar victoria este punctul de sosire. Ca și în cazul gradelor masonice, toți începem de pe aceeași linie însă victoria devine expresia talentului, muncii și perseverenței fiecăruia, la pachet cu responsabilitățile dobândite.

Și mai important, victoria nu este doar individuală. Există și victoria colectivă, cultivată de francmasonerie, aceea care se naște atunci când oamenii, deși egali și diferiți în același timp, reușesc să colaboreze pentru un scop comun. Aici egalitatea devine motorul unei victorii mai mari decât orice succes personal: victoria unei comunități întregi asupra nedreptății, a sărăciei, a ignoranței pentru a construi o lume mai bună.

Fraternitatea și umanitatea – între legături și esență

Dacă libertatea și egalitatea sunt adesea concepte juridice sau politice, fraternitatea aduce dimensiunea emoțională și relațională. Ea presupune să-l recunoști pe celălalt nu doar ca pe un cetățean egal, ci ca pe un frate, ca pe cineva cu care împarți o umanitate comună.

Fraternitatea nu poate exista fără o anumită doză de empatie. Este acel liant invizibil care face ca oamenii să se ajute unii pe alții, să se ridice împreună, chiar și atunci când nu au un interes direct. Aici se întâlnește cu noțiunea de umanitate.

Umanitatea este, într-un sens, suma tuturor valorilor care ne fac să fim mai mult decât simple ființe biologice. Ea implică generozitate, bunătate, compasiune. Dacă fraternitatea este relația, umanitatea este fundamentul pe care se clădește acea relație. Fraternitatea este concretă: vezi un frate în fața ta și îl ajuți. Umanitatea este puțin mai abstractă: ajuți un necunoscut dintr-o altă parte a lumii, doar pentru că știi că suferința lui seamănă cu a ta sau pentru că empatizezi cu acea situație (exemplu: să-i oferi unui copil cerșetor o prăjitură. Chiar dacă nu ai avut asemenea lipsuri)

Întâlnirea celor două sintagme.

De fapt, cele două serii de concepte nu se opun, ci se completează. Putem chiar să le așezăm în paralel, ca într-un joc de oglinzi:

Libertate ↔ Armonie – una oferă spațiul de acțiune, cealaltă îl echilibrează.

Egalitate ↔ Victorie – una creează condițiile, cealaltă dă sens rezultatului.

Fraternitate ↔ Umanitate – una este relația directă, cealaltă este fundalul universal.

Astfel, triada Revoluției Franceze reprezintă structura exterioară a unei societăți: cadrul legal, moral și civic. În schimb, triada „armonie, victorie, umanitate” descrie mai degrabă interiorul : cum se simte și cum se trăiește efectiv această structură. Dacă prima este arhitectura unei case, a doua este atmosfera caldă care o umple.

Exemple din viața cotidiană

Aceste paralele nu rămân simple subiecte de dezbatere. Ele se regăsesc în viața de zi cu zi, chiar dacă nu le numim mereu așa.

Un elev, de exemplu, are libertatea de a alege ce și cum învață. Dar dacă nu-și găsește o armonie între timp liber și responsabilitate, între pasiuni și obligații, libertatea lui se transformă în haos sau eșec. Mai departe, toți elevii au, teoretic, egalitate de șanse în educație. Însă victoria : nota bună, admiterea la facultate, succesul profesional, va fi rodul efortului personal. În final, ceea ce contează nu este doar competiția, ci și solidaritatea dintre colegi, adică fraternitatea. Și aceasta se sprijină pe un sentiment mai profund de umanitate: bucuria de a împărtăși cunoștințe, de a se ajuta reciproc, de a crește împreună.

La nivel social, același mecanism funcționează. O democrație sănătoasă garantează libertatea, caută egalitatea și cultivă fraternitatea. Dar fără armonia dintre instituții și cetățeni, fără victoriile colective împotriva corupției sau a crizelor și fără păstrarea unui nucleu de umanitate, democrația devine doar o formă fără fond.

Concluzie – de la idealuri la viața reală

Oamenii au visat mereu la o lume mai bună, iar aceste cuvinte: libertate, egalitate, fraternitate, armonie, victorie, umanitate , au fost borne pe drumul lor. Ele nu sunt doar sloganuri, ci instrumente de reflecție și de acțiune.

Paralelismul dintre cele două triade arată că societatea nu poate funcționa doar cu reguli reci sau doar cu emoții calde. Avem nevoie și de libertate și de armonie. Avem nevoie și de egalitate și de victorie. Avem nevoie și de fraternitate și de umanitate.

Poate că, până la urmă, idealul nu este să alegem între aceste valori, ci să le punem în dialog permanent. Numai atunci când libertatea se armonizează, egalitatea duce la victorii reale și fraternitatea se sprijină pe umanitate putem spune că am găsit nu doar o societate funcțională, ci și o viață care merită trăită.

Am zis!

Grațian Prisacariu

2025-09-30

Gratian-Prisacariu-2025-09-30-Libertate-Egalitate-Fraternitate-Umanitate-o-analiză-a-aspirațiilor-umane - TEXT_WEB-mod

LIBERTATE-EGALITATE-FRATERNITATE

PĂRĂU Iuliana, 2025-09-18

vedeți și formatul PDF ce poate conține și grafice relevante corelate cu conținutul textului

În matematică egalitatea este o relaţie între două mărimi, sau mai general, între două expresii. Dacă două obiecte nu sunt egale ele sunt diferite.

Egalitatea, ca un concept filozofico-sociologic, duce la cerinţele realizării aceleiaşi situaţii sociale pentru toţi membrii societăţii.

În diferitele epoci sau pentru diferitele clase sociale noţiunea de egalitate nu are acelaşi conţinut. Subliniez că şansele egale nu sunt suficiente şi de ce egalitatea nu este întotdeauna corectă.

Oamenii încep în locuri diferite, aşa că includerea şi apartenenţa adevărată necesită acţiuni echitabile. Dacă susţinem şi îmbrăţişăm echitatea, atunci femeile vor avea mai multe şanse şi acces la ceea ce este cu adevărat necesar pentru a reuşi. De Ziua Internaţională a Femeii trebuie subliniat acest subiect , să creştem gradul de conştientizare, astfel ajutând la realizarea unei schimbări pozitive pentru femeile din întreaga lume.La fel valabil si persoanelor cu nevoi speciale. Dacă credem cu adevărat în construirea unei lumi egale şi incluzive atunci vom crede cu adevărat în necesitatea ca lumea să înţeleagă mai bine diferenţa între echitate şi egalitate.

Egalitatea oferă tuturor o pereche de încalţăminte.

Echitatea oferă tuturor o pereche de încalţăminte care îi este potrivită.

Libertatea- lipsa constrângerilor.

Încă de la început Dumnezeu a creat omul după chipul şi asemănarea Sa şi i-a oferit libertatea de a alege între bine şi rău în toate încercările, testându-i credinţa şi loialitatea. Observăm că nu a încercat deloc să-l constrângă în vre-un fel, fără să influenţeze decizia omului în acţiunile sale.

I-a dat şanse egale şi Evei , şi trăiau fără griji până la momentul când s-a ales greşit, ispitirea s-a produs, iar necazurile au urmat. Omenirea încet-încet începea să se îndepărteze tot mai mult faţă de Divinitate.

În evul mediu se considera că esti om liber, dacă deţineai o proprietate. Libertatea individului într-o societate:

Libertatea lăuntrica( libertatea de conştiinţă)
Libertatea de exprimare
Libertatea alegerii unui stil de viaţă

Filozoful J.S.Mill precizează că orice imixtiune a societăţii în sfera libertăţii individuale are două efecte indizerabile din punct de vedere utilitarist:

– uniformizarea

-oprirea dezvoltării individului.

Pozitia lui Isaiah Berlin – două sensuri politice ale conceptului de libertate:

Libertatea negativă – precizeaza care este
Libertatea pozitivă

Libertatea negativă – precizează care este limita independenţei comportamentului individual, fiind astfel identificabilă cu lipsa constrângerilor din partea altor persoane asupra activităţii mele. În privinţa acestei folosiri a conceptului de libertate Isaiah Berlin face următoarele precizări:

Constrângerea este distinctivă de incapacitate( care ţine de natură)
Libertatea nu are valoare fără condiţii adecvate pentru folosirea ei
Nu se poate vorbi despre o libertate (ex. libertatea socială) ci doar despre libertate individual
Libertatea nu este unicul scop al oamenilor, fiind uneori acceptabil să se renunţe la libertate în favoarea altor valori

Libertatea pozitivă – priveşte sursa comportamentului utilizarea derivând din dorinţa individului de a fi propriul său stapân.

“Liberté, Egalité, Fraternité ou la Mort” se auzea în Franţa anului 1793, când prindea însemnătatea binelui, exprima “ binele naţional”.

Libertatea însă, fără egalitate şi fraternitate duce la extremism. Fraternitatea presupune obligaţii, nu doar drepturi.

Cele trei mari principii ale Revoluţiei Franceze , dacă nu funcţionează împreună, rămâne doar moartea. Moartea din extremism.

Libertatea, fără egalitate şi fraternitate duce la individualism exagerat şi apoi la extremism. Cel mai vizibil domeniu, unde se observă este religia. Extremismul religios, în timp, naşte terorismul, iar acesta produce crimă. În epoca Legii, când oamenii păcătuiau în exces şi trăiau în derivă neconştientizând ce este bine şi ce este rău, Dumnezeu a dat omenirii cele 10 porunci. Apoi, s-a întrupat ca Fiul omului –Isus, care a fost răstignit pentru răscumpărarea păcatelor noastre. Hristos incă de pe vremea aceea a spus “ Vine ceasul, când tot cel ce vă va ucide, să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu” pregătindu-i să îi trimită la propovăduire. Dar religia nu este singurul domeniu unde există extremism. Actualul Occident pare să fi uitat cu totul fraternitatea. Evident, terorismul nu poate fi acceptat sau justificat. Atacatorii trebuie pedepsiţi imediat , nu lăsaţi în libertate.

Însă puţini sunt cei care îşi pun întrebările: -Cum apare terorismul ?

Ce face pe om capabil să ucidă în numele unor idei extreme?

Răspunsul ar ajuta mult Occidentul, care deja se confruntă cu creşterea propriului extremism politic.

Un prim punct de discuţie ar fi:

Terorismul nu apare fără provocare.

Când libertatea de exprimare se duce la extreme- ea provoacă.

Opinia este un drept sfânt şi nici Dumnezeu nu o îngrădeşte, dar libertatea de a o manifesta trebuie pusă în acord cu egalitatea şi mai ales cu fraternitatea faţă de cel căruia i te adresezi. Altfel, opinia ta nu este de niciun folos nimănui. Despre asta nu vorbesc mulţi, poate pentru că, uneori, presa comercială foloseşte provocarea ca amplificator de audienţă. Dar, nu este şi asta o forma de extremism jurnalistic ? Cum este posibil să condamni împuşcăturile în public , dar nu ai nicio jenă în a le propaga în media?

Foarte puţini sunt cei care discută despre ofensa publică adusă simbolurilor religioase.

De acord, că teroriştii sunt fanatici religioşi, extremişti, fundamentalişti, etc -dar ,oare, unde este egalitate şi fraternitate atunci, când dorind să satirizezi extremele, comiţi ofensă asupra unor simboluri religioase?

De ce Occidentul este foarte sensibil la antisemitism , ceva mai moale la anticreştinism şi aproape deloc sensibil la islamofobie?

Chiar daca islamul are multe facţiuni şi secte( mai multe decât sunt în creştinism) care nu au nicio treabă cu Libertatea-Egalitatea-Fraternitatea.- Întrebare: oare toţi islamiştii sunt terorişti?

Niciodată nu vei stinge focul turnând gaz pe el.

Am exemplificat o problematică de actualitate, într-o societate, din păcate , degradată şi îndepărtată de tot ce înseamnă Divin.

Fraternitatea nu este spontană. Să ne amintim de Cain şi Abel.

Fraternitatea este mereu înaintea noastră. Responsabilitatea credincioşilor în afirmarea unei virtuţi , care trebuie construită în fiecare zi.

În concluzie: NU EXISTĂ LIBERTATE ŞI EGALITATE FĂRĂ FRATERNITATE!

În Franţa se evidenţiază Liberté, Egalité, Fraternité. Oare, nu ar trebui schimbată ordinea celor trei ca ex: Fraternitate, Libertate şi Egalitate ?

Edgar Morin spunea:

” Libertatea poate să fie instituită, Egalitatea poate să fie impusă, în schimb Fraternitatea nu se stabileşte cu o lege, nici nu se impune de către stat. Fraternitatea vine dintr-o experienţă pasională de solidaritate şi de responsabilitate.

Singură- Libertatea ucide Egalitatea şi Egalitatea- impusă ca unic principiu- distruge Libertatea.

Numai Fraternitatea permite să se mențină libertatea continuând însă lupta pentru a suprima inegalitățile!

În secolul trecut două sisteme au încercat să întrupeze libertatea şi egalitatea.

Liberalismul economic a încercat să asigure tuturor o bunăstare iar socialismul a încercat să promoveze egalitatea atribuind statului justa repartizare a bogăţiilor.

La începutul acestui secol crizele financiare, bolile, sărăcia au făcut să se înteleagă că lipseşte o bază etică, care să asigure un sens eforturilor celui care are misiunea de a organiza viaţa socială şi economică. Iar această referinţă etică ar putea fi chiar Fraternitatea care este adesea confundată cu solidaritatea.

Solidaritatea are ca scop să corecteze inegalităţile şi nedreptăţile, totuşi fără a le pune din nou în discuţie.

În schimb fraternitatea indică o societate în mod genuin egalitară, o egalitate nu numai de drept ci mai ales de fapt , în numele demnităţii iminente a oricărei fiinţe umane.

O societate fraternă este o societate, în care fiecare privilegiu nu mai există, unde fiecare se îngrijeşte de celălalt, de oricare , fără discriminare. Implică un contact imediat cu persoanele, recunoaşte în fiecare persoană ,care este în acelaşi timp diferit de mine şi egal cu mine.

Egal, pentru că în fiecare există chemarea de a fi frate în umanitate.

Frate, deoarece aparţine aceleiaşi familii umane.

Fraternitatea îmbogăţeşte Libertatea şi Egalitatea, deoarece contrar libertăţii liberale, libertatea fraternă se simte responsabilă de libertatea celuilalt.

Eu personal nu sunt cu adevărat liber ,dacă celălalt nu este liber.

Ioan Paul al II-lea, cu ocazia primei Sale vizite apostolice în Franţa, în 1980 a spus că: “ În fond Libertatea, Egalitatea şi Fraternitatea sunt idei creştine”.

Este de mentionat că în creştinismul primar se vorbea despre Biserică precum o comunitate de fraţi.

Cuvântul frate( adelphos) îi desemnează pe cei care aparţin grupului discipolilor lui Isus , care ” este primul născut într-o mulţime de fraţi”( din Scrisoarea către Romani 8.29)

Însă comunitatea primară foloseşte şi un termen generic fraternitate (adelphotes)

Credinţa şi raţiunea se purifică una cu alta.

Fraternitatea examinată sub aspectul teologic. Preasfânta Treime este considerată ca referinţa sublimă a unităţii familiei umane.

În diferitele culturi şi religii în măsura în care se iau în considerare exigenţa iubirii şi a Adevărului sunt de mare ajutor pentru apropierea popoarelor .

“ Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi.

Sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să acţioneze unii faţă de alţii într-un spirit de fraternitate”

Asta înseamnă , că fraternitatea nu este facultativă, nici spontană, nici imediată ci trebuie învăţată încă de mici, prin educaţie şi formare, nu numai de-a lungul vieţii şcolare, ci de-a lungul întregii vieţi.

În şcoli ar trebui :

să se înceapă prin a-i învăţa pe copii cum să se ajute reciproc, fără agresivitate ci cu compasiune.
Să accepte şi să tolereze pe cei care sunt diferiţi pentru a-i ajuta şi pe ei în integrarea mai uşoara a lor , nu să fie răutăcioşi cu ei.
Să respecte diferenţele de orice natură în limita moralităţii

Aici ar avea rol şi religiile , diferitele confesiuni.

Fiecare părinte frecventează diferite biserici, moschee, sinagogi pentru cultul lor şi acolo toţi învaţă să trăiască unitatea prin diversitate.

Se poate trăi în pace împreună, dar să se păstreze propria identitate , confesiune pentru că suntem membrii aceleiaşi familii şi sub privirea unicului Mare Arhitect al Universului, pentru unii CREATOR pentru alţii TATĂ CERESC , trebuie şi am putea trăi împreună nu numai tolerându-ne reciproc, ci şi iubindu-ne ca într- o mare familie.

Acum în vremurile judecăţii ar trebui găsit dialogul interreligios- foarte important pentru omenire!

Ar fi decisiv în lumea pluriculturală, nu numai pentru o coexistenţă paşnică, ci şi pentru promovarea unei lumi noi.

Suntem supuşi următoarelor provocări:

Provocarea identităţii
Provocarea diferenţei
Provocarea plurarismului

Provocarea identităţii înseamnă a dobândi conştiinţa a conţinutului propriei credinţe , pentru că nu se poate dialoga pe ambiguitate.

Provocarea diferenţei – nu trebuie să credem că acela care aparţine altei religii este neapărat un duşman!

Provocarea plurarismului – Dumnezeu este mai misterios în acţiune în fiecare creatură a lui. Dumnezeu este unic!

Dacă se va dobândi această spiritualitate, noi credincioşii vom fi în măsură să eliminăm toate cauzele nonfraternităţii, şomajul, disparităţile sociale, izolarea bolii şi a sărăciei , neatenţia faţă de persoanele învârstă, faţă de străini.

În cadrul unui ordin masonic membrii devin fraţi şi surori, oare de ce?

În credinţa veche se menţionează membrii unui cult a fi fraţi şi surori, oare de ce?

Automat se necesită reapropierea urgentă, înca de la fragede vârste, a omului faţă de DIVINITATE!

Trebuie să ne ajutăm cu toţii să alegem între bine şi rău ajutând Divinitatea de a putea eradica de tot acel Rău .

În mod deosebit avem datoria de a arăta calea care trebuie luată pentru a da fiecăruia posibilitatea de a alege în libertate şi cu responsabilitate, calea justă.

Dumnezeu , Marele Arhitect al Universului ne-a dat viaţă, ne-a creat pe TERRA, aici respectând lucrarea Lui trebuie să înflorim, să nu ne pierdem curajul , determinarea pentru a trăi într-o armonie .

Trebuie să milităm pentru un viitor în care domneşte armonia, dreptatea şi Adevărul Absolut.

Unde este armonie acolo este victorie şi implicit acesta este UMANITERRA!

UBI CONCORDIA- IBI VICTORIA- EST UMANITERRA!

Cu speranța că vom avea o lume mai bună, mai curată, mai aproape de Marele Arhitect al Universului îndemn la reflecție, cumpătare şi curaj în acțiuni.

Voi încheia cu o poveste tibetană:

“ ÎNTR-O ZI MERGEAM PE UN MUNTE ŞI AM VĂZUT UN ANIMAL SĂLBATIC. APROPIINDU-MĂ MI-AM DAT SEAMA CĂ ERA UN OM. CÂND AM AJUNS ÎN FAŢA LUI AM VĂZUT CĂ ESTE FRATELE MEU!”

Am zis!

PĂRĂU Iuliana, 2025-09-18

2025-09-18-Iuliana-PARAU-LIBERTATE-EGALITATE-FRATERNITATE-REV-mod

Libertate Egalitate Fraternitate, prin prisma sloganului

UBI CONCORDIA, IBI VICTORIA, EST UMANITERRA

Otilia BUICU, 3-33, 2025-09-10 , Această planșă se poate publica.

Introducere

Sloganul „libertate, egalitate, fraternitate”, nu este doar lozinca Revoluției Franceze ci un concept ce ocupă un loc special, fiind un simbol si chiar un reper in Francmasoneria Universală. Pe de altă parte: „Ubi Concordia, Ibi Victoria, Est UMANITERRA ” (Unde este Armonie, acolo este Victorie, asta este UMANITERRA), evidențiază trei termeni (armonie, victorie și umanitate). Prin prisma expresiei „Ubi concordia, Ibi victoria, Est Umaniiterra”, înțelegem notiuni care încurajează practicarea virtuților precum iubirea, bunătatea, puritatea și altruismul, în scopul de a deveni ființe umane mai elevate.

Libertatea-Titlu de noblețe

Libertatea ca instinct ar transforma raporturile între oameni dintr-o colectivitate umană, în raporturi de junglă. Libertatea e titlu de noblețe, e un sentiment profund uman, n-are nimic din agresivitatea fiarelor, aşa cum unii oameni au înțeles să o practice în relațiile interumane. Acesta e sensul onest, sensul istoric, sensul adevărat al libertăţii în societate. Omul e prin natură un animal social. De la naştere o ființă umană este, pentru mulți ani, dependentă de părinții și de rudele sale, atât pentru bunăstarea materială cât și pentru înțelegerea elementară a lumii. Cum devine adult, simte nevoia să formeze o legătură cu o altă ființă umană, din care rezultă urmași de care să se îngrijească material și spiritual. Când îmbătrânește, devine din nou dependent, de această dată față de acei urmași. Fiecare ființă umană, indiferent de cât de independentă este în alte privințe, într-o anumită măsură și pentru o perioadă considerabilă din viața sa depinde și/sau este responsabilă față de alți membri ai familiei sale în unul sau mai multe din aceste moduri. Loialitatea pe care o simțim în mod natural față de familiile noastre este extinsă asupra unor formațiuni sociale mai mari, care își au originea în familie. Familia este astfel contextul fundamental în care ne manifestăm natura socială. Legăm și prietenii, desigur, dar ele sunt ca niște extensii ale relațiilor de familie. Astfel, spunem că un prieten apropiat este ca un frate, un mentor e ca un tată, un discipol e ca un fiu.

Comunicarea liberă a gândurilor și opiniilor este unul din drepturile cele mai de preț ale omului; orice cetățean poate deci să vorbească, să scrie și să tipărească liber, în afara cazurilor prevăzute prin lege, în care va trebui să răspundă de folosirea abuzivă a acestei libertăți.

Egalitatea – Dreptul de a fi

Egalitatea are partile ei comune si parti distincte si anume toti oamenii avem dreptul la viata, dreptul la exprimare, dreptul de a fi. Dacă oferim tuturor exact același lucru așteptându-ne ca oamenii să fie egali se presupune că toată lumea a început din același loc, în același context. Acest lucru poate fi extrem de neadevărat, deoarece nu toți suntem la fel.

Fraternitatea – Frate în umanitate

Fraternitatea este adesea confundată cu solidaritatea. Solidaritatea are ca scop să corecteze inegalităţile şi nedreptăţile, totuşi fără a le pune din nou în discuţie. În schimb, fraternitatea indică o societate în mod genuin egalitară, o egalitate nu numai de drept ci mai ales de fapt, în numele demnităţii iminente a oricărei fiinţe umane. O societate fraternă este o societate în care fiecare privilegiu nu mai există, unde fiecare se îngrijeşte de celălalt, de oricare. Implică un contact imediat cu persoanele, recunoaşte în fiecare persoană care este în acelaşi timp diferit de mine şi egal cu mine. Diferit pentru că fiecare este unic. Egal pentru că în fiecare există chemarea de a fi frate în umanitate, frate deoarece aparţin aceleiaşi familii umane. Fraternitatea îmbogăţeşte libertatea şi egalitatea deoarece, contrar libertăţii liberale, libertatea fraternă se simte responsabilă de libertatea celuilalt. Eu nu sunt cu adevărat liber dacă celălalt nu este liber. Libertatea poate să fie instituită. Egalitatea poate să fie impusă. În schimb, fraternitatea nu se stabileşte cu o lege, nici nu se impune de către stat. Vine dintr-o experienţă personală de solidaritate şi de responsabilitate. Singură, libertatea ucide egalitatea şi egalitatea impusă ca unic principiu distruge libertatea. Numai fraternitatea permite să se menţină libertatea, continuând însă lupta pentru a suprima inegalităţile. Intre oameni exista o legătură de solidaritate realizată pe baza unor idealuri comune şi anume există o Fraternitate.

CONCLUZIE

Astfel, primirea luminii la initiere să transforme starea empirică in ideal alegând căile progresiste în autocunoaștere, spre dezvoltarea sinelui și edificarea sustenabilă a „Templului Umanității”. Progresul devenind misiunea noastră centrală. El este liantul care asigură că Libertatea noastră este la rang de noblete, Egalitatea este justă, iar Fraternitatea este reală. Astfel bazându-ne pe principii sănătoase si durabile chemăm pe toți masonii la „Unitate prin Diversitate”, astfel putem aduce aportul nostru la Victorie prin Armonie (Concordia), să fim o Familie, deoarece suntem Creația Marelui Arhitect al Universului și avem datoria ca împreună să protejăm Creația, pe noi înșine și mediul de Viață de pe planeta noastră, mama Terra.”, Să fim mai pragmatici, mai lucrativi în sensul de a transpune în mod alchimic valorile spirituale în edificarea fizică, materială a habitatului uman utilizând uneltele din atelierele masonice urmărind noile cunoașteri științifice ale vremurilor noastre.

Otilia BUICU, 3-33

Otilia-BUICU-2025-10-09-Libertate-egalitate-fraternitate corectat

2025-09-27 Karoly Mate -LIBERTATE - EGALITATE - FRATERNITATE rex-mod

Ciausescu Emilian,13.09.2025 plansa arhitecturala Libertate,Egalitate,Fraternitate. rev-mod

Gheorghe-Eugen-MATEIOVICI-2025-10-09-Libertate-Egalitate-Fraternitate-Ubi Concordia-Ibi-Victoria-Est-Umaniterra-Ordinul-Masonic

2025-09-22-Cornel-Ion-PARAU-LIBERTATE,EGALITATE,FRATERNITATE-INTRE VORBE SI FAPTE-rev-mod

Nicolae Florin Croitoeu 2025-09-22 LIBERTATE , EGALITATE , FRATERNITATE

OanceaGina 2025.10.01 Libertate-Egalitate-Fraternitate

Vasile Mircea M. 2025-09-30 Libertate, Egalitate,Fraternitate

Libertate Egalitate Fraternitate

Marius MARIN, 2025-09-30

Cand ma gandesc la acest dicton care a fost oferit publicului larg prin Revolutia Franceza nu am cum sa nu imi amintesc de Jean Jacques Rousseau care ne spune referitor la libertate destule, dar mai ales acest aforism. Omul se naste liber, dar este pretutindeni in lanturi

Libertate ar trebuii sa fie un drept al ficarei persoane de a se exprima, de a avea diferite alegeri si de a actiona fara a astepta un revers al actiunii proprii. Nu este lipsita de reguli, mai degraba este o forma de respect impusa de libertate altor persoane. O organizatie in care oamenii ce o preced sunt liberi este una in care creativitatea, simtul etic, responsabilitatea personala se dezvolta si emana. Prin egalitate, cred ca, suntem cu totii egali in fata lui Dumnezeu, nu cred ca cineva oricine ar fi, poate scurta sau avea parte de beneficii. Prin egalitate nu ar trebuii sa desconsideram pe nimeni in functie de religia, crezul, familia, culoare pielii, ci sa intelegem , poate empatizam si sa fim egali.

O societate rafinata si corecta reduce nedreptatea si asigura un progres colectiv in beneficiul fiecarui inidivid. In sec XVIII egalitatea era inteleasa ca desfiintarea privilegilor nobilimii si ca recunoasterea a faptului ca toti oamenii sunt egali in fata legii. Astazi egalitatea inseamna acces la educatie, sanatate, si oportunitati profesionale. Nu presupune sa fim toti identici, dar fiecare sa aiba sansa sa de asi fauri un destin.

Fraternitatea ar trebuii sa uneasca. Poate reprezenta dimensiunea morala a acestui dicton. Daca libertatea si egalitatea sunt principii juridice si politice, fraternitatea este legatura sufleteasca dintre doi sau mai multi oamenii. Ea se defineste prin solidaritate, empatie, ascultare, si spirit intru ajutorare. Fara fraternitate, libertatea ar deveni un scop personal, iar egalitatea ar ramane un concept care suna frumos, dar fara viata. Fraternitatea cred eu, este cea care da viata acestei devize.

Libertatea, egalitatea si fraternitatea formeaza un triunghi indestructibil. Libertatea fara egalitate, devine haos, egalitatea fara libertate duce la dictatura, iar fraternitatea fara aceste doua ramane o simpla dorinta ! Impreuna aceste trei ofera un sens oamenilor si definesc si ne trimit catre un mod de viata bazat pe respect, justitie si solidaritate !

Marius MARIN, 2025-09-30

Grigore-Constantin-2025-09-29-LIBERTATE-EGALITATE-FRATERNITATE

INTERSECȚIA PRINCIPIILOR – DE LA LIBERTATE LA ARMONIE

Andrei Mihai P.

Data: 2025 / 10 / 12

Introducere

Această planșă nu caută să închidă un cerc, ci să îl arate deschis. Ea aduce în lumină relația fragilă și totodată necesară dintre cele două sloganuri – Libertate, Egalitate și Fraternitate, reflexii ale omului – și Ibi Concordia, Ubi Victoria și Est Umaniterra, expresii ale ordinii universale. Vedeți imaginea celor două triunghiuri in formatul PDF de mai jos.

Cele două structuri se întâlnesc, se ating, dar nu se contopesc deplin. Fiecare poartă în sine o lipsă, o absență tăcută, un gol ce cheamă completarea. În aparență, totul pare simetric și armonios, dar în profunzime se simte fisura subtilă dintre voința umană și armonia divină.

Triunghiurile nu sunt perfecte, nici echilibrate; ele se interpun, se frâng și se caută reciproc, amintind că nici libertatea, nici egalitatea, nici fraternitatea nu pot exista în plenitudinea lor fără principiul încă neînțeles care lipsește.

Scopul acestei planșe este așadar nu să închidă sensul, ci să-l deschidă: să arate că între idealul uman și cel universal există o zonă de interferență, un loc unde armonia pare la un pas, dar nu e încă atinsă.
Acea parte lipsă, acel al șaptelea element, nu este uitat — el doar nu se revelează încă. El rămâne tăcut, păstrat pentru o altă lucrare, pentru o altă etapă a înțelegerii.

Analiza celor două sloganuri

Cele două sloganuri reprezintă două registre de expresie ale aceleiași căutări: unul aparține omului, celălalt principiului universal. Primul – „Libertate, Egalitate, Fraternitate” – definește idealurile umane de conviețuire și afirmare a ființei sociale. Al doilea – „Ibi Concordia, Ubi Victoria, Est Umaniterra” – exprimă ordinea spirituală superioară, în care armonia și biruința se nasc din unitatea conștiinței colective.

Deși par convergente, cele două sloganuri nu se suprapun perfect. Între ele există un spațiu de căutare, o zonă de tranziție în care principiile umane tind către desăvârșire, iar principiile universale coboară pentru a fi înțelese de om. În acest spațiu intermediar se construiește însăși semnificația planșei.

Libertate – cel mai de jos unghi al triunghiului

Libertatea se află în punctul cel mai de jos al compoziției simbolice, și nu întâmplător. Ea reprezintă începutul drumului, baza experienței umane, dar și locul cel mai vulnerabil al neînțelegerii. Libertatea poate ridica, dar poate și distruge; poate deschide calea iluminării sau poate coborî în haos și negație.

În esență, libertatea fără conștiință devine dezordine, iar libertatea fără iubire devine indiferență. A fi liber nu înseamnă a face tot ceea ce este posibil, ci a alege ceea ce este drept și armonios pentru întreg. De aceea, poziționarea Libertății în unghiul inferior nu este o depreciere, ci un semnal: acolo se lucrează încă, acolo este locul în care omul se confruntă cu propria măsură morală. Libertatea rămâne, astfel, o forță în formare – un foc ce trebuie purificat pentru a nu mistui însăși structura pe care o susține.

Egalitate – armonia participativă

Egalitatea, situată pe latura stângă a triunghiului uman, reprezintă principiul echilibrului dintre individualitate și apartenență. Ea nu cere uniformitate, ci recunoașterea valorii fiecărei ființe ca parte activă a aceluiași întreg.
Egalitatea devine reală doar prin participare și prin acceptarea diversității ca expresie a unei ordini superioare.
Ea nu poate fi impusă, ci se clădește prin conștientizare, prin respect reciproc și prin deschiderea către ceilalți.

Fraternitate – legătura vie dintre oameni

Fraternitatea este vârful uman al comunicării și al unității. Ea nu aparține doar rațiunii, ci inimii; nu este un concept, ci o stare de existență comună. În fraternitate, omul încetează să fie o entitate izolată și devine parte a unui organism mai vast, a unei comunități vii. Ea transformă relațiile sociale în legături sufletești, iar solidaritatea devine expresia iubirii active.

Ibi Concordia – unitatea sufletelor

Concordia nu este o simplă înțelegere între oameni, ci o stare de rezonanță între suflete. Ea apare atunci când ordinea exterioară reflectă echilibrul interior. În planul spiritual, Concordia este locul unde tensiunile se transfigurează, unde diferențele se armonizează într-o vibrație comună. Este răspunsul superior la haosul libertății prost înțelese – echilibrul care nu constrânge, ci luminează.

Ubi Victoria – biruința colectivă

Victoria nu înseamnă supunerea cuiva, ci depășirea limitelor interioare. Este momentul în care eforturile individuale se unesc într-un rezultat comun, în care lupta personală devine progres colectiv. Adevărata victorie nu se măsoară în dominare, ci în înălțare. Ea simbolizează trecerea de la conflict la colaborare, de la separare la unime.

Est Umaniterra – sinteza superioară

În vârful simbolic al compoziției se află Est Umaniterra – punctul unde cele două sloganuri se ating, dar nu se confundă. Ea reprezintă sinteza potențială, idealul încă incomplet, dar mereu prezent ca direcție.
Umaniterra este chemarea către unitate conștientă, locul unde libertatea se purifică, egalitatea se adâncește și fraternitatea se desăvârșește. Este linia de orizont a spiritului – limita vizibilă a ceea ce este și a ceea ce urmează să devină.

Intersecția principiilor

Imaginea de mai jos ilustrează intersecția celor două sloganuri simbolice prin suprapunerea a două forme geometrice distincte – două triunghiuri deformate intenționat: cel roșu, reprezentând Libertate, Egalitate și Fraternitate, și cel negru, întruchipând Concordia, Victoria și Est Umaniterra. Deformațiile nu sunt erori grafice, ci expresii ale imperfecțiunii naturale a procesului de echilibrare dintre cele două planuri.

Triunghiul roșu, simbol al umanului, se sprijină pe o bază aparent stabilă – Libertatea –, însă această stabilitate este doar relativă, căci deasupra sa planează, într-o ușoară asimetrie, triunghiul negru, a cărui latură superioară trece peste cea roșie. Această suprapunere nu indică o ierarhie, ci o interferență: ordinea universală (negrul) pătrunde în structura umană (roșul), dar fără să o anuleze.

În partea inferioară, Libertatea se proiectează perpendicular pe Egalitate, la un unghi de 90°. Această orientare nu este întâmplătoare: ea simbolizează tensiunea dintre verticala aspirației și orizontala echilibrului.
Libertatea, deși aparent bază a sistemului, este totodată punctul cel mai instabil, pentru că acolo conflictul dintre voința individuală și armonia comună devine vizibil. De aceea, unghiul de 90° nu este doar geometric, ci moral – marchează locul unde libertatea, încă nepurificată, se ciocnește de egalitate și cere o nouă formă de înțelegere.

În plan simbolic, triunghiurile deformate reflectă imperfecțiunea omului și caracterul neterminat al construcției Umaniterra. Fiecare unghi trădează o intenție, dar și o lipsă. Roșul, culoarea vitalității, exprimă elanul, dar și instabilitatea; negrul, culoarea ordinii și a misterului, exprimă legea, dar și rigiditatea. Între ele, intersecția luminoasă devine spațiul intermediar al devenirii — locul unde principiile nu se anulează, ci se nasc din tensiune.

Astfel, imaginea planșei nu arată o armonie atinsă, ci un echilibru în formare. Ea ne amintește că nici libertatea, nici concordia nu pot exista în plenitudinea lor atâta timp cât omul și principiul universal nu se privesc drept în ochi, fără teamă, în unghiul perfect al transformării.

Semnătură: Andrei Mihai P.

Data: 2025 / 10 / 12

Ora: 09:57

2025-10-12-Andrei-Mihai-P.INTERSECȚIA-PRINCIPIILOR-DE-LA-LIBERTATE-LA-ARMONIE-Ordinul-Masonic-Umaniterra

Liberté, Égalité, Fraternité
Analiza asupra lumii contemporane
Benches Ștefan 30.09.2025

1. Cuvânt înainte

Dragi Respectabili Frați și dragi Surori, Respectabil Mare Maestru, mă bucur să fiu alături de dumneavoastră și vă transmit la fiecare în parte caldele mele îmbrățișări și gânduri de bine.
În urma tematicii trimise de către Marele Maestru și din dorința de a ajunge la un nivel de cunoaștere și dezvoltare pe plan universal, dați-mi voie să vă prezint gândurile mele după cum urmează în planșa mea.

2. Noțiuni generale și istorice

Devizele politice și morale au jucat dintotdeauna un rol fundamental în modelarea identităților colective. Dincolo de forța lor retorică, ele exprimă sinteze filosofice și propun repere de acțiune.
Două formule aparent asemănătoare, dar esențial diferite prin origine și impact, sunt “Liberté, Égalité, Fraternité”, deviza Revoluției Franceze și a republicanismului modern, și “Ubi concordia, ibi victoria, est Umaniterra”, adaptarea contemporană a unei maxime latine utilizată de noi, Ordinul Masonic Umaniterra.
Analiza acestor expresii scoate în evidență modul în care ideea de unitate este transformată într-o forță politică universală în primul caz și într-un instrument identitar în cel de-al doilea.
Deviza “Liberté, Égalité, Fraternité” s-a născut în timpul Revoluției Franceze. Rădăcinile sale intelectuale se află în filosofia Iluminismului. Montesquieu, în “De l’esprit des lois” (Despre spiritul legilor), a sistematizat principiul libertății ca separare a puterilor, iar Rousseau, în “Contractul social”, a subliniat egalitatea naturală și fraternitatea civică. Astfel, deviza sintetizează trei piloni ai modernității: autonomia individuală, justiția socială și solidaritatea comunitară.

Pe de altă parte, “Ubi concordia, ibi victoria” provine din colecția de maxime atribuite lui Publilius Syrus, un autor latin de sentințe morale. Formula exprimă o înțelepciune pragmatică: succesul colectiv depinde de armonia dintre membrii comunității. În cadrul ordinului nostru, formula este completată cu sintagma “est Umaniterra”, devenind astfel un simbol de recunoaștere internă și de respect față de valorile aplicate.
Deviza franceză a depășit sfera retoricii revoluționare, devenind motto oficial al Republicii și fiind înscrisă în constituțiile din 1946 și 1958. Ea a inspirat Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948 și a alimentat numeroase mișcări democratice din Europa și America Latină. În acest sens, “Liberté, Égalité, Fraternité” are un impact istoric și juridic global, devenind un reper al civilizației moderne.
Chiar dacă deviza “Ubi concordia, ibi victoria, est Umaniterra” a devenit un semn de recunoaștere internă, nefiind atât de accesibilă și înțeleasă de către lumea profană, are totuși o însemnătate puternică și un impact cu efect imediat: să creeze coeziune, să confere legitimitate ritualică și să ofere un sentiment de apartenență inițiaților.
Dacă prima organizează societăți și instituții, cea de-a doua organizează o comunitate restrânsă. Diferența de anvergură este, așadar, evidentă.

Ambele devize exprimă ideea că unitatea este sursa succesului. În formula franceză, fraternitatea completează libertatea și egalitatea, evitând riscul destrămării societății. Fără solidaritate, drepturile rămân abstracte. În formula masonică, concordia este condiția victoriei, iar victoria semnifică existența și forța ordinului. Diferența esențială constă în deschidere: fraternitatea republicană are o vocație universală, vizând întreaga omenire, pe când fraternitatea masonică este selectivă și rezervată inițiaților. Totuși, ambele confirmă un adevăr constant: succesul colectiv, fie el politic sau spiritual, depinde de armonia dintre indivizi.

3. Contemplarea în secolul XXI

În secolul XXI, aceste devize pot fi reinterpretate în lumina provocărilor globale.
“Liberté, Égalité, Fraternité” ne amintește că progresul autentic presupune respectarea libertății individuale, garantarea egalității de șanse și cultivarea solidarității internaționale.
Dar oare în aceste vremuri tulburi, pline de suspiciuni, îndoieli, războaie și multe alte atrocități, nu ne sunt puse la încercare aceste virtuți pe care noi le-am dobândit la naștere?
Oare, de dragul libertății și al fraternității, nu îngrădim și drepturile altor oameni? Desigur, internetul, care este poate cel mai bun exemplu al libertății și evoluției umane, folosit deseori extrem de greșit în scopuri personale, egoiste și lipsite de orice compasiune, ajunge să îngrădească drepturile altor oameni.

Putem lua ca exemplu clasele sociale pe care le putem observa în grupurile de copii și adolescenți, unde avem în grădinițe, școli și universități atât copii proveniți din familii bine înstărite, dar și copii proveniți din medii defavorizate și orfelinate.
Legea și Constituția țării garantează libertatea de exprimare a individului, siguranța identității lui, dar partea care nu se vede este cea a discriminării urbane, discriminarea virtuală și, cel mai grav caz, “bullying-ul virtual”.Poate vă întrebați ce efecte pot avea aceste desfigurări și greșeli asupra ființei și identității unui individ aflat în pragul adolescenței… Sunt DEVASTATOARE!

Pornind de la nesiguranța de sine, frica de a comunica cu alte persoane, agresiunea fizică, verbală și psihică asupra sa din partea mediului în care trăiește, acești tineri ajung să se transforme din oameni buni, ghidați și garantați de libertatea oferită la naștere, în viitori criminali, viitori agresori sau, din păcate – și tot mai recent – în viitoare victime, dintre care cele mai multe ajung să-și piardă viața, neputând face față agresiunii primite.
“Ubi concordia, ibi victoria” oferă o lecție de cooperare indispensabilă într-o lume marcată de atâta agonie și dezastru. Acesta este motivul nostru, ca Frați și Surori masoni, să luptăm pentru această lume care și-a pierdut țelul și speranța în ea și să o aducem către adevăratul său drum: către Libertatea garantată de luptele purtate de-a lungul istoriei, către Egalitatea garantată la naștere și care astăzi nu mai există, către Fraternitatea pe care toți o avem ca fii ai Marelui Arhitect, Tatăl nostru Dumnezeu.

Prin ritualurile masonice (accentul pe fraternitate, transmiterea cunoașterii prin simboluri și cultivarea dezvoltării personale) pot fi privite ca metode educative moderne. Ele pot fi adaptate pentru a stimula conștiința civică, etica responsabilității și cooperarea internațională. Dacă în trecut aceste practici erau rezervate inițiaților, astăzi spiritul lor poate inspira educația pentru cetățenie democratică și solidaritate globală.

4. Încheiere

În încheiere, compararea devizelor “Liberté, Égalité, Fraternité” și “Ubi concordia, ibi victoria, est Umaniterra” arată că, deși provin din contexte diferite și au funcții distincte, ele converg în recunoașterea unității ca principiu fundamental al progresului uman.Prima a devenit piatra de temelie a civilizației democratice moderne, a doua este un simbol esoteric menit să întărească coeziunea unui grup restrâns.Privite însă dintr-o perspectivă contemporană, ambele transmit un mesaj comun: fără solidaritate și armonie, omenirea nu poate înfrunta provocările prezentului.Într-o lume marcată de polarizare și instabilitate, aceste devize ne invită să reînviem idealurile de libertate, egalitate, fraternitate și concordie, transformându-le în instrumente ale dezvoltării globale.

T:.A:.F:.
Am zis!

Benches Ștefan 30.09.2025

Benches-Stefan-2025-09-30-Liberte-Egalite-Fraternite-Ordinul-Masonic-Umaniterra

Această pagină este permanent în lucru, actualizare. Reveniți pentru noutăți.

Un index al tuturor planșelor arhitecturale se află la pagina

Planșe de arhitectură O:. M:. U:. | Umaniterra

Doriți să vă alăturați Ordinului?

Vei putea să bați la Porțile Templului Ordinului Umaniterra (cererea de aderare AICI), prin voință și determinare, respect de sine și Credință în Divinitate, indiferent de religie. Este foarte posibil ca porțile să ți se deschidă. Dacă intri, poți rămâne sau poți pleca. Nimeni nu te ține cu Forța. Dar Înțelepciunea te va încuraja să rămâi. Nimeni nu alege să întoarcă spatele Frumuseții, bucuriei de a trăi cu adevărat în Adevăr.

De aceea pe altarul Templului vei găsi mereu minim trei sau mai multe Cărți ale Legii Sacre, Biblia, Coranul, Baháʼí și altele, ca simbol al faptului că noi, Umaniterrii, considerăm că toți suntem fiii – fiicele Creatorului, și cu dragoste Fraternă putem fi admiși în O:.M:.U:.

PENTRU A FI LA ZI CU NOUTĂȚILE ȘI ACTIVITĂȚILE ORDINULUI MASONIC UMANITERRA VĂ RUGĂM SĂ NE URMĂRIȚI PE PAGINA NOASTRĂ OFICIALĂ DE FACEBOOK PRIN A DA URMĂRIRE / LIKE / ÎMI PLACE (Follow Page) PE TABUL FACEBOOK DE MAI JOS. MULȚUMIM, PE CURÂND. DOAMNE AJUTĂ!

PAGINA OFICIALĂ FACEBOOK

Gânduri bune! Glorie muncii ce produce plusvalori! Glorie plusvalorilor!

Ubi Concordia, Ibi Victoria, Est Umaniterra!

Planșe Arhitecturale – “Libertate Egalitate Fraternitate” prin prisma devizei „Ubi Concordia, Ibi Victoria, Est Umaniterra”