Planșe Arhitecturale – Diverse Planșe Arhitecturale (referate, eseuri, articole) întocmite de membri O:.M:.U:.

Planșe Arhitecturale – Diverse (referate, eseuri, articole) întocmite de membri O:.M:.U:.

Fiecare lucrare în format PDF apare cu prima sa imagine cu sau fără text. Vă rugăm să apăsați pe imagine și la baza acesteia veți vedea în partea stângă jos săgeți ce vă vor invita să răsfoiți documentul PDF. Mulțumim pentru interes și pentru răbdare. Documente noi vor fi adăugate cu timpul. Pentru aderare la Ordin, Bate la Poarta Templului la Contact. Vedeți și formatul PDF al lucrării publicate ce poate conține și grafice relevante, corelate cu conținutul textului.

 

Etica şi morala

Delimitări conceptuale.

PĂRĂU Iuliana, 12.09.2025

Termenii etică şi morală provin din două culturi diferite dar, în devenirea lor istorică, aflate într-un proces de permanentă influență: cultura greacă şi cea latină. Termenul etică provine din filosofia greacă (ethos = lăcaş, locuință, locuire şi ethicos = morav, obicei, caracter), în timp ce termenul morală provine din limba latină (mos- mores- moralis = morav, obicei, datină, obişnuință).

Inițial cei doi termeni au circulat cu relativ acelaşi înțeles; filosofia modernă şi contemporană le-au separat semnificațiile, astfel că cei mai mulți eticieni consideră etica drept disciplina filosofică ce studiază morala, în timp ce aceasta din urmă are semnificația de obiect al eticii, fenomen real, colectiv şi individual, cuprinzînd valori, principii şi norme, aprecieri şi manifestări specifice relațiilor interumane şi supuse exigenței opiniei publice şi conştiinței individuale. Aderența la acest punct de vedere nu este unanimă, ea fiind mai pregnantă în rândul filosofilor cu afinități spre cultura greacă, în timp ce romaniştii au preferat, o vreme, să interpreteze  ştiința despre morală cu acelaşi termen: filosofia morală sau pur şi simplu morală, cu sensul de ştiință.

În filosofia contemporană, interpretarea eticii ca ştiință despre morală a devenit predominantă.

Într-o accepţie clasică, etica reprezintă TEORIA MORALEI, ştiinţa ethos-ului adică ştiinţa axată pe cercetarea moravurilor.

Morala are cel puţin trei sensuri:

– conduită şi comportament social, acte şi fapte morale;

– relaţii morale;

– norme, valori, principii, idei, convingeri, teorii, idealuri, sentimente morale.

Morala include:

(a). o dimensiune exterioară/obiectivă – exigenţele grupului şi ale societăţii faţă de indivizi (pentru a exista o ordine socială, bazată pe cooperarea indivizilor în respectarea unui sistem de valori, norme şi principii morale);

(b). una interioară/subiectivă – asimilarea şi interiorizarea normelor, valorilor şi principiilor, asumarea acestora ca model de conduită, în vederea unei integrări optime în societate.

Primul gânditor care a folosit termenul „etică” este Aristotel (sec. IV î. Hr.), termen pe care l-a derivat din ethos în înţelesul de ştiinţă/teorie a moralei.

Lucrarea Etica Nicomahică este un adevărat manual de etică, domeniu considerat de Aristotel ca făcând parte din categoria activităţilor practice.

Pentru Aristotel scopul suprem al oricărui efort uman este atingerea stării de fericire (eudaimonia); este ceea ce „se caută mereu în sine, şi niciodată de dragul altuia”.

În accepţia sa de ştiinţă, etica s-a impus ulterior prin contribuţiile filosofilor greci şi latini: Socrate, Zenon, Cleante, Chrysip, Epictet, Seneca, Marcus Aurelius.

Socrate este cel care a întemeiat autonomia moralei, bazată pe cunoaşterea de sine, ridicând etica de la nivelul înţelepciunii populare la nivelul filosofic al tratării conceptuale. Omul este pentru Socrate creator de valori etice, având ca model valorile eterne: prietenia, curajul, virtutea, cinstea, puritatea etc.

Pentru stoici, etica ocupa un loc bine determinat în cadrul unui sistem care mai conţinea fizica şi logica. Stoicii au cultivat o „morală de eroi”, cu apel la raţiune şi eliberarea de patimi, la răbdare, renunţare şi virtute sublimă. Este celebră în acest sens deviza pusă în circulaţie de Epictet: „sustine et abstine!” („rabdă şi stăpâneşte-te!”).

Valorile morale au, in general, legătură cu societatea in care trăim. Astfel, pe baza acestora, poate fi determinat dacă o persoană are un comportament adecvat sau nu. Unele exemple de valori morale sunt: respectul, bunătatea, sinceritatea, loialitatea sau solidaritatea.

OMUL – FIINȚA MORALĂ

Ce gânduri ne trec prin minte când vedem imaginea unei căprioare devorate de lup?

Dar atunci când un tânăr sănătos şi robust se manifestă violent faţă de un copil sau un bătrân lipsit de apărare? Putem învinovăţi pentru faptele lor, deopotrivă, şi pe lup şi pe tânăr?

Ar fi ridicol să acuzăm de imoralitate lupul înfometat care sfâşie căprioara, întrucât acesta este modul lui firesc de a se hrăni, de a supravieţui. Animalele se supun instinctelor, sunt „programate” , nu au capacitatea de a decide, de a alege între bine şi rău. Ele sunt, deci, în afara moralităţii. Spre deosebire de animal, tânărul despre care vorbim este o fiinţă raţională, are capacitatea de a aprecia, de a discerne între bine şi rău. El ar fi trebuit să nu se lase pradă impulsurilor sale, să reziste prin voință tentației de a deveni violent, chiar dacă, să presupunem, copilul în cauză era vinovat de săvârșirea unei fapte rele. Voința tânărului nu a fost însă suficient de puternică pentru a-și putea învinge pornirea agresivă. Fapta lui este imorală!

Morala reprezintă un ansamblu de aprecieri asupra binelui și a răului, a cinstei și necinstei, etc. pe care individul sau grupul uman le face în legătură cu actele umane.

Voința = proces psihic de organizare a activității în vederea înfrângerii anumitor obstacole, activitate orientată către realizarea unui scop propus (conștient). Viața morală presupune, deci, educarea voinței! Educându-ne voința, vom putea să ne stăpânim mai bine, vom putea (controla) ține sub control pornirile noastre agresive.

În concluzie, vorbim despre moralitate doar în cazul oamenilor, nu și al animalelor.

Aprecierea comportamentului din perspectiva moralităţii constituie apanajul exclusiv uman (animalele nu pot fi judecate din acest punct de vedere).

Pentru ca un comportament să poată fi apreciat din perspectiva moralităţii el trebuie să satisfacă următoarele condiţii:

–    să fie o acţiune iniţiată şi desfăşurată de un om;

–    omul să aibă posibilitatea de a alege liber între o acţiune sau alta;

–   alegerea să aibă la bază o serie de reguli sau principii care descriu situaţia sau contextul alegerii.

Fiinţei umane îi aparţine, în mod esenţial, actul de valorizare a oamenilor şi obiectelor care o înconjoară, a faptelor pe care le îndeplineşte. Valorizarea este, aşadar, inerentă fiinţei umane.

Teoria care se ocupă cu studiul valorilor se numeşte axiologie.

Raportându-se la sine, omul se valorizează ca fiinţă morală al cărei scop este atingerea virtuţii. La întrebări precum „Ce este virtutea ?”, „Care sunt condiţiile unei vieţi morale?” va răspunde ETICA – „cercetarea generală a ceea ce este bun” (G. E. Moore) – prin :

1. Teorii morale – care precizează:
   1. Definiţiile conceptelor bine – rău, just – injust, drept – nedrept ş. a.
   2. Principiile universale ale acţiunilor morale
   3. Analize concrete – ale unor:
2. Situaţii de viaţă (etica aplicată)
3. Valori determinate de tradiţie (coduri morale)

MORALA este disciplina care răspunde la următoarele întrebări:

• Care din acţiuni sunt bune şi care sunt rele ?
• Care este scopul suprem al acţiunilor mele ?
• Ce trebuie să fac ?

În aceste interogaţii accentul este pus pe valoarea de bine sau rău a unei acţiuni.

Privind mai profund bazat pe balanta celor 3 talere intervine conceptul Divinităţii în a analiza o acţiune a fi de bine, de rău dar mereu subordonat legilor fundamentale Divine.

Ce înseamnă să fi părinte?

-să iubesti fiinţa creată mai presus de oricine

-să îi fi mereu alături, chiar când nu este lângă tine

-să fi capabil să faci nopţi albe, ca el să nu aibe zile negre

-să-l iubeşti necondiţionat, din toată inima, pentru totdeauna

A fi părinte nu este o slujbă grea de 24 din 24 ci un PRIVILEGIU  DAT  DE  DIVINITATE, O RESPONSABILITATE atât pentru noi înşine, cât şi pentru societate.

Să oferi copilului “cei 7 ani de acasă ” adică să-l educi astfel încât să deprindă un sistem sănătos de valori morale, este unul din cele mai prețioase daruri pe care i-l poți oferi. Chiar dacă caracterul unei persoane se formează în timp, experimentând și învățând diverse lucruri, iar convingerile și principiile se modifică de-a lungul vieții, baza ar trebui să o avem din familie. În calitate de părinți, trebuie să ne străduim să le transmitem copiilor noștri tot ceea ce avem mai bun în noi, inclusiv valori morale care îi vor ghida pe tot parcursul vieții lor. Pentru asta trebuie să le dăm exemplu un mediu familial bazat pe aceste principii. Nu este vorba doar despre teorie , dar mai ales despre practică.

Creșterea unui copil este atât un privilegiu, cât și o responsabilitate. Să crești un copil nu înseamnă doar să te preocupe dezvoltarea sa fizică, ci să-ți pese în egală măsură și de sănătatea lui emoțională. Părinții, înaintea școlii, au principalul rol în formarea caracterului copilului lor, având impactul cel mai mare asupra modului în care se va comporta acesta când va deveni adult.

Cum își însușesc copiii valorile morale?

Copiii își însușesc valori morale în principal urmărind exemplul părinților lor, de aceea este extrem de important să le oferi un exemplu bun. Una dintre cele mai bune modalități de a te asigura că demersul are rezultatul scontat este să practici ceea ce predici. Arată-i că tu respecți aceste valori, nu este suficient să vorbești despre ele cu copilul tău.

Cu cât începi mai devreme să transmiți copilului aceste valori morale, cu atât mai bine. Unii susțin că preșcolarii sunt prea mici pentru a le vorbi despre valori morale; cu toate acestea, eu zic că cel mai bine este să începi să transmiți celui mic valori morale înainte de a ajunge la școală, astfel încât să devină o parte naturală a personalității sale.

În această lucrare vom explora câteva valori morale esențiale, pe care să le insufli copilului tău:

*1* Bunătatea și empatia

A-ți învăța copilul să fie bun și empatic este una dintre cele mai importante valori morale pe care i le poți transmite. Încurajează-l să dea dovadă de compasiune față de ceilalți, să ia în considerare sentimentele celorlalți și să fie atent la modul în care acțiunile lui îi afectează pe cei din jur. Cultivându-i aceste valori, copilul tău va deveni un adult bun și înțelegător.

*2* Onestitatea și integritatea

Învață-ți copilul cât este de important să spună adevărul, chiar și atunci când poate fi dificil. Ajută-l să înțeleagă că onestitatea și integritatea sunt trăsături esențiale care construiesc relații puternice și îl fac să fie un individ de încredere.

Atunci când copilul tău este sincer în legătură cu un subiect sensibil – cum ar fi de exemplu să îți spună că a mințit un prieten – spune-i cât de mult apreciezi sinceritatea lui, ceea ce îl va încuraja să fie sincer și în alte situații.

*3* Respectul și toleranța

Învață-ți copilul să îi prețuiască și să îi respecte pe ceilalți. Acest lucru include respectul pentru diferite puncte de vedere, credințe și culturi. Încurajează-l să îi asculte pe ceilalți cu o minte deschisă și să trateze pe toată lumea cu demnitate, indiferent de vârstă, rasă, religie, orientare sexuală sau naționalitate. Dovedind respect, copilul va crea un mediu armonios în jurul său.

*4* Responsabilitatea

Atunci când vorbim despre valori morale care trebuie să le transmiți copilului, responsabilitatea este una dintre cele mai importante. Când copilul va crește, vei dori ca el să fie o persoană de încredere, să își respecte angajamentele asumate și să fie responsabil. Explică-i cât este de important să aibă grijă de bunurile lui, să finalizeze sarcinile care îi sunt atribuite și să fie responsabil pentru acțiunile sale.

Stabilește-i responsabilități adecvate vârstei – începe prin a-l pune să-și strângă jucăriile sau să-și facă patul în fiecare dimineață. Pe măsură ce crește și poate îndeplini mai multe sarcini, pune-l să facă mai multe treburi prin casă. Dacă nu îți înveți copilul să fie independent de la o vârstă fragedă, îi va fi mai greu în viitor. El trebuie să simtă un sentiment de realizare, să simtă că este util familiei sale și bunului mers al gospodăriei.

*5* Perseverența

Viața este plină de obstacole și provocări. Să-ți înveți copilul să persevereze este esențial pentru dezvoltarea lui. Încurajează-l să continue să încerce, chiar și atunci când se confruntă cu eșecuri sau dezamăgiri. Insuflarea unei mentalități de învingător îl va ajuta să privească dificultățile ca pe niște oportunități de învățare și creștere. Perseverența și determinarea sunt trăsături care îi vor fi de folos copilului la școală, la serviciu și în viață.

Explică-i faptul că este în regulă să nu reușească întotdeauna, dar trebuie să continue oricum. Atunci când îți lauzi copilul, nu uita sa lauzi efortul lui mai degrabă decât rezultatul final.

*6* Recunoștința

Învață-ți copilul să aprecieze lucrurile mici și să își exprime recunoștința față de ceilalți. Este important să îl înveți pe copil să aprecieze întotdeauna ceea ce are și să aprecieze cele mai simple lucruri – un prieten bun, o floare frumoasă în grădină, o masă delicioasă sau o carte bună.

*7* Grija față de mediu

În lumea de astăzi, este esențial să îți înveți copilul importanța protejării mediului înconjurător. Încurajați împreună practicile durabile cum ar fi reciclarea, conservarea energiei și reducerea deșeurilor. Arată-i frumusețea naturii și importanța conservării acesteia pentru generațiile viitoare.

*8* Bunele maniere

Să aibă bune maniere este o altă valoare morală esențială pe care trebuie să o transmiți copilului tău. Atunci când are bune maniere, el poate interacționa mai bine cu oamenii în diferite situații și face o imagine mai bună în societate. Cu cât tu arăți la rândul tău că ești o persoană manierată, cu atât mai mult se va strădui și copilul tău să se poarte frumos.

*9* Curajul

Un copil curajos va naviga prin provocările vieții cu mai mare încredere. Încurajează-l să își înfrunte temerile, să își asume riscuri și să lupte pentru ceea ce crede. Învață-l cât este de important să rămână puternic în convingerile lui, chiar și atunci când se confruntă cu o opoziție.

Dacă faci mereu lucrurile mai grele în locul copilului, îi va fi mai greu să-și dezvolte curajul. Chiar dacă vrei să îți protejezi copilul indiferent de situație și nu vrei să-l vezi că se “chinuie”, gândește-te nu vei fi întotdeauna lângă el în situațiile în care el ar putea avea nevoie de curaj.

Învață-ți copilul să aibă curajul să-și exprime punctul de vedere; în lumea de astăzi, acest lucru este deosebit de important. Încurajează-l să vorbească dacă nu se simte confortabil sau dacă are ceva de spus. 

*10* Autodisciplina

Autodisciplina îl va ajuta pe copil în viață să facă alegeri responsabile și să își atingă obiectivele. Încurajează-l să își stabilească obiective realiste, să își gestioneze timpul în mod eficient și să-și dezvolte obiceiuri bune. Prin insuflarea autodisciplinei, copilul tau își va cultiva o atitudine corectă față de muncă și va deveni un adult motivat.

Aminteşte-ţi că transmiterea unor valori morale copilului este un proces continuu iar tu împreună cu soțul/ soția ta sunteți primii responsabili de acest lucru. Prin transmiterea acestor valori copilului tău, vei contribui la formarea unui adult responsabil și bine adaptat în societate.

În general, scopul tuturor acţiunilor umane este FERICIREA, ale cărei mijloace de a o atinge sunt, însă, diferite: PRACTICAREA PLĂCERII sau CĂUTAREA ÎNŢELEPCIUNII.

VREI FERICIRE? RESPECTA VALORILE MORALE

Dacă nu respecţi valorile morale, vei avea doar mici momente de triumf, de ego, de satisfacţie că eşti ‘şmecher”, de răzbunare, dar în general vei avea o stare generală de nefericire, tristeţe, furie, frustrare, nervi… Vrei săfii fericit? Respectă valorile morale!!! Bine, dar ce sunt valorile morale? Sunt acele repere (criterii) pe care să le ai în vedere atunci când iei orice decizie din viata ta.

Exemple:

 

1. RESPECTUL FATA DE INTEGRITATEA FIZICA A OAMENILOR SI ANIMALELOR, NATURII

 

-nu lovi, nu răni, respectă corpul, graniţele şi bunurile altora

-nu fura, nu şterpeli, nu strica (distruge) cu intenţie nici fiinţe, nici bunuri, nici natura. Dacă găseşti ceva ce nu îţi aparţine, nu îl lua.

-nu încălca legile, respectă-le, fii onesc, corect şi cinstit.

-nu lăsa gunoaie în urma ta, strânge după tine

-nu te folosi de oameni sau animale pentru a cersi bani, atenţie…

 

2. RESPECTUL FAŢĂ DE INTEGRITATEA PSIHICĂ A OAMENILOR ŞI ANIMALELOR

-nu cataloga- eticheta- discrimina- critica oamenii, respecta-le granitele psihice, valorile. Dacă nu iţi plac, nu sta lângă ei, dar nu îi abuza.

-nu şantaja fizic- emoţional, nu manipula, nu lua cu forţa psihică ceva ce nu vrea  să îţi dea

-nu impune cu forţa voinţa ta, nu comenta deciziile şi nu controla viaţa altora

-nu cersi mila pentru a manipula, fii demn, asumat şi integru

-acceptă ca fiecare fiinţă este valoroasă, chiar dacă nu iţi place acea fiinţă

 

3. RESPECTUL FAŢĂ DE INTEGRITATEA TA PSIHICĂ ŞI FIZICĂ:

 -invaţă să refuzi când nu vrei ceva, fii autentic, nu te mai preface, dar în limita bunului simţ

-respectă-te, iubeşte-te, valorizează-te, fii blând cu tine, fii prietenul tău cel mai bun atunci vei putea respecta,iubi,valoriza pe alţii; atunci poţi deveni frate, prieten cu alţii

-nu permite să ţi se încalce drepturile, valorile, ia atitudine, spune STOP, cere-ţi drepturile -dar civilizat

-nu te critica, nu te justifica în faţa nimănui, dă-ţi voie să te dezvolţi, să greşeşti- astfel câştigi experienţă şi înveţi din ele

-învaţă şi acceptă că eşti valoros,  să crezi în tine- vei deveni mai încrezător mai determinat

Şi mai sunt…

Aşadar, aceste VALORI MORALE sunt de fapt fundamentul unei stări de fericire profundă, unei stari de ‘linişte şi pace’ în suflet. Acesta este secretul unei vieţi împlinite.

Acţiunile care constau în aceste mijloace pentru atingerea fericirii sunt bune, iar celelalte sunt rele. Revenind la principiul balantei cu 3 talere  unde intervine Divinitatea concluzionăm prin imaginea de mai jos:

Principalele tipuri de etici:

1. TEORII MORALE

1. TELEOLOGICE(telos= scop, împlinire)

• • Valoarea de bine a unei acţiuni este determinată de SCOPUL spre care tinde
  • Sunt structurate pe ecuaţia mijloc – scop; atingerea fericirii, înţeleasă ca plăcere sau înţelepciune, conferă valoare acţiunilor – mijloc.
  • Sunt fixate asupra determinării conţinutului acţiunilor morale (plăcere, fericire, înţelepciune)

Aceste etici pot fi, la rândul lor:

HEDONISTE (hedone = plăcere)

Hedonismul este o doctrina etică ce identifică binele cu plăcerea. Termenul provine din limba greacă: hedone = plăcere. Exemplu : filosofia sofiștilor, cirenaicilor (Aristip), epicurienilor.

• Împlinirea stării maxime de fericire este dată de absenţa durerii din corp şi a suferinţei din suflet (Diogene, Aristip, Epicur, John Stuart Mill) 

EUDAIMONISTE (eudaimonia = fericire)

• Eudemonismul rațional – Teoretizează căutarea raţională, guvernată de intelect, ca mijloc privilegiat de căutare a fericirii; scopul vieţii este fericirea. O viaţă fericită este o viaţă conformă cu virtutea. Exemplu: etica lui Aristotel, a lui Platon.
• Eudemonismul teologic – scopul vieții e mântuirea sau împăcarea sufletului cu Dumnezeu – Sf. Augustin, Sf. Toma d Aquino.

Obiecții la teoriile teleologice:

1. Nu ţin cont de forma sau legile cărora trebuie să li se supună o acţiune pentru a fi considerată morală;
2. Nu stabilesc cadrul universal şi necesar în care orice acţiune, indiferent de conţinut, are valoare morală.

De mentionat în baza principiilor Deoclavis , şi prin prisma balanţei cu 3 talere următoarele aspecte:

Mântuirea , şlefuirea de sine până a ajunge la cea mai bună versiune prin curăţire de păcate,duce implicit mai aproape de Adevărul Absolut, având o credinţă curată , sinceră faţă de Marele Arhitect al Universului.

Toate acţiunile pe care omul le intreprinde ar trebui filtrate individual,  nu să aştepte o minune sau ajutor exterior . Pe cât se poate să elimine forţele Răului din păcate tot mai prezente , iar căutarea Marelui Arhitect să inceapă în interiorul individual. Cu cât duci o viaţă cu valori morale ridicată ,fără a spune ‘lasă că orice fac mă iartă Dumnezeu’, cu atât mai mult loc îi oferi Divinităţii în suflet nu doar prin vorbe dar mai ales prin fapte şi astfel începi să elimini acel Rău  ajutând astfel Munca Marelui Arhitect al Universului de a-l eradica complet! Umanitatea ar reinvia,  oamenii unul câte unul ar forma  un puzzle complet a unei lumi ca pe vremea Edenului . Doar atunci omenirea ar fi salvată cu adevărat.

Pentru a înţelege mai bine cuvintele Divinităţii, nu poţi lucra doar pe cont propriu, ele par obişnuite, dar, de fapt , nu sunt atât de simple pe cât cred oamenii. Duhul lui Dumnezeu lucrează asupra persoanei iluminându-l, facându-l să vorbească despre conotaţia cuvintelor lui Dumnezeu, astfel încât oamenii să poată vedea faptele minunate ale lui Dumnezeu , să aibă respect faţă de Lucrarea întreagă a Marelui Arhitect al Universului, să înţeleagă voia lui si să acţioneze în acelaşi timp conform voii Lui. Omul în întreaga sa viaţă este supus testării , iar dacă el crede şi acţionează superficial, cu falsitate şi nu crede cu adevărat cu inima- mereu trăieşte sub influenţa şi controlul Satanei într-o continuitate fără sfârşit, aşa că nu va fi binecuvântat, credinţa lui va fi în zadar. Când vine vremea selecţiei se vor vedea rezultatele. 

1.  DEONTOLOGICE (deon, deontos = ceea ce se cade, ceea ce este necesar).

• Etica deontologica: constituirea unei teorii care sa conduca actiunea in functie de reguli (principii normative) universale.
• Reprezentant : I. Kant.
• Moralitatea acțiunii e apreciată în funcție de împlinirea datoriei. Datoria trebuie împlinită în afara oricărui interes personal și indiferent de consecințele sale. Datoria fata de Marele Arhitect al Universului ar trebui să fie de o importanţă maximă , mai ales în aceasta perioadă a judecăţii.
• Respectarea datoriei e esențială, numai astfel, ca ființe morale, suntem demni de fericire.
• O acţiune, indiferent de conţinutul său, are valoare morală, adică este o acţiune bună, dacă este guvernată de anumite PRINCIPII NORMATIVE, care-i asigură necesitatea şi universalitatea (Kant)

Obiecții: rigorismul excesiv – Kant consideră că într-o lume morală minciuna e un viciu de neacceptat. Totuși, există situații când poate fi justificată.

Obiecţii aduse teoriilor morale:

• Între domeniul practic şi cel teoretic există o diferenţă esenţială: nu întotdeauna PRINCIPIILE MORALE (vezi etica deontologică) găsesc o reflectare adecvată în situaţiile concrete de viaţă (® eticile aplicate)
• Universalismul nefondat: teoriile morale se adresează tuturor fiinţelor raţionale, neţinând seama de CONTEXTUL CULTURAL căruia îi aparţine individul (® codurile morale)

1. ETICA APLICATĂ

Teoriile morale   au   constituit,   adesea,   obiectul   criticii,   pentru simplul motiv că între teorie şi practică există o diferenţă fundamentală.

Etica aplicată confirmă că nu există un bine general valabil pentru toată lumea, chiar și teoriile moralei tradiționale sunt divergente în privința binelui (datoria și utilitatea).

Etica aplicată are ca obiect studiul unor probleme morale controversate. Pentru ca o problemă să constituie obiectul   eticii   aplicate,  ea   trebuie  să  îndeplinească simultan două condiţii:

• să fie o problemă controversată (să fie argumente  pro  şi  contra)  şi
• să aibă  caracter  moral explicit

Fac obiectul eticii aplicate acele probleme controversate , care pun în dispută argumente pro și contra, astfel  încât nu există un principiu moral unic de soluționare.

Etica aplicată cercetează aspecte privind situații de viață concrete, reale, cum ar fi etica medicală sau bioetica (eutanasia, avortul, clonarea), problemele ecologice, etica în afaceri etc.

Toate aceste probleme nu exclud nicidecum Legile fundamentale ale Divinităţii, mai ales respectarea lor.  In cadrul O.M.Umaniterra  , respectăm Creaţia însemnând fiinţele vii , obiecte, mediul inconjurător. O serie de regulamente importante sunt necesare tuturor formelor de organizare atât ale omului individual , cât şi la nivel de familii , organizaţii şi societate.

A NU SE UITA!

Omul reprezintă o piesă dintr-o familie. Familiile fac parte dintr-o comunitate, organizaţie  , societate etc. . Privind în ansamblu , mulţimea Ţărilor de pe TERRA străluceşte conform licăririlor fiecărui individ în parte OGLINDIND ASTFEL LUMINA INTERIOARĂ DIN SINE IMPLICIT  LUMINA MARELUI ARHITECT AL UNIVERSULUI.

Omenirea trebuie să lupte pentru STRĂLUCIREA  CEA MAI INTENSĂ  AL ACESTUI UNIVERS!

Noi O.M.U prin existenţa  noastră , prin munca noastră trebuie să contribuim la această misiune, să fim un exemplu demn de urmat !

Am zis! PĂRĂU Iuliana, 12.09.2025

2025.09.12-Iuliana-PARAU-ETICA-SI-MORALA-Ordinul-Masonic-Umaniterra

 

Profesor-Jean-Filip-Marcel-Preotesoiu-MOARTEA-Ordinul-Masonic-Umaniterra

 

Această pagină este permanent în lucru, actualizare. Reveniți pentru noutăți.

Un index al tuturor planșelor arhitecturale se află la pagina

Planșe de arhitectură O:. M:. U:. | Umaniterra

 

Doriți să vă alăturați Ordinului?

Vei putea să bați la Porțile Templului Ordinului Umaniterra (cererea de aderare AICI), prin voință și determinare, respect de sine și Credință în Divinitate, indiferent de religie. Este foarte posibil ca porțile să ți se deschidă. Dacă intri, poți rămâne sau poți pleca. Nimeni nu te ține cu Forța. Dar Înțelepciunea te va încuraja să rămâi. Nimeni nu alege să întoarcă spatele Frumuseții, bucuriei de a trăi cu adevărat în Adevăr.

De aceea pe altarul Templului vei găsi mereu minim trei sau mai multe Cărți ale Legii Sacre, Biblia, Coranul, Baháʼí și altele, ca simbol al faptului că noi, Umaniterrii, considerăm că toți suntem fiii – fiicele Creatorului, și cu dragoste Fraternă putem fi admiși în O:.M:.U:.

Gânduri bune! Glorie muncii ce produce plusvalori! Glorie plusvalorilor!

Ubi Concordia, Ibi Victoria, Est Umaniterra!