Planșe Arhitecturale – Trăirile după actul inițierii în Tainele Francmasoneriei și ale Umaniterrismului

Planșe Arhitecturale – Trăirile după actul inițierii în Tainele Francmasoneriei și ale Umaniterrismului

Fiecare lucrare în format PDF apare cu prima sa imagine cu sau fără text. Vă rugăm să apăsați pe imagine și la baza acesteia veți vedea în partea stângă jos săgeți ce vă vor invita să răsfoiți documentul PDF. Mulțumim pentru interes și pentru răbdare. Documente noi vor fi adăugate cu timpul. Pentru aderare la Ordin, Bate la Poarta Templului la Contact. Vedeți și formatul PDF al lucrării publicate ce poate conține și grafice corelate cu conținutul textului.

 

  EXPERIENȚA ADERĂRII ȘI INIȚIERII MELE ÎN O. M. UMANITERRA

MACOVEI Ioan, 2025-10-22

 Introducere

Cred ca fiecare ajunge la un moment dat in viată in care este conștient ca nu si-a atins potențialul, când încep adevăratele căutări. Mai concret, in urma unei probleme de sănătate in anul 2012, pentru ca eram imobilizat, am început sa citesc si cărți spirituale si sa urmez cursuri cu tenta ezoterica, moment din care nu m-am mai oprit. Înafara de faptul ca citeam, am început sa si practic efectiv reiki, info-energetica si mai ales tao si meditație, datorita cărora m-am si vindecat complet si pana la capăt. Mai târziu in 2023 am descoperit știința cabala, care aprofundează la un modul absolut procesele spirituale din lume si univers in general, care la rândul lor determina procesele fizice. Chiar si in aceste condiții, acum știam ca am nevoie de provocări de calitate si mai mari pentru corectarea sufetului prin înțelegere, munca, slujire, justificare, implicare, etc.

S-a născut natural dorința de îmbinare a  spiritualității cu știința aplicata, motiv pentru care am vrut sa cunosc activitatea masonica.  Nu a trecut mult timp si Marele Arhitect al Universului mi-a scos in fata informații despre Ordinul Masonic Umaniterra (O.M.U.), deși mai văzusem si altele pe internet, astfel drumul a fost ca o revelație continua si naturala de la aplicare pana la invitație si inițiere.

În linii mari acesta este parcursul de dinaintea inițierii, iar eu relatez din vasele mele de percepție. Relatarea este doar fata de cum am simțit si văzut eu la nivel subtil si ce reprezintă pentru mine inițierea in O. M. UMANITERRA.

2. Pregătirea

Înainte de a păși în templu, am fost condus împreună cu o viitoare sora într-o încăpere separată, care este camera de reflecție.  Datorita liniștii, importantei acțiunii, simbolurilor de pe formularele completate, m-am gândit inevitabil la viată in general, ce transformări urmează si alte responsabilități ce decurg din această acțiune. Eram conștient ca sunt pe drumul schimbărilor efective, fapt ce presupunea sa renunț la ceva din mine (moarte simbolica), la ce eram eu înainte pentru a renaște spiritual.

Ar trebui sa mai menționez aici ca este foarte importanta simbolistica in general si cea masonica in special (cu care eu nu eram obișnuit), dar si concepția despre viată, in sensul in care știu ca acestea au puterea sa acceseze spiritualitatea in mai multe sensuri, chiar daca nu cunoaștem semnificația lor.

3. Ceremonia de inițiere

  De la camera de reflecție am fost condus la templu legat la ochi, unde am fost bulversat la început, pentru ca eram obișnuit sa-mi folosesc doar vederea. Totuși când ușa s-a deschis am pășit într-un spațiu ce mi se părea desprins din alta realitate, pentru ca simțeam prezentele foraților lângă mine dar nu simțeam configurația spațiului.

Probele simbolice au trecut foarte greu pentru ca au venit sa mă responsabilizeze si m-au pus fata in fata cu mine însumi: frici, limite, dorințe, așteptări, concepții, etc. si am înțeles mai bine ca de fapt ca inițierea era doar despre calitățile morale care bineînțeles le determina si elevarea celorlalte valori. Tot aici am simțit ca fiecare întrebare si gest era o îndemnare la reflecție, care in acele momente nu le-am conștientizat pe deplin. In paralel tot ce mi se întâmpla acolo mi-a dat posibilitatea sa mă descopăr spre o lume interioara mult mai vastă, care aștepta sa fie descoperită.

În final, am rostit jurământul cu cuvinte simple, dar mi s-au părut foarte grele, pentru ca nu am mai jurat de când m-am căsătorit. Am înțeles atunci ca trebuia sa respect valori fundamentale (adevăr, dreptate, fraternitate), care erau si pana atunci valori căutate de mine.

Am primit Lumina ca fiind tot ce vine de la MAAU sub forma directa de cunoaștere, posibilități de creștere dar si încercări, care mă ajuta sa mă apropii de frații mei, iar prin ei de MAAU. Știam acest aspect bine din alte practici, motiv pentru care am fost într-o introspecție in acele momente. In mod efectiv, daca ar fi sa explic ce simțeam, nu as putea, pentru ca procesul nu este la nivelul celor cinci simțuri, omul nu are vas de percepție pentru spiritualitate, deși trăim in spiritualitate la propriu. Vreau sa explic pentru ca este important in astfel de ocazii cum simțul spiritualității s-ar putea obține prin: abandon de sine, având încredere „oarbă”, respingând plăcerea si justificând durerea, etc. Astfel devii altruist si te alipești de spiritualitate prin asemănare de formă, dar nici atunci nu poți explica lucruri care sunt deasupra rațiunii, mai ales pentru cine nu practica constant.

4. Reflecția finală

Când am ieșit din templu am înțeles că nu mai eram același om, deși nimic nu se schimba-se vizibil eu percepeam in mod puțin diferit realitatea si înțelegerea. Acum pot sa spun ca m-am „pregătit” înainte, din toate punctele de vedere si eram conștient ca orice convenție „acceptata” te schimba la nivel subtil in multe sensuri, pe care va trebui sa le stăpânești si sa le valorifici superior.

Am înțeles atunci ca intrasem într-o comunitate care nu caută idealul absolut, ci creșterea morala si spirituala a fraților inițial si a societății in paralel.

Am înțeles atunci pe „pielea mea” ca inițierea nu era un ritual exterior, ci o invitație la transformare interioară, care aduce organizației plusvaloare începând cu acel moment si continuând in restul zilelor.

Am zis!

Ucenic MACOVEI Ioan

 

MACOVEI-Ioan-2025-10-22-Experienta-aderarii-si-initierii-mele-in-O.M.U.-Ordinul-Masonic-Umaniterra

 

Inițierea în francmasonerie – Drumul spre Lumină

Ștefan Bencheș

2025-10-20

Venerabile Mare Maestru, dragi frați și surori aflați astăzi aici, aș vrea să îmi oferiți îngăduința de a-mi destăinui, împreună cu voi, parcursul meu în tot ceea ce a însemnat inițierea mea în O:.M:. Umaniterra — un drum plin de provocări, emoții și alegeri importante, pe care am avut onoarea de a le trăi.

Probabil că cea mai mistică și unică experiență pe care o poate trăi cineva în această viață este inițierea în francmasonerie!

Drumul către inițiere pot spune că a fost puțin aparte pentru mine, deoarece — după cum îmi place să spun — nu eu am găsit masoneria, ci ea m-a găsit pe mine, primind invitația de a bate la ușa Templului ca o încununare a muncii mele de până acum.

Perioada de la primirea invitației și până la momentul când am bătut la Ușa Templului a fost plină de suișuri și coborâșuri, de curiozități și contestări a tot ce știam, a tot ce aflam și, într-un final, a tot ce îmi doream. Informațiile pe care le dețineam despre masonerie nu erau extrem de vaste și nici foarte clare.

Desigur, citind și culegând informații vitale pentru alegerea finală, am ajuns la concluzia că acesta este drumul pe care Marele Arhitect al Universului mi-l oferă ca o cunună de aur pentru tot ce am realizat până acum — pentru tot ce am suferit, îndurat, dar și învățat — pentru a ajunge la un nivel superior de perfecționare și de lucru cu mine însumi.

Astfel, ajungem la momentul inițierii, care trebuie luat pas cu pas — fiecare zi, oră și minut din tot acest traseu fizic și spiritual pe care l-am parcurs.

Ziua plecării din Constanța a fost extrem de entuziasmantă, deoarece, nu pot să vă mint, îmi plac la nebunie călătoriile, mai ales alături de persoane cunoscute.
Mare parte din drum m-am simțit normal, ca orice om care se bucură de peisaje și de oamenii pe care îi întâlnește în cale, dar acest sentiment începea din ce în ce mai mult să pălească și să facă loc unor emoții puternice — unei frici care totodată te îmbărbătează — și, cum este și de așteptat, am început iar să pun în balanță dacă masoneria este ceea ce îmi doresc cu adevărat și dacă sunt apt pentru acest drum care mi se deschide în cale.

Ajungând la hotel și înțelegând scurtele obligații pe care le aveam de făcut, în special sintagma: „Orice persoană cunoscută pe care o vezi, este important să o ignori și să îți vezi de gândurile tale și de ce ai de făcut!”

Zis și făcut, fără nicio problemă — doar că unicul impediment a fost, într-adevăr, această singurătate și pustnicie pe care a trebuit să o trăiesc eu, un om tânăr obișnuit să comunice cu toată lumea. O primă misiune pe care cu greu am reușit să o duc la capăt, dar nu imposibil, deoarece în fiecare secundă și minut, tot ce era în mintea mea era: „Oare mă descurc?”, „Ce caut eu aici? Cred că a fost o greșeală să vin…”, „Dacă am reușit să ajung până aici, va fi totul mult mai ușor după!” O multitudine de stări, de sentimente și emoții m-au năpădit în acea seară cum nu am mai simțit niciodată în viața mea — un sentiment unic de extaz, nerăbdare și frică, de care m-am îndrăgostit iremediabil.

Dimineața de 6 septembrie a fost decisivă — începutul sfârșitului, după cum îmi place să o numesc — momentul divin de tranziție de la lumea profană la lumea luminată a masoneriei.
Cel mai greu lucru din tot ceea ce a însemnat ceremonia inițierii, pentru mine, pot spune că a fost V:.I:.T:.R:.I:.O:.L:, deoarece în acel moment realizezi că tot ce știai, tot ce erai înainte este dat trecutului, este îngropat pe vecie, urmând să renaști asemenea unei păsări Phoenix într-o formă superioară — o formă nouă de existență și de cunoaștere.

A urmat apoi ceremonia de inițiere, unde am fost, în majoritatea timpului, legat la ochi. Poate pentru anumiți oameni acest lucru este terifiant — să nu ai acces la ceea ce urmează, să nu te poți coordona după cum ești obișnuit — dar pentru mine a fost o ușurare și un mare ajutor în a-mi gestiona emoțiile și gândurile. Chiar și în cele mai întunecate momente, lumina poate fi găsită dacă o cauți cu adevărat, iar eu am reușit să găsesc acea lumină de care aveam nevoie pentru a mă îmbărbăta și concentra pe ceea ce aveam de făcut.

Mare parte din emoțiile pe care le-am trăit sunt greu de descris, atmosfera fiind una destul de încărcată, unde lupta dintre a înțelege și a simți ce se întâmplă este extrem de puternică. Emoțiile sunt ridicate la maximum și este destul de complicat să poți reține ceva în acel moment.

Dar ceea ce este important — și a contat enorm pentru mine — a fost momentul final, când am fost dezlegat la ochi și am primit paramentele. A fost cu adevărat un moment de: „BINE AI VENIT ACASĂ!”

În încheiere, aș vrea să vă spun că sunt onorat să fac parte astăzi alături de voi, Venerabile Mare Maestru, dragi Frați și Surori din O:.M:. Umaniterra — un loc unde am fost primit cu căldură și înțelegere, un loc unde pot crește și evolua împreună cu voi și unde putem ajuta omenirea să ajungă la un nivel spiritual și evolutiv, așa cum ar trebui să fie!

Am zis!
T:.A:.F:.

Ștefan B.

BENCHES-Stefan-2025-10-20-Initierea-in-francmasonerie-Drumul-spre-Lumina-Ordinul-Masonic-Umaniterra

 

Trăiri înainte, după, și în timpul  INIȚIERII

Vasile Mircea Mureșan,  2025-10-14

Înainte de Inițiere

Eram  la masa  de  Paște  al Sfântului an 6025 (2025). Marele Arhitect al Universului  a aliniat, parcă pentru mine sau cel puțin și pentru mine, ca în acest an Paștele Ortodox să se sărbătorească în aceeași zi cu Paștele Catolic. Sunt foarte fericit când se întâmplă acest lucru. Ultima dată a fost în 6017 (2017).

Soția mea cu care m-am căsătorit în 2023 (și mie, și ei ne-au decedat soții de Covid în aceeași lună și an, noiembrie 2020) ne-a pregătit multe bunătăți. Discutam cu ginerele soției despre Masonerie. Citisem deja multă literatură de Artă Regală, îmi plăcea subiectul iar el era Mason de mult timp.  În această minunată zi de 20 aprilie 2025 am auzit pentru prima data de Ordinul Masonic Umaniterra.  Am intrat împreună pe website, aflând că mai mulți frați masoni din diferite loje, studiază site-ul. Am simțit de la bun început că mi se potrivește.  Și el spunea același lucru, cunoscându-mă cât de cât.

Cu cât studiam mai  mult  Umaniterra  cu atât  rezonam și  mă  regăseam  mai  mult   în  scop, în principii , în simbologie , în elemente .  Îmi plăcea foarte  mult  noutatea Balanței cu Trei Talere , Cheia Deoclavis , lucrurile  noi , necuprinse  în cărțile de Artă  Regală pe care le citisem până atunci .   Cred că  Misiunea și Filozofia Umaniterra nici nu poate fi îmbrățișată decât  de cei mult  evoluați spiritual .

Îmi aduc aminte că îi  spuneam Fratelui Mason în 20  aprilie 2025 , înainte de a vedea pentru prima data websitul Umaniterra,  că mi-ar fi foarte  drag  să fac parte din loja în care este și  actorul Dorel Vișan .  Spre marea mea bucurie  Marele Arhitect a avut  grijă  ca această dorință să mi se împlinească .

La  01 mai 2025 , deja  scriam cererea de aderare la Ordin . Mă  simțeam minunat . Una din preocupările mele permanente  este   și observarea egoului. Egoul  meu când e fericit are obiceiul să facă tot felul de glume , de cele mai multe ori , exact când nu trebuie . Era cât pe ce să scriu la întrebarea – Dacă  am tatuaje ? – ceva de genul  –  “Pe un Ferrari  nu lipești  abțibilduri” – . Bine că nu l-am lăsat .

Înainte de inițiere  simțeam că Marele Arhitect mă va conduce spre un nou grup , cu  un  Egregor mult mai puternic  , cu o alta forță de emergență.  Cunoșteam  bine forța grupurilor , energia lor , vibrația lor vindecătoare .  Am înființat  de-a lungul timpului șase grupuri suport în 12 pași pentru recuperare din adicții. (cinci de Alcoolici Anonimi și unul de Narcotici Anonimi) care și azi recuperează zeci de dependenți.  Simt și știu  că  umanitatea  nu poate fi salvată  decât  prin extinderea membranei  grupurilor , prin creșterea lor , prin evoluția lor , prin unificarea lor. Eu cred că  celulele societății se vor schimba  , nu vor mai fi familiile ci  grupurile de familii .  Un alt motiv de bucurie pentru mine este că Ordinul Masonic Umaniterra este un ordin mixt, adică din care fac parte și femeile .

La Târgu Mureș  în preziua inițierii , unde credeam eu că văd totul , mă  puteam observa cum  trăiesc conform  – îmi place –  sau – nu îmi place -.  Puteam vedea cum acest trai al meu obișnuit  mă orbește și ce obstacol reprezintă pentru o nouă viață.

               În timpul Inițierii 

În ziua inițierii  06 septembrie 6025  pentru a înfrunta forța  identificării  cu tot felul de gânduri    , căutam în interiorul meu un altfel de prezență – o  atenție mult mai stabilă, mult mai liberă și în relație cu un alt nivel .  Bandoul  m-a ajutat enorm de mult . Neuitând că nu pot să privesc , menținerea atenției îmi dădea senzația că pot să văd . Dacă  văd o dată , pot vedea a doua oară, iar dacă aceasta se repetă , nu voi mai fi capabil să nu văd. Și am văzut și văd . Nu tot timpul , nu întotdeauna. Dar această mobilizare a atenției , cu bandoul pe ochi , mi-a deschis mult mai mult posibilitatea de amintire -de -sine,  Dacă vreau să mă înțeleg pe mine însămi , trebuie ca mai presus de toate să am o minte care este capabilă să observe fără distorsiune. Pentru a realiza acest lucru , mintea mea a va  trebui să dea totul la o parte pentru a putea observa.

               După  inițiere

La următoarea întâlnire din Templu , mi-am dat seama ce important este pentru toți frații și surorile să fim împreună  .  Am văzut cum,   aici în Templu  , fără  obiceiuri și circumstanțe  de viață în care ne—am putea pierde ,  va fi posibil  să  experimentăm condiții  în care  O  Energie Superioară  poate apărea în noi și în jurul nostru .  Vom  putea deveni  atunci  responsabili  împreună pentru a  O servi .

Nu am nedumeriri  .  Nu există  nimic  neclar în Umaniterra .   Știu  că prin  Egregorii   DEOCLAVIS  se va putea salva umanitatea .  De către  o  mare  uniune de grupuri  .  Nu am speranțe .     Eu zic că  cine  are doar speranțe nu are suficientă credință .  Eu sunt absolut sigur de succesul  Umaniterra .  Simt  că doar  grupurile  care vor înțelege  CHEIA DEOCLAVIS  și  vor   aplica  BALANȚA CU TREI TALERE (B3T) așa cum trebuie vor fi cele capabile să evolueze .

De 18 ani  studiez și lucrez la înțelegerea  dezordinii  din adicții .  De fapt nu e nici o dezordine . E o evoluție . Este o continuă renaștere .

                Ordinea este născută din înțelegerea dezordinii.

Pentru mine  emoția  mea  de bază  în  Umaniterra  este bucuria .

Nu îl mai pot ține în frâu  pe  neastâmpăratul   meu ego  , așa că îi voi permite de data aceasta să  scrie  și el  o  glumă .  Tot timpul  îmi face observații  că sunt prea sobru și că ce bucurie e aia fără să râd deloc .  Așa  că  trebuie să vă   transmit  răspunsul  la  întrebarea :

–  De ce nu are  Dumnezeu  soție ?

– Pentru că, atunci, nu ar mai fi  Atotputernic !

Am zis!

Cu  profund  respect  și  întru Lumină ,

Al vostru frate Ucenic Vasile Mircea  Mureșan

2025-10-14-Vasile-Mircea-Mureșan-Trăiri-înainte-dupăși-în-timpul-Inițierii-Ordinul-Masonic-Umaniterra

 

Inițierea în Francmasonerie și în Ordinul Umaniterra

Emilian Ciaușescu                                                                                                                        2025-10-12

Iubiți frați și surori, Venerabile Mare Maestru, cu bucurie scriu această planșă despre minunata zi în care am primit lumină, dar drumul meu spre calea inițiatică a început cu mult timp în urmă. De mulți ani îmi doream să devin Francmason, simțeam că nu am cum să trec prin această viață fără a deveni unul. Se zice că Mason te naști nu devii. Cred cu tărie acest lucru, dar încă nu eram pregătit, eram ca o piatra brută nepregătită pentru șlefuire. Am așteptat cu răbdare să mă perfecționez să devin mai bun, mai nobil, mai rafinat, să mă autoeduc, să renunț la anturajele de prieteni care mă țineau pe loc și să mă înconjor de oameni de la care am ce să învăț.

Mai vorbeam câteodată cu acești așa zici prieteni și le povesteam că vreau să devin Francmason și îmi spuneau că nu am să reușesc niciodată, că este o lume doar a elitelor și a bogaților. Nu mi-a plăcut niciodată să am în jurul meu oameni care îmi spun că nu pot să fac ceea ce îmi doresc. Am mers pe drumul meu și am reușit întotdeauna să duc la bun sfârșit ceea ce îmi doream cu adevărat. Așadar urmăream și studiam toate Obediențele din România, le studiam și analizam site-urile. Websitul care m-a fascinat cel mai mult a fost cel al Ordinului Umaniterra. Am găsit acolo absolut toate informațiile de care aveam nevoie, și am decis că aceasta este Obediența care mi se potrivește cel mai bine.

Acum mă simțeam total pregătit și mi-am depus cererea de aderare care și aceasta este foarte bine pusă la punct față de alte Obediențe.

Într-o bună zi am primit mail că am fost acceptat și că îndeplinesc criteriile de aderare. Nu îmi venea să cred. Eram extrem de fericit. A urmat mai apoi o serie de teste și cerințe pe care le-am îndeplinit cu bucurie și plăcere. A venit mai apoi ziua mult așteptată în care am plecat la drum spre locul unde urma sa aibă loc inițierea, la Târgu Mureș.

A fost o călătorie relativ lungă dar frumoasă. Am plecat la drum cu inima plină de bucurie că în sfârșit ziua cea mare se apropie și că am reușit să mai bifez o realizare în drumul vieții mele. Odată ajuns în locație am recunoscut o mică parte din membrii și pe Excelenta Sa Marele Maestru pe care îi știam de pe social media, dar nu aveam voie conform indicațiilor primite să identific sau să port dialog cu vreunul din membrii până la inițiere. Era un sentiment ciudat, ajunsesem în sfârșit să întâlnesc în persoană acei oameni deosebiți dar nu aveam voie să mă prezint și să îi cunosc. Totul în viață se bazează pe reguli care trebuie respectate și nu sunt făcute fără rost. A urmat mai apoi așteptarea.

Îmi anunțasem sosirea printr-un sms dar nu primeam nici un răspuns. Minutele deveneau ore, orele zile, mă gândeam oare au uitat de mine? Este un test? Dar am așteptat răbdător și încrezător, am meditat, m-am rugat, așteptasem această zi aproape 15 ani. Ce mai contau câteva ore?!

A doua zi dimineața i-am revăzut la micul dejun, nu știam ce să fac, dacă să plec sau să mă fac ca nu îi vad? M-am făcut că nu îi văd, că nu știu cine sunt, așa și trebuia, teoretic eram legat la ochi. Mai târziu am primit sms legat de ora la care urma întâlnirea pentru inițiere. A fost un sentiment de ușurare că în sfârșit am fost contactat dar și o creștere a emoțiilor.

A urmat începutul inițierii prin intrarea mea și a altor trei viitori frați în camera de reflexie. Mă așteptam la ceva bizar, macabru, cum văzusem eu pe internet, dar a fost ceva obișnuit, o atmosfera plăcută, normală.

Am fost mai apoi legați la ochi. Am pășit în Templu și a urmat mult așteptata inițiere, care a fost absolut înălțătoare și magnifică. Nu voi intra în detalii, aceasta rămâne parte din secretul masonic, secret care dacă aș dezvălui aș face mare rău celor care doresc să fie inițiați. Aș distruge valoare și frumusețea actului, foarte îndelungat de altfel al inițierii.

În momentul când am primit lumina am văzut noi frați și surori, oameni tineri și frumoși care străluceau în ținutele Masonice și care ne-au purtat prin ritualul inițierii și cărora le mulțumesc. Am primit apoi mult râvnitul șorț de ucenic și mănușile, dalta și ciocanul cu care am reușit să dau primele trei lovituri în piatra brută. Murisem așadar simbolic vorbind în viața de profan și renăscusem ca inițiat. Nu pot descrie în cuvinte sentimentul de mândrie și de bucurie care mă cuprindea în acele momente înălțătoare din viața mea. Eram de acum un alt om, o versiune mai buna a mea .

După inițiere a urmat o bine meritată pauză și am revenit în Templu unde am cunoscut mai bine frații și surorile oameni extrem de inteligenți de la care o să am foarte multe lucruri bune de învățat. Ne-am prezentat apoi și noi cei proaspăt inițiați fiecare în parte. Am spus câte ceva despre noi. A fost absolut minunat. Un nou drum cu o nouă familie, extinsă.

Au urmat mai apoi cina. O cina frumoasă și o interacțiune plăcută cu toți membrii Umaniterra prezenți din care acum cu bucurie și onoare făceam parte.

Ne-am revăzut a treia zi la micul dejun. Am mai discutat puțin înainte de despărțire. Urma ca de acum sa ne întoarcem fiecare la casele noastre. Parcă îmi era greu sa mă despart de ei deși abia îi cunoscusem. Aveam impresia că îi cunosc de o viață.

La data la care scriu această planșă vă mărturisesc că abia aștept să îi revăd, și pe cei care au participat la inițiere cât și pe ceilalți frați pe care încă nu am avut onoarea să îi întâlnesc până în acest moment.

Aș putea scrie un întreg roman despre toate trăirile și emoțiile de dinaintea inițierii cât și după aceasta. Dar acum am să vorbesc puțin despre temerile de dinainte. Ca orice profan care dorea să intre în Francmasonerie aveam și eu unele temeri pentru că tot auzeam stânga dreapta pe internet cum că s-ar practica Satanismul și alte nonsensuri. Pot afirma cu tărie și încuraja orice profan care are această temere să fie încrezător că nu există astfel de practici în Francmasonerie și mai ales în cadrul Ordinului Umaniterra .

Am întâlnit de curând  pe internet o fată cu care am corespondat ceva timp. Ne potriveam și înțelegeam perfect, până când într-o zi a început să vorbească despre Illuminati și Noua Ordine Mondială, agenda Globalistă și cât de mult îi urăște, la care eu i-am spus că sper să nu urască și Masoneria. Mi-a răspuns că da. I-am spus că și eu sunt Mason, moment în care m-a acuzat că mi-am vândut sufletul pentru bani și putere și că nu vrea să mai discute cu cineva care face agenda Globalista și Illuminati. Ciudat este faptul că nu am vândut nimic și nici bani sau putere nu am primit, dar am primit ceva mult mai valoros frați și surori pe viață.

Mă așteptam la astfel de reacții și știam de la bun început că pot să întâmpin și astfel de probleme sau reacții  dar nu mă așteptam de la cineva cu care doream un viitor comun. Oamenii reacționează întru-un mod ciudat la lucruri pe care nu le înțeleg sau cunosc.

Nu am intrat in Masonerie din dorința de a mă îmbogăți sau de a primi ceva de la cineva, ci din dorința de a-mi îmbogăți cunoștințele și de a mă dezvolta ca persoană, ca om.

Când am simțit că sunt pregătit să devin Mason și începusem demersurile pentru aderare am avut un vis (o viziune) în care se făcea că împreună cu alți frați lucram să construim ceva măreț. Atunci am știut că am o misiune și că mă duc în Masonerie cu un scop, și că nimic în viață nu este întâmplător. I-am povestit Marelui Maestru visul meu (viziunea mea) și spre surprinderea mea a fost plăcut impresionat. Sper ca într-o bună zi să reușim să punem prima piatră de temelie a acestui proiect.

Am zis.

U:., Emilian Ciaușescu,    2025-10-12

2025-10-12-Emilian-Ciausescu-Initiera-in-Francmasoneriesi-in-Ordinul-Masonic-Umaniterra

 

Din colții ringului spre cercul inițierii: emoții trăite înainte și după inițiere

Autor: Ioan Daniel Pop, Data: 2025-10-15, Status: Planșă Publică

 

Introducere

Am trăit cea mai mare parte din viața mea sub semnul disciplinei, al ritmului măsurat de ceasul din sala de antrenament și de ecoul loviturilor din ring. Boxul m-a învățat să cunosc frica, respectul, efortul și bucuria victoriei, dar m-a învățat și că transformarea începe acolo unde îți înfrunți propriile limite. Această planșă încearcă să surprindă, din perspectiva mea de fost sportiv de performanță și antrenor de box, emoțiile prin care am trecut înainte și după inițierea în Ordinul O M Umaniterra: nedumeriri, neîncredere, acceptare, încredere și speranțele pentru viitor.

1. Așteptări și emoții înainte de inițiere

Înainte de a decide să aplic la Umaniterra, m-am simțit ca într-un colț care aude gongul de început: un amestec de anticipare, curiozitate și teamă. Ca sportiv, eram obișnuit să mă pregătesc pentru competiții — acum, mă pregăteam pentru o competiție de tip interior, una în care adversarul nu e un rival din ring, ci propriile mele convingeri și tipare. Am citit site-ul de mai multe ori, am citit despre valorile ordinului, despre ritualuri și despre comunitate. Fiecare paragraf era ca o sesiune de antrenament: stimulativ, dar te întrebi mereu dacă ești pregătit pentru loviturile care urmează.

Pe de-o parte, curiozitatea m-a împins: ideea unei comunități structurată, orientată spre umanitate și transformare personală, avea ecouri în ceea ce căutam după mulți ani de muncă fizică și competiție. Pe de altă parte, neîncrederea era naturală — am fost sportiv și antrenor într-un mediu în care agresivitatea e utilă, iar vulnerabilitatea slabă. Întrebarea era: pot eu, un om crescut în ritmul sacrificiilor fizice, să mă deschid către un proces inițiatic? Ce înseamnă să ai încredere în oameni care practică ritualuri și valori pe care eu le asociam până atunci cu retorică și idealuri frumoase, dar abstracte?

2. Studiul site-ului și completarea cererii — pași concreți

Studiul site-ului Umaniterra a fost pentru mine o documentare serioasă. Am notat secțiunile care explicau etica, regulile de conduită, etapele inițierii și responsabilitățile membrilor. Am comparat acele valori cu valorile mele câștigate în ring: disciplina, onestitatea în raport cu sine, respectul față de adversar. Au existat momente în care linia dintre ce știam și ce citeam era clară — multe valori se suprapuneau — și momente când am simțit distanță culturală între limbajul ritualic și limbajul pragmatic al sportului.

Completarea cererii a fost un act de curaj. Ca antrenor, ești obișnuit să scrii planuri de antrenament, nu mărturii interioare. Totuși, am scris sincer: despre parcursul meu sportiv, despre rănile și lecțiile mele, despre motivele pentru care simțeam că pot contribui la comunitate. O parte din mine a vrut să ascund anumite nesiguranțe — teama de a părea slab — dar am decis să înscriu și acestea. Din experiența boxului știam că ascunderea unei vulnerabilități nu o vindecă; doar confruntarea ei oferă șansa schimbării.

3. Nedumeriri și neîncredere — bătălia interioară

În perioada de așteptare, am trecut prin momente de intensă nedumerire. „Este acesta drumul potrivit pentru mine?” m-am întrebat. Ca antrenor, îmi puneam întrebări practice: ce implică exact participarea în rituri, cum afectează timpul pentru familie, cum se armonizează principiile Umaniterra cu angajamentul meu față de sport și discipolii mei?

Neîncrederea provenea și din obișnuința de a judeca prin prisma performanței măsurabile. Boxul oferă scoruri, victorii, rezultate clare. Inițierea aduce măsurători mai subtile: creștere personală, relații, sens. A fost greu la început să accept că progresul interior nu vine în clasamente și medalii, ci în schimbări care uneori nu pot fi cuantificate imediat.

4. Ziua plecării — drumul de la Seini la Târgu Mureș

Drumul până la Târgu Mureș din Seini a fost pentru mine ca o intrare în galeria de pregătire a unui meci important. M-am trezit devreme, am revizuit mental lucrurile pe care voiam să le iau cu mine: îmbrăcămintea, toate cele necesare, caietul cu notițe, o inimă pregătită pentru sinceritate. Pe autostradă, pe drumuri județene, pe urcările și coborârile rutierului, gândurile mi se succedau: amintiri din antrenamente, povești cu sportivi pe care i-am îndrumat, fricile mele, speranțele pentru această nouă cale.

Am întâlnit oameni la benzinării, am mâncat pe fugă, dar în același timp mă simțeam într-o stare de alertă interioară, similară celei dinaintea unui meci. Totul părea în același timp banal și sacru: banal pentru că era un drum obișnuit, sacru pentru că mă purta spre un eveniment în care așteptam transformarea.

5. Experiența inițierii — ce am simțit după

Procesul inițiatic mi-a adus o combinație de eliberare și provocare. În ring, când simți o lovitură puternică, reacția firească e să te retragi; în inițiere, am fost provocat să rămân prezent și să văd ce îmi trezește acea lovitură — amintiri, teama de abandon, dorința de control. Am simțit că multe straturi s-au desprins: imaginea dură a „antrenorului care nu plânge” trebuia să cedeze loc unui om care poate simți și recunoaște durerea.

După inițiere, am resimțit o claritate neobișnuită. Nu toate răspunsurile au sosit — inițierea nu e o soluție imediată — dar a apărut un sentiment de pace și o dorință renovată de a lucra cu mine însumi. Încrederea în forțele mele s-a schimbat: nu mai e doar în forța fizică sau în abilitatea de a dicta planuri de antrenament, ci și în capacitatea mea de a asculta, de a accepta slăbiciunea și de a o transforma.

6. Încredere reconstruită — relația cu comunitatea

Umaniterra mă învăță că încrederea se construiește prin expunere și consistență. Am început să comunic altfel cu oamenii din comunitate: am împărtășit frici, am cerut sfaturi, am ascultat povești. Această deschidere, la rândul ei, a născut încredere. A fost un proces similar celui de antrenament: repetare, feedback, ajustare.

Ca antrenor, am realizat că lucrul cu sportivii nu se oprește la tehnică; e și despre a-i învăța cum să trăiască eșecul, cum să-și mențină demnitatea și cum să găsească sens. Umaniterra îmi oferă instrumente pentru a aborda această latură umană cu mai multă finețe.

7. Speranțe pentru viitor și angajamente

Privesc spre viitor cu un amestec sănătos de realism și speranță. Realismul îmi spune că schimbarea cere timp; speranța vine din experiența că transformarea este posibilă dacă o cultiv. Îmi doresc să integrez în munca mea elementele învățate: dialogul interior, respectul pentru vulnerabilitate, ritualuri care aduc coeziune și sens.

Un angajament concret pe care mi-l asum este să inițiez în jurul meu conversații despre echilibru, despre eșec și recuperare emoțională. Vreau să creez spații în care tinerii să învețe că puterea nu înseamnă absența fricii, ci felul în care o gestionezi.

8. Concluzie

Tranziția mea de la sport la implicarea în O M Umaniterra nu e o abandonare a trecutului, ci o continuare a unui drum de perfecționare. Boxul mi-a dat instrumentele de disciplină; Umaniterra îmi oferă un cadru pentru a exersa blândețea, ascultarea și încrederea. Emoția înainte și după inițiere au fost — și rămân — catalizatori ai schimbării.

Sunt recunoscător pentru drumul parcurs: pentru momentele de îndoială care m-au forțat să fiu sincer, pentru neîncrederea care m-a învățat prudenta, și pentru încrederea pe care am început să o clădesc în comunitate. Sper ca această planșă să reflecte nu doar o poveste personală, ci și angajamentul meu de a contribui la valorile Umaniterra și de a duce mai departe, în rândul celor cu care lucrez, lecțiile primite.

2025-10-15-Ioan-Daniel-Pop-Din-coltii-ringului-spre-cercul-initierii-emotii-traite-inainte-si-dupa-initiere-Plansa-Ordinul-Masonic-Umaniterra

 

                 Momentul inițierii

Croitoru Nicolae Florin  , 10/03/2025

De mic am fost atras de necunoscut, am avut o dorință nebună de a învăța lucruri noi și de a nu bate pasul pe loc. Mereu am făcut schimbări în viața mea pentru că eram curios să învăț lucruri noi, să văd lucruri noi, să cunosc oameni noi.

Făcând aceste lucruri am cunoscut fel și fel de oameni, dar din păcate din punct de vedere al gândirii, cum vedem lucrurile ce facem benefic pentru noi și societate etc., mi-am dat seama că nu am nimic în comun cu persoanele de lângă mine și orice discuție de tip spiritual, viață, despre noi ca oameni nu avea nici o relevanță în fața lor. Mi-am dat seama ca trăim timpuri păgâne fără spiritualitate, credință, omenie și că lipsește tot ce este bun în societate și timpurile de astăzi. Așa ca m-am hotărât să mă închid în mine și ori de câte ori am încercat să mă deschid către cineva nu am mai putut. Mi-am selectat foarte bine toți prietenii și cunoștințele până când au mai rămas foarte puțini (mai exact niciunul). Atunci am realizat cu adevărat valorile lumii în care trăim.

După ani în care nu am mai avut încredere în nimeni, m-am hotărât să mă redeschid, totodată simțind și nevoia. Dar redeschiderea mea în societate trebuia să fie alta. Am început să investesc în mine din ce în ce mai mult, am început să-mi fac cunoștințe noi, în cu totul alt mediul de viață. Văzând valorile societății mi-am dat seama că suntem înconjurați de oameni fără caracter.  Am analizat, am căutat, m-am informat și am găsit lucruri interesante despre Masonerie.

Undeva în mintea mea știam că există și oameni de caracter dar nu știam unde să-i găsesc. Am început să caut pe internet diferite Loje Masonice fără prea mari rezultate. Căutând mi-au apărut diferite materiale din care mi-am dat seama rapid că aici am șansa să cunosc oameni de caracter, să mă deschid spiritual, să cresc eu ca persoană și să aduc o contribuție cât de mică în schimbarea comunității oarbe în care trăim (plină de falsitate și materialism).

Abandonând căutările o perioadă, până când într-o zi pe la începutul anului 2024 îmi apare pe rețeaua de socializare Facebook promovarea noii mele familii Ordinul Masonic Umaniterra. Am analizat websitul si am găsit opțiunile de aderare. Nu am putut să dorm câteva nopți cu gândul la asta. Nici nu trecea bine o oră că intram din nou pe site sa îl mai analizez puțin.  La început am fost sceptic, nu știam ce să cred dar în același timp muream de curiozitate.

Nu am stat mult pe gânduri și am bătut la ușa Templului. Am completat tot ce mi s-a cerut, am parcurs toate etapele pentru aderare și surprinzător m –am trezit cu un mail ca am fost acceptat pentru inițiere. Era ceea ce îmi doream, era începutul drumului către un vis.

Când a venit momentul plații am devenit din nou sceptic și fel și fel de gânduri mă măcinau. De la neîncredere până la cine este în spatele calculatorului. Până la urmă mi-am dat seama ca asta vreau și mi-a dispărut toata teama pe moment mai ales că peste tot unde mă informasem nu se vorbea rău despre Masonerie.

Am mers în continuare și am terminat cu succes toate procedurile pentru a fi inițiat.

Așteptarea a fost lunga si grea, parca nu mai trecea timpul. Când am fost anunțat despre inițierea din noiembrie chiar În ziua aceea mi-am și anunțat șeful că vreau concediu cu data respectivă și am și început pregătirea mea. A venit în sfârșit ziua cea mare pentru mine, 8 noiembrie. Cu bagajul bine pregătit cu ceva timp înainte m- am urcat în mașină la 5 dimineața și am plecat către Târgu-Mureș. La 35 de km distanță de casă pe Valea Jiului s-a hotărât mașina ”fără să mă întrebe” să nu mai meargă. „M-am rugat de ea” vreo 10/20 minute și nimic. Primul gând a fost să renunț …. să chem o platformă să mă ducă acasă. În timp ce căutam platforma pe internet parca ceva îmi spunea să merg mai departe (era prietenul meu, subconștientul) așa că m-am dat jos de la volan, am băgat telefonul în buzunar și m-am apucat să repar la mașină. După 2 ore de chin în sfârșit a început să se accelereze mașina, dar fără ralantiul. Am avut același gând să aleg opțiunea cea mai ușoară „acasă”. Dar ceva nu mă lăsa să renunț, așa că am plecat la drum cu gândul ce-o fi o fi merg mai departe. Nu am mai oprit deloc mașina până la Târgu-Mureș. Bunul Dumnezeu, Marele Arhitect al Universului mi-a ajutat să ajung cu bine.

Ajuns la hotel, m-am cazat, m-am acomodat puțin și apoi am plecat la plimbare. După, am mers la piscină. La piscină fiind decât 2/3 persoane. Parcă tot nu îmi venea să cred că este adevărat așa că am început câteva investigații. Stăteam pe șezlong cu websitul Umaniterra  deschis și mă uitam la persoanele care intra cu speranța că o să recunosc pe cineva din poze.

Nu trece mult timp și apare sora Gina cu Fratele Alex. I-am recunoscut rapid și am așteptat gândindu-mă ca poate ei nu mă cunosc. Nerăbdător să aflu ceva nou, când am intrat în jacuzzi i-am întrebat dacă sunt de la Umaniterra. Se uitau unul la celălalt apoi s-au întors către mine și Sora Gina mi-a răspuns cu jumătate de gură ca nu. Eu am insistat ca i-am văzut în pozele din aprilie atunci mi-au zis că da, suntem și-au cerut scuze politicos zicându-mi că nu au voie să interacționeze cu noi până nu suntem inițiați. Necunoscând regulile, i-am lăsat și m-am dus pe șezlong. Cam la o ora a venit și Venerabilul Marele Maestru Adrian care m-a și salutat. Foarte încântat că i-am văzut am plecat la restaurant să iau cina și apoi în cameră să mă odihnesc.

A doua zi am mers la micul dejun cu o stare emotivă mare pentru ceea ce urma dar cu gândul liniștit. Emoțiile au persistat până când am fost chemați și am ajuns la camera de reflexie. Pe măsură ce așteptam emoțiile creșteau apoi când ne-am strâns mai mulți și am început să dialogăm puțin, începând să intru într-o stare de confort emoțiile au dispărut dintr-o dată.

Când în sfârșit am cunoscut și câțiva Frați Cavaleri Umaniterra inclusiv pe Venerabilul Mare Maestru mi-am dat seama ca aici îmi este locul, în Marea Familie Umaniterra. Următorii pași i-am parcurs fără gram de emoție, ba chiar am fost foarte încântat de tot ritualul sacru de inițiere.

Și cu asta o să închei. N-o sa-mi fie niciodată frică de persoana care am văzut-o în oglindă pentru că știu că va respecta jurămintele și Familia Umaniterra.

UBI CONCORDIA IBI VICTORIA EST UMANITERRA

Croitoru Nicolae Florin                                                                                                                      10/03/2025

Croitoru-Nicolae-Florin-momentul initierii--Ordinul-Masonic-Umaniterra

 

Amintiri și reflecții înainte și după inițiere

„Ubi Concordia, Ibi Victoria, Est Umaniterra”

Alexandru C. – 2024. 10. 31

Am fost inițiat în Masonerie în luna aprilie a anului 6024 (anul luminii), echivalentul anului profan 2024, la Târgu Mureș, unde ne aflăm și acum, în luna noiembrie, 6024.

Dorința de a fi inițiat în Francmasonerie a apărut în adolescență, odată cu o nouă etapă de deschidere spre viață.

Tainele francmasoneriei m-au atras întotdeauna prin simbolul care guvernează această lume imensă, în care ne aflăm și eu, și tu, și noi.

Pentru mine, simbolul a reprezentat un punct primordial în viața mea, pe care îl voi ilustra în câteva cuvinte pentru a nu încărca cadrul destăinuirii:

„Am venit pe lume într-o zi simbolică – nu știu cât de roz sau gri este, dar este cea mai fericită zi, deoarece m-am născut la șase luni și jumătate, pe 10, la ora 2 dimineața, și am reușit să înving moartea, renăscând precum pasărea Phoenix. Simbolismul constă în cele trei încercări ca motor al vieții mele și duplicitatea prin faptul că eu aș avea două zile de naștere, dar distinctă rămâne cea în care am văzut pentru prima dată lumina zilei.”

Pentru mine, simbolul reprezintă și un mod de a descoperi gândirea pe verticala cunoașterii, prin simbolismul spiritual, literar, ca și curent, și psihanalitic, întrucât înțelegerea vieții, a lucrurilor, a ființelor și a propriei ființe are loc prin simbol.

Conform lui Maslow, nevoia de apartenență face parte din ierarhia nevoilor (III). Am o apartenență și în viața profană, dar legătura mea cea mai puternică este misterul care ne unește pe noi, toți frații, indiferent de religie, etnie, gen sau statut social – uniunea în diversitate. Aceasta ne face să fim relaxați, toleranți cu noi înșine și între noi, într-o lume profană aflată într-un dezechilibru constant, care necesită ordine în haos. Singura condiție, deși nu universal aplicabilă, este credința într-o ființă supremă, cunoscută universal ca Marele Arhitect al Universului. Pentru a-l parafraza pe Petre Țuțea: „Omul fără credință este un om care vine de nicăieri și pleacă spre nicăieri!”

Faptul că astăzi aparțin Ordinului Masonic Umaniterra și că suntem aici nu este întâmplător; totul are un rost, o logică și o chemare a inimilor noastre care vibrează prin vene „viața”.

Procedura de înscriere o cunoaște fiecare din această sală, așa că nu voi intra în detalii. În concluzie, căutarea mea a venit din simțirile mele, determinându-mă să bat la ușile templului lui Hiram.

Am aplicat în anul 6023, cam prin aceeași perioadă a lunii, am primit răspunsul după un timp și am fost acceptat, urmând să mă prezint la data stabilită pentru inițiere.

Am pornit spre Târgu Mureș la ora șase dimineața, am ajuns, m-am cazat și am încercat să mă familiarizez cu locul și să mă las cuprins de surpriza și misterul acelei zile. Spre seară, am luat cina, dar m-a cuprins un gol pe care l-am simțit ca pe o transformare; nici acum nu îl pot explica.

Am dormit și m-am trezit la ora șase dimineața, iar momentul dorit era pe cale să se împlinească.

Am coborât, am luat micul dejun și am urcat în cameră pentru a mă pregăti. Când să intru în lift, m-am întâlnit cu Venerabilul Maestru, care mi-a zâmbit, m-a atins ușor pe umăr și a mers mai departe, iar eu am urcat sus (un moment de ordinul fracțiunii de secundă).

A urmat momentul așteptat, inițierea cu toate probele sale, pe care le cunoaștem și care este o experiență individuală greu de explicat în cuvinte, chiar dacă am încerca. Este ceva ce se leagă de-a lungul experienței masonice.

După inițiere, ne-am cunoscut între noi, iar apoi a avut loc Agapa Frățească.

Au fost trei zile minunate, trăite în comuniune până la o viitoare revedere.

După plecare, am pornit la drum cu unul dintre frați, care este și el din același oraș. În tren, am ațipit, trăind un fel de mărturisire post-inițiere: vedeam fețe cunoscute și necunoscute, un fel de spovedanie, ca și cum m-aș fi mărturisit unui preot în viața profană.

Ajuns acasă, după câteva zile, am început să mă familiarizez mai mult cu domeniul, comandând un set de volume de la o editură despre care am înțeles că aparține unui frate din altă obediență, cunoscută pentru derapajele și conflictele sale.

Am început să le citesc, dar m-am plictisit repede și nu le-am dus la capăt.

Simplul fapt că mă plictiseau era datorat naturii lor rigide, stufoase, subiectiviste, contradictorii, dogmatice și discriminatorii față de anumite evenimente și lucruri. Am ajuns la concluzia că nu tot ce citim rezonează cu noi și nu tot ce este scris este adevărat; pot exista și disimulări. Pe grupul nostru, ulterior, am primit un manual care m-a ajutat mai mult decât volumele achiziționate.

Am tras o concluzie: masoneria nu se învață din cărți, ci se trăiește.

„Mason te naști, nu devii!”

Comportament și stări: Am observat în comportamentul meu schimbări în bine – am devenit mai calm, răbdător, puțin mai tolerant decât înainte, mai apropiat de spiritualitate.

Poate datorită situațiilor apărute între timp, poate din cauza vârstei și a maturizării mele.

Am început să percep, să simt energiile din jur și să văd cu alți ochi lucrurile care înainte păreau neesențiale.

Întâmplări: Am fost cu o prietenă la un târg de pietre semiprețioase. Ea este deschisă către spiritualitate și terapia pietrelor, iar eu am început să o înțeleg mai bine.

Înainte, nu aveam nicio legătură cu ele și nu simțeam nicio stare, dar acum am simțit energia pietrelor în tot corpul ca pe o căldură. După eveniment, m-a cuprins o oboseală de parcă mi s-ar fi luat din energie, am mers acasă și am adormit.

Acum, când trec pe lângă un magazin de genul acesta, mă simt atras. Nu mai simt energia pietrelor atât de intens, dar când le ating, le percep.

O altă întâmplare a fost întâlnirea cu o veche cunoștință, frate de-al nostru din altă obediență, mare maestru. Ne-am întâlnit amical, și la un moment dat mă întreabă, bineînțeles codat, dacă sunt mason. Surprins, îi fac semnul specific gradului de ucenic, iar el răspunde cu bucurie și îmi oferă un mic manual al ucenicului mason, învățându-mă conduita unui mason.

Curios din fire, îl întreb cum și-a dat seama că fac parte dintre ei. A zis că mi-a simțit energia, iar că dinainte știa acest lucru despre mine, deși nu fusesem inițiat.

La o întâlnire cu mentorul meu literar, mason de mult timp și cu un grad destul de mare, i-am destăinuit și lui faptul că sunt inițiat. S-a bucurat, dar nu a fost mulțumit de obediența mea, el fiind un mason regular. Mi-a explicat diferențele dintre „regular” și „iregular”. Fiind foarte dogmatic, nu am dorit să intru în polemică, însă discuția mi-a creat o tensiune interioară, întrebându-mă dacă am făcut bine sau nu.

Am cercetat mult și am tras concluzia, pe baze istorice, mărturii și analize, că această dispută între „iregular” și „regular” este inutilă – o luptă între modernism și tradiție, când cele două ar putea conviețui fără să creeze astfel de divergențe în cadrul frăției. Nu îmi pare rău de alegerea făcută și mă bucur de locul în care mă aflu. Consider întreaga situație un test.

Vise: Visele mele de-a lungul timpului au avut o conotație religioasă. 

Primul meu vis semnificativ a fost imediat după inițiere; a fost legat de o icoană, cu care eu, în trecut, am avut o conexiune. Mă chema la ea, fapt pentru care am materializat-o în viața reală. 

Al doilea vis: mă aflam pe un câmp, într-o parte erau lalele roșii, într-o parte trandafiri roșii, iar la un moment dat erau amestecate florile între ele; trăiam o pace și mergeam desculț, într-o stare de beatitudine – ca și cum eram într-o grădină a raiului. La acest vis îmi amintesc foarte bine data, pentru că a rămas unul reprezentativ pentru mine, tot după inițiere, 20 aprilie. 

Al treilea vis: mă aflam într-o râpă ce îmi amintea de curtea bunicii mele, care avea și o râpă. Râpa era verde, văd nucul și șerpii; la un moment dat văd un pui de șarpe colorat, cu dungi verde deschis și verde închis, pe o bucată de iarbă care îi strălucește culoarea.

 Al patrulea vis: îl visez pe Arhiepiscopul Moldovei și Bucovinei – în acel vis se retrăgea și parcă îi luam eu locul; începe o persoană să mă îmbrace în haine albe, deși, tradițional, sunt negre. Doar patriarhul este în alb.

 Al cincilea vis: caut să iau niște lumânări, două la număr, să le aprind pe timp de zi, dar nu reușesc să le găsesc. Ajung la o biserică de lemn, trec prin ea ca și cum ar fi un pod, vreau să ajung la lumânări și mă întâmpină un preot tânăr, care îmi spune că nu are lumânări; îmi înmânează o icoană cu Fecioara Maria și o rugăciune de-a sa, pe care să o fac timp de două săptămâni. Ies din biserică și văd un turn de apă reprezentat ca o biserică; văd un cimitir cu cruci de marmură albă și merg mai departe.

 Al șaselea vis: visez câini care latră sau de care fug.

 Al șaptelea vis: s-a întâmplat de curând. Eram în pat, la mine, și văd o mulțime de șerpi, care nu mă atacă, dar văd un șarpe mare care îi atacă pe acei șerpi mici, ca și cum m-ar proteja.

 Au fost mai multe vise de reflecție, dar doar pe acestea mi le amintesc; poate sunt mai semnificative pentru mine.

 Ca să închei, transformarea mea în aceste luni a fost profundă, cu multe semne de întrebare și sincronicități pe care nu le înțeleg în totalitate, dar, în timp, voi înțelege mai mult și voi experimenta mai multe pe calea cunoașterii.

Alexandru. C

31.10.2024

 

Alexandru.-C-2024-10-31-Amintiri-și-reflecții-înainte-și-după-inițiere-Ordinul-Masonic-Umaniterra

GRIGORE C. U:. –    inițiere 1/2

Începutul contractului.

Sfârșit de Iulie, aștept un contract cu noi provocări.

Pentru prima dată îmi propun să mint invocând motive familiare doar, doar sā pot pleca din timpul contractului.

Încep călătoria către Statele Unite, acolo unde va avea loc proiectul Celebrity Reflecțion.

Cele trei zboruri mă angajează pe un drum, parcă fără șanse de întoarcere atunci când mă gândesc la mult așteptata inițiere ( 8,9,10 Noiembrie-Târgu Mureș)

Proiectul devine stresant iar superiorii (greci) încearcă prelungirea prezenței mele la bord, situație care mă îngrijorează!

Se aproprie sfârșitul lui Octombrie! Alte trei proiecte în locații diferite, sunt aprobate şi urmează să primesc unul dintre ele:

Bahamas; Marseille-Franța şi Cadiz-Spania.

Reușesc să influențez cu fel şi fel de argumente şi lungi discuții ,obținerea proiectului din Cadiz-Spania

 

Călătoria mea către România- Târgu Mureș.

Data de 6 Noiembrie orele 14:15 ,ultima discuție cu managerul de proiect, Martin, un om deosebit! Acesta îmi urează să călătoresc cu bine știind că ceva neplăcut sa întâmplat în familia mea (am fost nevoit să găsesc motive convingătoare!).

Fac ultima verificare pe pagina web a companiei şi constat că , întregul itinerariu de călătorie, a dispărut!

Se instalează panica şi stresul iar până la primul zbor au mai rămas mai puțin de 5 ore.

Orele 16:00,dupā discuții şi intervenții din partea superiorilor, primesc alte bilete.

Orele 21:00,zborul Iberia Airlines către Madrid este anulat. Compania oferă ca alternativă de călătorie, transferul cu autocarul, un drum de noapte de aproximativ 9 ore.

7 Noiembrie ora 8:00,ajuns la Madrid constat ca zborul de legătură către Amsterdam a fost pierdut, după aproximativ 1 oră, reușesc să obțin noile bilete şi din nou un alt itinerariu, de această dată prin Germania.

Orele 13:00 decolez către Frankfurt

Orele 22:00 decolez către Otopeni

Ajuns la Otopeni în miezul nopții, mă duc la restaurantul românesc, mi-e poftă de gustul de acasă!

Ora 2:30 dimineața zilei de 8 Noiembrie (încă noapte însă călătoria continuă) șoferul care trebuie să mă preia mă invită la mașină.

Domnul Dan, cu o prezență impecabilă, mă ajută să depășesc  frustrările acumulate datorită oboselii.

Ajuns la destinație, hotelul Business Conference, oferă un cadru extrem de primitor ce concurează cu alte hoteluri pe care le frecventez!

Ajuns în camera de hotel, vă mărturisesc că nu sunt emoționat şi nici stresat cumva ceea ce va urma să se întâmple ci mai degrabă (probabil şi din cauza oboselii, apare auto-critica) în mintea mea se nasc întrebări.

De “unde” vin ? Şi…

“Încotro” mă îndrept?

Desigur, îmi revin rapid imediat ce-mi reamintesc de cât de mult mi-am dorit să ajung aici!

 

Pre-inițiere 2/2

9 Noiembrie:

Conform comunicării cu Marele Secretariat Umaniterra

Astăzi, este începutul celei mai importante zile din viața unui profan acceptat în lanțul de unire al Francmasoneriei!

Am trăit din plin, moartea mea ca profan şi primele clipe de lumină, primită, în timpul ceremoniei de inițiere.

Momentul legării la ochi a fost şi clipa în care mi-am dar seama că va trebui să “marchez” cumva această trăire!

Primele momente de “lumină” din timpul ceremoniei m-au făcut să şi simt ceea ce gândesc!

Iar aici va trebui să aduc în discuție câteva argumente ori detalii care să completeze această idee de armonie pe care rar am experimentat-o de-a lungul vieții mele!

Cum de m-am simțit după cum şi gândeam?!

De regulă, ce-i ce mă înconjoară reușesc de multe ori să impună ori să guverneze cumva situații ce nu sunt la nivelul așteptărilor mele.

 

Așadar , Venerabile Maestru!

Excelența Voastră şi respectabile surori şi respectabili frați!

În prezența Domniilor Voastre m-am simțit acceptat şi parte a lanțului de unire fraterna Umaniterra!

Cele mai emoționante două momente pe care le-am trăit din plin şi sunt fericit că  am avut această deosebită onoare!

Primul moment ! Când am fost chemat şi Excelența Voastră, Venerabile Maestru, mi-ați prezentat șortul şi mânușile ca mai apoi, respectabilul frate Adi, m-i l- a prins.

Al doilea moment a fost când mi-ați rostit inițierea în grad de cavaler Umaniterr şi simțind bătăile sabiei pe creștet şi pe umeri am trecut de la sentimentul de dorință la sentimentul de responsabilitate!

Post-inițiere.

Plecarea.

Ziua plecării, deși nu am lăsat să se vadă, m-a întristat profund!  Am fost nevoit să las în urma mea o nouă împlinire şi să plec înapoi la locul de muncă.

Tristețea mi-a fost puțin îndulcită de călătoria alături de noii mei frați Adi şi Marius ,ambii persoane cu o educație frumoasă în prezența cărora m-am simțit foarte bine, deși sunt convins că nu mi-am dozat cu succes stângăciile, ei nu au lăsat să se vadă minusurile  şi m-au susținut în dialog cu o căldură.

Plecarea din țară a fost la fel de problematică precum venirea, zborul dintre Atena şi Zurich a fost anulat situație care a generat noi probleme și peripeții.

Odată ajuns la navă am sperat ca șirul situaților neplăcute a luat sfârșit, nici pe departe! Aveam deja în minte lipsa unui email fapt care mi-a atras atenția şi la o scurtă verificare am realizat că ultimul salariu nu-mi fusese virat.

Abia pe data de 30 Noiembrie am recuperat suma însă între-timp experimentez o altă situație, datorită unei alte călătorii  din U.E. către U.S.  bagajul de cală nu mi-a mai ajuns la destinație, fapt pentru care consider că ar fi loc de puțin amuzament, ținând cont că în garderoba mea am doar 2 perechi de blugi, 3 de boxeri, 3tricouri un bluzon , o cămașă, mai multe perechi de șosete, șorțul de mason şi mânușile.

În încheiere mi-am propus să vă prezint câteva strofe care conturează cumva propria percepție asupra a tot ce sa întâmplat.

 

Noaptea ,în adâncul ei întunecat

La ceas somn, un vis neașteptat!

Mă trec fiori şi trupu-mi tresare

De acum n-am să mai fiu în nepăsare!

 

Asumarea devine ca un simplu fior de vânt

N-am să mai irosesc timpul pe pământ!

Vreau să avem ambiții şi valori comune

Şi să nu rămânem individualiști, un nume!

 

Venerabile Maestru, am un nou statut!

Mă simt ca fiind de aici încă de la început.

Să fie oare pentru ceea ce am fost născut?!

O misiune sacră! Sau un nou început?

 

Ubi Concordia, Ibi  Victoria, Est Umaniterra!

GRIGORE C. U:.,

Tripla Acoladă Fraternă!

 

Grigore-Constantin-Inițiere-Ordinul-Masonic-Umaniterra

 

Pasca Cosmin, U:., 2024

Prea Venerabile Mare Maestru, iubiți Frați și Surori,

Astăzi , îmi exprim recunoștința pentru șansa de a împărtăși câteva reflecții personale despre drumul meu în Masonerie, precum și despre diferențele pe care le-am observat între valorile noastre și cele ale lumii exterioare.

1. Emoția și experiențele înainte și după inițiere

Inițierea în Masonerie a fost o experiență care mi-a deschis noi orizonturi de înțelegere și introspecție. Înainte de acest pas, am avut ocazia să cunosc masoni din diverse obediențe, ceea ce mi-a oferit o perspectivă mai amplă asupra valorilor masonice universale și a diversității ce există în cadrul Fraternității. Aceste legături, care s-au transformat în prietenii prolifice și interesante, m-au inspirat și m-au pregătit, într-un fel, pentru această călătorie interioară.

Ritualul inițiatic a fost mai mult decât o formalitate, m-a învățat că adevărata cunoaștere nu se limitează la simboluri sau la ceea ce este vizibil, ci se extinde în spațiul introspecției și al autocunoașterii. M-a încurajat să-mi explorez valorile și să reflectez la modul în care pot contribui la binele comun, alături de frați cu aceleași aspirații.

Astfel, inițierea a fost pentru mine un pas semnificativ, nu doar în evoluția personală, ci și în crearea unor legături deosebite, bazate pe valori comune și aspirații autentice.

2. Cum vedem societatea perfectă

Vă împărtășesc câteva gânduri personale despre viziunea mea asupra unei societăți ideale, inspirată de valorile și principiile Masoneriei. Dincolo de pace și iubire, care sunt esențiale, cred că o societate perfectă trebuie să fie construită pe un fundament de merit, justiție și responsabilitate comună. Această societate nu se poate limita doar la armonie de suprafață; ea trebuie să fie una în care fiecare individ contribuie în mod autentic la binele comun, exact așa cum ne străduim să facem în lojă prin „șlefuirea pietrei brute” a caracterului nostru.

În această societate ideală, meritocrația ar înlocui superficialitatea și influența intereselor personale, valori care domină adesea lumea profană. Imaginez o lume în care fiecare om este apreciat nu pentru puterea sau averea sa, ci pentru integritatea, înțelepciunea și contribuția sa la comunitate. În această privință, cred că abordarea Umaniterra oferă o inspirație valoroasă prin „masoneria aplicativă,” un concept prin care ne propunem nu doar să ne perfecționăm pe noi înșine, ci și să contribuim activ la o lume mai echitabilă și mai sustenabilă.

Această viziune nu este doar un ideal îndepărtat, ci o direcție concretă către care ar trebui să tindem. Cred că, asemenea vieții noastre în lojă, o societate perfectă ar trebui să fie un loc în care educația, sprijinul reciproc și responsabilitatea față de natură și viitor sunt prioritare, astfel încât fiecare individ să-și poată atinge potențialul maxim.

3. Importanța implicării în Ordin și a comunicării

A fi parte din Ordin nu înseamnă doar participarea la ritualuri și ceremonii, ci o implicare activă într-o comunitate de frați uniți prin valori comune și printr-o misiune de contribuție la binele societății. La Umaniterra, implicarea fiecărui frate este esențială pentru dezvoltarea unui cadru armonios, care depășește limitele relațiilor de conveniență ale lumii profane. Comunicarea în lojă este fundamentată pe respect reciproc și pe dorința de a construi împreună. Fiecare angajament luat nu este o simplă promisiune, ci o legătură sacră, o asumare a responsabilității pentru dezvoltarea individuală și colectivă.

În încheiere, doresc să subliniez că întreaga noastră căutare masonică, fie în dezvoltarea personală, fie în contribuția noastră la o societate mai bună, este o formă de venerare a Marelui Arhitect al Universului. În lumina înțelepciunii și compasiunii Sale, tindem spre perfecțiune, căutând să fim pietre bine șlefuite într-o construcție spirituală mai înaltă. Această călătorie ne reamintește că toate eforturile noastre sunt îndreptate nu doar spre propria noastră elevare, ci și spre slava și gloria Creației Sale.

Pasca Cosmin, U:.

Loja Ordinul Masonic Umaniterra

T∴ A∴ F∴

Plansa arhitectura Ucenic-Pasca-Cosmin-Adrian-Ordinul-Masonic-Umaniterra

 

Călătoria mea masonică: De la București la Târgu Mureș

Gabriel-Gyorfi, 2024

Fraţi şi surori mă adresez vouă cu respect și reverență.

Prima inițiere în gradul de ucenic mason a avut loc în anul 2014, în capitala României, București. Acea experiență a marcat începutul unei călătorii spirituale, dar, în adâncul sufletului meu, simțeam că există încă multe secrete de descoperit și învățăminte de asimilat. Acea primă experiență m-a învățat lecții valoroase despre importanța comunității, a respectului reciproc și a căutării constante a adevărului.

În 2024, am hotărât să reiau acest drum inițiatic, alegând Loja Umaniterra ca loc de desfășurare a celei de-a doua inițieri. Părăsind casa din Pitești, am pornit într-o stare de incertitudine totală, dar cu inima deschisă spre noi revelări. Coincidența a făcut să ajung la Târgu Mureș chiar de ziua onomastică, pe 8 noiembrie, simțindu-mă deosebit de privilegiat să îmi sărbătoresc numele în acest context sacru.

Ritualul inițierii a fost încărcat de simbolism și profunzime, amintindu-mi de solemnitatea și importanța fiecărui gest și cuvânt. Intrând în Templu, am resimțit o comuniune profundă cu toți frații masoni prezenți și am redescoperit valorile fundamentale ale masoneriei. După ceremonie, am avut onoarea să cunosc oameni deosebiți, adevărați piloni de înțelepciune și frăție. Fiecare dintre aceștia mi-a împărtășit povestea sa unică și învățămintele acumulate de-a lungul anilor, îmbogățindu-mi astfel propria călătorie spirituală.

În zilele ce au urmat, am reflectat asupra dificultăților din viața mea. Găsirea răspunsurilor era o provocare constantă. Această perioadă de introspecție a fost marcată de vești tulburătoare: bunicul meu a suferit un accident casnic grav, fracturându-și două coaste, iar pe 19 decembrie, am pierdut un prieten drag, la doar 35 de ani. Participând la funeralii, am asistat la durerea sfâșietoare a părinților săi, lacrimi grele ce mi-au pătruns adânc în suflet.
Aceste evenimente m-au făcut să mă întreb de ce se întâmplă atâta suferință în jurul meu. Masoneria m-a învățat că în fiecare încercare există o lecție de învățat, iar lumina cunoașterii este adesea ascunsă în spatele celor mai întunecate momente. Continui să caut răspunsuri și sper că, prin perseverență și aplicarea învățăturilor masonice, voi reuși să îmi creez o lume mai bună și mai luminoasă.

După această ultimă inițiere și a evenimentelor nefaste, am început să văd omul ca un hibrid între animal și ființă celestă. Această perspectivă duală m-a ajutat să înțeleg mai bine complexitatea naturii umane. Omul posedă instincte și nevoi primare, similare celor ale animalelor, dar în același timp are capacitatea de a aspira la idealuri înalte și spirituale. Singura despărțire între cele două, fiind la moarte: “animalul” se stinge, iar spiritul rămȃne.
Un exemplu notabil din Biblie este cel al lui Adam și Eva.

În Geneza 2:7, se spune că Dumnezeu l-a creat pe om din țărâna pământului și i-a suflat în nări suflare de viață, transformându-l astfel într-o ființă vie. Această dualitate a naturii umane, compusă din elemente pământești și suflare divină, ilustrează perfect viziunea omului ca un hibrid între animal și ființă celestă.

Un alt exemplu biblic poate fi găsit în Psalmi 8:4-5, unde se menționează: “Ce este omul ca să te gândești la el? Și fiul omului ca să-l cercetezi? L-ai făcut cu puțin mai prejos decât Dumnezeu, și l-ai încununat cu slavă și cu cinste.” Aceasta reflectă ideea că, deși suntem creaturi limitate și muritoare, suntem înzestrați cu demnitate și potențial divin.

Aș mai adăuga și povestea lui Iov, un exemplu elocvent al suferinței și perseverenței umane. Iov a fost supus unor încercări extreme, pierzându-și bunurile, familia și sănătatea, dar și-a păstrat credința și integritatea. În cele din urmă, Dumnezeu l-a răsplătit, demonstrând că suferința și provocările pot conduce la o înțelegere mai profundă și la o recompensă spirituală. Această poveste ilustrează și ea dualitatea naturii umane, în care suferința fizică și emoțională coexistă cu aspirațiile spirituale și cu credința neclintită.

Această dualitate, acest echilibru între carnal și divin, este ceea ce definește adevărata esență a ființei umane. Masoneria m-a ajutat să recunosc și să apreciez această natură complexă și să caut echilibrul interior necesar pentru a naviga prin provocările vieții.

Reflectând asupra călătoriei mele masonice, înțeleg acum că fiecare experiență și întâlnire a contribuit la formarea mea ca om și mason. Am învățat să prețuiesc legăturile frățești, să caut cunoașterea în toate aspectele vieții și să nu mă tem de introspecție și autoevaluare. Prin perseverență și aplicarea învățăturilor masonice, sper să contribui și eu la crearea unei lumi mai bune, unde înțelepciunea, fraternitatea și lumina interioară să fie valorile fundamentale.

Un alt aspect al acestei călătorii inițiatice a fost învățarea despre responsabilitatea socială și importanța contribuției pozitive la comunitate. Masoneria m-a învățat că adevărata măreție se află nu în putere sau averi materiale, ci în capacitatea de a ajuta pe cei din jur și de a lăsa o moștenire pozitivă. Aceasta m-a inspirat să mă implic mai activ în proiecte caritabile și să sprijin inițiativele care aduc beneficii comunității.

Pe măsură ce am avansat în această călătorie masonică, am realizat că adevărata transformare nu vine doar din acumularea de cunoștințe, ci și din aplicarea lor în viața de zi cu zi. Masoneria m-a îndemnat să trăiesc în concordanță cu valorile sale, să fiu un exemplu pentru ceilalți și să inspir prin faptele mele. Aceasta a fost poate cea mai valoroasă lecție pe care am învățat-o: că fiecare dintre noi are puterea de a influența pozitiv lumea din jur prin alegerile și acțiunile noastre.

Prin urmare, călătoria mea masonică nu se încheie aici. Este un proces continuu de auto-descoperire și evoluție, un drum pe care îl parcurg cu smerenie și determinare. Fiecare zi este o nouă oportunitate de a învăța, de a crește și de a contribui la binele comun. Cu fiecare pas, mă apropii mai mult de idealul masonic de perfecționare personală și de crearea unei lumi mai bune și mai luminoase.

Stimaţi Fraţi şi surori, vă mulțumesc pentru atenția acordată. Lumina cunoașterii să vă însoțească mereu, iar adevărul să vă călăuzească pașii pe drumul inițiatic.

Cu respect frățesc și prețuire, rămân al vostru devotat

Frate, Gabriel G., 2024

Gabriel-Gyorfi-Călătoria mea masonică-Ordinul-Masonic-Umaniterra

 

“Ubi Concordia, Ibi Victoria, Est Umaniterra!”

 MATEIOVICI  Gheorghe Eugen, 2024

                     În căutarea unei înțelegeri profunde a trecutului și prezentului nostru, este esențial să ne aplecăm asupra evenimentelor cu obiectivitate, să le analizăm în întregime, nu doar pe cele care ne convin sau despre care nu avem teamă sa vorbim. Un aspect important al trecutului și prezentului nostru, care necesită o analiză atentă, se referă la atitudinea și eforturile noastre în societate, cât și în cadrul O.M.U. care se bazează pe dezvoltare spirituală personală în cazul meu având: caracter, integritate, educație, respect, deschidere, înțelegere, empatie.

În momentul aderării mele la O.M.U. am simțit că a venit momentul când sunt pregătit să încep această Călătorie, care odată începută aduce cu sine profunde transformări interioare, descoperind oportunități de a crește, de a te descoperi, de a conștientiza din ce în ce mai mult “Ceea Ce Sunt!” și din momentul în care realizezi că ești pregătit, că satisfacția nu vine din “a avea” ci din “a fi”. Momentul acestei Realizări, calea dezvoltării personale se transformă în dezvoltare Spirituală.

Aceste cuvinte mai sus enumerate sunt trăirile, simțurile si emoțiile mele înainte și după inițiere la O.M.U.

Am zis!                    

                        MATEIOVICI  Gheorghe Eugen

 

MATEIOVICI -Gheorghe-Eugen-Ubi Concordia-Ordinul-Masonic-Umaniterra

 

Emoții simțite înainte și după inițiere –nedumeriri

OANCEA GINA, TÂRGU MUREȘ, NOIEMBRIE, 2024

Emoții :

Surpriza că am fost acceptată, bucuria că este o loja mixta, că are în componență cuvântul  “internațional” și nu “național”, entuziasm pentru ca am aflat de Ritul Misraim- Memfis. Îmi place și studiez tot ce ține de asta: opere mari inițiați, chei, simboluri, limbaj.

Mă bucur enorm pentru realizările ordinului, colaborările și schimbul de experiență cu alte organizații naționale și internaționale. Felicitări pentru recunoașterea internațională.

Îmi face place să achiziționez obiecte specifice masoneriei: pinuri, insigne, bijuterii, articole vestimentare, accesorii, etc., să particip la conferințe, întâlniri, schimburi de experiență.

Sunt mândra de frații mei, prietenii mei, colegii mei, vă iubesc!. Apreciez munca, dăruirea și pasiunea celor din conducerea Ordinului. Vă mulțumesc pentru tot ce faceți pentru mine și pentru umanitate.

Nu îmi plac mânușile și șorturile albe, ținuta masculină purtată tot timpul, prefer ținutele feminine!!! JJJJ

Împreună suntem cei mai buni, pentru UMANITATE!

OANCEA GINA

TARGU MURES

NOIEMBRIE, 2024

Gina Oancea -EMOTII-Ordinul-Masonic-Umaniterra

 

Trairi, emoții și cuvinte.

Pentru mine, Antoniu AC, momentul initierii, a fostul unul profund emotional, plin de curiozitate și cunoaștere, o dorință de mult avută și realizată. Într-o parte mă bucăram de realizarea obiectivului, cât și cunoașterea sau nevoie de lumină. Pe parcurs, am învățat noi atingeri, semne și cuvinte, ce ne diferențiază de stare de profan din care veneam. Trecând timpul și conectându-ne online, cât și la mai multe evenimente de profil sau de socializare, am apericat eforturile depuse de Fr:., cât și surori, pentru mine personal.

Ma încântat materialul oferit de lectura, și am început să caută și alte informații despre universul în care am intrat. Am luat inițiativă să ne unim sau cunoaște mai mult cu Ffr:., din București și astfel, am dezbătut lucruri, vise, dorințe, frustări, viața de zi cu zi, până le ce ne dorim de la ordin și cum vedem lucrurile. Este de menționat, că toți Ffr:. își doresc mai mulți membrii, un loc de întâlnire și o constantă în viața lor în acest sens.

Am văzut și multă luptă dată în mediu online la adresa M:.Mas:., excelența sa, MM Adrian A TW., ceea ce ma făcut să mă gândesc la faptul că într-adevar, dacă faci ceva care contează, mulți vor purta invidie, ura sau zgomot la adresa ta. Am încercat să transmit sprijinul meu, așa cum l-am înțeles, dar având în vedere cunoașterea mea limitată, am zis că mai bine, respect gradul oferit, de ucenic, și nu vorbesc. (nu cunosc, ascult și învaț) Transmit aici, să fiți puternic! (în forță)

Cu acest nou statut, de Uc:., am avut acces la un L:. Grande Loge Nationale des Rites Maçonniques, în Franța și m-am bucurat să pot participa, vedea, asculta și învața cât am putut, dată fiind bariera de limbă. Mi-ar placea să particip și în alte tări, să ma pregătesc mai bine și pot contribui mai mult. Vă mulțumesc pentru oportunitate!

Simt că locul meu este aici în L:. în ORDINUL UMANITERRA. Îmi doresc să învăț, cum pot să contribui mai mult, să ofer altora experiența traită de mine, și ne mărim în numere și în forța, înțelepciune și frumusețe. La momentul inițieri am trecut printr-un combo de de simțuri, trăiri și emoții pe măsura, de la frica, recunoaștere, curiozitate, mulțumire, fericire și apartanență la un grup respectabil, ce își propune să discute principii, valori și ideei, urmate de acțiune și noi lucrări sau proiecte.

Când am fost în Franța și un Fr:. s-a oferit să susțină anumite cheltuieli, după o simplă zi de cunoaștere între părți, ma impresionat, mai ales fiind vorba de fraternitate, și de un jurmământ luat în ordin, am zis, uite cum ușor, ușor, oamenii își doresc mai mult și sunt dispuși să riște, să investească, să creadă în omul de lângă tine. Astfel, am zis, așa voi face și eu pentru Ffr:. când ocazia se va oferi. Apreciez foarte mult filosofia, cu o mână dai și cu una primești, ca mod de reciprocitate în viață. Nedumeriri nu cred ca am acuma, în genere, știm ce mă așteaptă, îmi place și mă împac bine și cu frica de necunoscut, învaț și doresc să contribui.

M-am gandit la un proiect europeană, o finantare de tip, program operațional regional, dat pentru zona de Bucuresti-Ilfov, să creionez un concept comun, o zona de birouri din case modulare de tip panouri, de unde voi lua cunoaștere și ofertare de la Fr:., alături de un sistem de utilizare energie regenerabilă, panouri fotovoltaice, pompa de caldura, de la un alt Fr:., de unde voi lua cunoaștere și ofertare, în vederea creionării unei lucrări, proiect, pentru zona de birouri modulare, cu o sala mare dreptunghilara, ce poate deservii de templu/sala pentru evenimente culturare, artistice ce contribuie activ la dezvoltarea durabila a omului, cât și o parte sociala de servicii sociale, cu cazare pentru un grup vulnerabil, persoane din centrele de plasament, proiect personal de adopție și oferire de spațiu sigur pentru dezvoltare, cunoaștere și asigurarea unor nevoi de bază pentru oameni. (masa calda, haine, spațiu de odihnă, s.a.m.d.).

Este la nivel de ideie acuma, și urmează să o transpun într-o cerere de finanțare, în speranța unei aprobări și demarari unui proiect 3in1, un centru multifunctional de servicii sociale, zone de birouri pt lucru, cât și zona de asigurare unui spațiu vital de întâlnire, cunoaștere și oportun de dezvoltare pentru capital uman. Acuma, este de înțeles, prima condiție pentru un examen, este să te prezinti, nu este nimic sigur, ci doar o încercare. Experiența profesională, ma învațat să mă prezint în contexe dorite de mine sau în acord cu obiectivele mele, până reușesc.
Simt, trăiesc și mă bucur să fiu aici! Am zis!
Conchid, prin:
“Ubi Concordia, Ibi Victoria, Est Umaniterra!”
Antonio C.
T:.A:.F:.
31.10.2024

 

Dupa-Initiere-Antoniu-AC-2024-Ordinul-Masonic-Umaniterra

 

Constantin Iolia-Dupa-Initiere-IMORTAL-Ordinul-Masonic-Umaniterra

 

Valori și esența!

Inițierea mea în masonerie a fost o experiență cu adevărat specială, marcată de emoții profunde și de o energie aparte. Am fost impresionată de oamenii pe care i-am cunoscut, de căldura și bunăvoința lor.
Am simțit că am pășit într-o familie, într-un cerc de prieteni uniți de aceleași idealuri.

Ritualurile au fost de asemenea impresionante, pline de simboluri și semnificații care mi-au atins sufletul. Simt o profundă gratitudine pentru această oportunitate și sunt nerăbdătoare să continui această călătorie alături de noii mei frați și surori.

Am simtit un amalgam de gratitudine, umilință și bucurie profundă m-a învăluit, deschizându-mi o poartă către o lume nouă, plină de simboluri și mistere. Am inteles că am pășit pe un drum al cunoașterii de sine și al dezvoltării spirituale, alături de o comunitate unită de valori nobile și idealuri înalte. Sunt onorata pentru această oportunitate și nerăbdătoare să descopăr înțelesurile profunde ale acestei călătorii.

Am fost profund impresionată de frumusețea și simbolismul ritualului de inițiere. Fiecare gest, fiecare cuvânt,fiecare semn purta o încărcătură emoțională aparte. Simt că am descoperit o parte din mine pe care nu o cunoșteam, o dorință de a contribui la o lume mai bună, alături de frații și surorile mele.

Cu profunde aprecieri si respect pentru venerabilul M M Adrian Williams Toader si sorei Otilia doresc sa le multumesc pentru deschiderea, bunăvoința și înțelepciunea pe care mi-au împărtășit-o.

Totodata pe M. M Adrian Williams Toader il consider mentorul familiei si marturisesc loialitatea noastra.
Princiipile primordiale care mi le-am subliniat si care sunt conditiile ordinului Umaniterra sunt credinta, respect, integritate,  verticalitate, educatie, responsabilitate, daruire, implicare, intelegere, toleranta, comunicare.

Privesc cu speranță spre viitor, convinsă că O.M U. mă va ajuta să evoluez ca om, sa fiu in lumina și să îmi ating potențialul maxim. Multumiri ca fac parte din Umaniterra, cu stima

Dana C.
31.10.2024.

 

Dupa-Initiere-Dana-C-2024-Ordinul-Masonic-Umaniterra

 

Inițierea mea în Ordinul Masonic Umaniterra

1790403-U240413 , Jean M. Preotesoiu, 29 OCTOMBRIE 2024

Inițierea în ordinul masonic Umaniterra, mi-a adus o serie de schimbări personale semnificative. Deși experiențele pot varia de la o persoană la alta,  în cazul meu, iată câteva nedumeriri avute înainte de inițiere și câteva aspecte comune care au apărut după inițiere:

Înainte de inițiere:

1. Lipsa cunoștințelor despre misiune și valori: Mulți oameni nu cunosc în profunzime principiile și valorile masoneriei.
2. Căutare de apartenență: Unii pot simți o nevoie de comunitate sau de scop, dar nu știu unde să își îndrepte atenția. Nu a fost cazul meu, eu prefer singurătatea dar, accept spiritul de comunitate, în cazul de față.
3. Percepții diferite : Este posibil să existe mituri sau concepții greșite despre masonerie, care pot influența modul în care văd această organizație.

După inițiere:

1. Dezvoltarea personală: Marea parte a învățăturilor masonice se concentrează pe auto-reflecție, moralitate și dezvoltare personală, ceea ce poate duce la o mai bună înțelegere de sine.
2. Valori și etică: Masonii învață să aplice valori precum fraternitatea, caritatea și onestitatea în viața de zi cu zi, ceea ce poate îmbunătăți comportamentul și deciziile personale.
3. Conexiuni sociale: Apartenența la o lojă masonică oferă oportunitatea de a forma legături cu alți membri, ceea ce poate crea un sentiment de comunitate și sprijin. Repet, nu este cazul meu, dar orice legături sunt bine primite.
4. Perspective extinse: Participarea la discuții și ritualuri poate ajuta la dezvoltarea unei perspective mai largi asupra vieții și a provocărilor acesteia.
5. 5.Responsabilitate: Masonii sunt încurajați să își asume responsabilitatea pentru acțiunile lor și să contribuie activ la comunitatea din care fac parte.

Impact general: CONSTRUIREA UNEI VIZIUNI PANORAMICE ASUPRA VIEȚII.

– Îmbunătățirea relațiilor: Valorile și abilitățile de comunicare dobândite pot duce la relații mai sănătoase.

– Angajament față de comunitate: O mai mare dorință de a contribui la binele comun și de a ajuta pe ceilalți.

– Reflecție și introspecție: O mai mare capacitate de a analiza propriile gânduri și comportamente, ceea ce poate conduce la o evoluție continuă.

Fiecare persoană va avea o experiență unică, dar inițierea într-un ordin masonic poate aduce, în general și mai cu seama în cazul meu, o profundă transformare personală. Ca să pot deveni o mai buna versiune a mea, iată câteva sugestii care personal m-ar putea ajuta:

1. Practica recunoștinței: Începe sau termină fiecare zi notând 1 lucru pentru care ești recunoscător. Acest obicei poate îmbunătăți starea de spirit și te ajută să te concentrezi pe aspectele pozitive ale vieții.
2. Meditația și rugăciunea : Alocă câteva minute zilnic pentru meditație sau exerciții de respirație, preferabil de dimineața înaintea începerii oricărei alte activități. Aceste practici pot reduce stresul și îți pot îmbunătăți claritatea mentală.

3. Stabilirea de obiective : Fă o listă cu obiectivele tale pe termen scurt și lung. Asigură-te că sunt specifice, măsurabile și realizabile. Acest lucru te va ajuta să te simți mai motivat.

4. Îngrijirea de sine: Acordă-ți timp pentru activități care îți fac plăcere, fie că e vorba de lectură, sport, artă sau natură. Îngrijirea de sine este esențială pentru starea de bine.

5. Ajută-i pe ceilalți : Implică-te în activități de voluntariat sau ajută o persoană din jurul tău. Faptele de bine nu doar că îi ajută pe alții, dar îți îmbunătățesc și ție starea de spirit.

6. Învățare continuă: Citește cărți, urmărește cursuri online sau ascultă podcasturi despre absolut orice subiect în general. A învăța constant te va ajuta să îți extinzi perspectiva.

Începe cu pași mici și nu uita să fii blând cu tine. Transformarea este un proces!

Devenind o versiune mai bună a ta, ai un impact pozitiv nu doar asupra propriei vieți, ci și asupra celor din jur. Iată câteva modalități prin care poți influența societatea:

1. Exemplu personal: Fii un model de urmat. Când ceilalți văd cum îți îmbunătățești viața, pot fi inspirați să facă la fel.

2. Comunicare pozitivă: Folosește cuvinte încurajatoare și constructive. O atitudine pozitivă poate schimba atmosfera dintr-o conversație sau dintr-un grup.

3. Implicare în comunitate: Participă la evenimente locale, susține inițiativele comunității sau implică-te în proiecte de voluntariat. Aceste acțiuni pot aduce oameni împreună și pot îmbunătăți viața comunității.

4. Faptele de bunătate: Fă gesturi simple de bunătate—ajută un vecin, oferă un compliment sau fii disponibil pentru cineva care are nevoie de sprijin. Aceste gesturi pot crea un efect de domino.

5. Educarea altora: Împărtășește cunoștințele și abilitățile tale cu alții. Organizează ateliere sau sesiuni de formare în domenii în care ești pasionat.

6. Promovarea valorilor pozitive: Fii activ pe rețelele sociale sau în cercurile tale de prieteni în promovarea valorilor precum empatia, respectul și toleranța.

7. Ascultare activă: Fii dispus să asculți și să înțelegi perspectivele diferite. Aceasta poate ajuta la construirea unor relații mai puternice și mai empatice.

8. Acțiune în fața nedreptății: Nu rămâne indiferent în fața nedreptății. Implică-te în cauze care îți pasă și folosește-ți vocea pentru a susține schimbarea. Fiecare mică acțiune contează. Când te străduiești să fii o persoană mai bună, contribui la crearea unei societăți mai sănătoase și mai pozitive.

Jean M. Preotesoiu, 29 OCTOMBRIE 2024

 

TRĂIRILE ÎNAINTE ŞI DUPĂ INIŢIEREA MEA ÎN TAINELE FRANCMASONERIEI ŞI ALE UMANITERRISMULUI

PĂRĂU Iuliana, 15.10.2025

De mult timp consideram că francmasoneria nu este pentru oricine, aveam convingerea că a fi mason înseamnă ceva aparte, membrii unei loji sunt o pătură mai de “elită” , o versiune mai bună al omului. În acelaşi timp  auzeam  foarte multă publicitate negativă vis a vis de masonerie. Tot felul de presupuneri negativiste, misterioase au apărut din ce in ce mai intens având sau nu temei real.

Am aflat de O.M.Umaniterra încă din septembrie 2022 la înscrierea unui membru, şi anume soţul meu. Am avut ocazia să citesc de pe site –ul oficial informaţiile, care au stat la baza deciziei partenerului să adere, şi cu cât citeam mai mult cu atât se contura baza de temelie a deciziei proprii de a face parte din această organizaţie. De ce?

Pentru că era Altfel!  În primul rând, ca femeie aveam voie să ader. Mi-a trezit interesul din ce în ce mai mult când vedeam principiile pe care le are. Spre deosebire de alte obedienţe părea a fi mai normal, mai deschis ca Ordin iniţiatic.  Valorile umane nu ar trebui separate în două direcţii după părerea mea. Toţi membri, femei şi bărbaţi, ar trebui să conveargă spre acelaşi scop prin munca noastră, cercetările noastre , aplicarea soluţiilor în comun. Ca femeie şi ca mamă  doresc să asigur copilului meu, prin munca mea un viitor mai liniştit, mai aproape de natură respectând, ocrotind munca Creatorului. Poate vom reuşi să creem o adevarată  simfonie   pentru că legătura între muzică, matematică şi Divinitate este foarte strânsă.

Cred că Dumnezeu este un mare iubitor de matematică, se vede prin creaţia sa. Pe cer stelele sunt într-o anumită ordine, care nu e întâmplătoare.

Apoi am trecut prin evenimente marcante în viaţa personală şi anume mama mea a plecat spre cer prea repede noiembrie 2022 , din cauza unui cancer depistat târziu. Acest episod din viaţă mi-a arătat cât de puternică pot fi cu ajutorul Divin – să am grijă de un bolnav, să continui serviciul fără întrerupere, să fiu mamă, gospodină, soţie în acelaşi timp şi  să nu clachez. Acest eveniment a influenţat amânarea iniţierii deja programate al soţului , cel care mi-a fost, este şi va fi un adevărat sprijin din toate punctele de vedere.  Aşa a fost să fie… Dar am continuat…

Apoi el a devenit membru, au trecut aproape 2 ani timp în care piatra de temelie a deciziei mele s-a conturat şi a venit momentul  să iau o hotărâre şi am bătut la poarta Templului fără să fi fost influenţată în vre-un fel de soţ. Am spus da, voi continua acest drum cu convingere, determinare şi seriozitate. Am completat formularul primit, am urmat instrucţiunile şi am primit înştiinţarea  că am fost admisă şi urmează ziua iniţierii. În ianuarie 2025…

Ne-am organizat timpul şi restul familiei în aşa fel încât totul să decurgă cum trebuie. Membrul activ deja a trebuit să plece, iar eu pregătită sufleteşte şi cu ţinuta  vestimentară corespunzătoare am aşteptat mesajul. Am urmat instrucţiunile , am trecut de etapele de dinaintea iniţierii şi am ajuns pe un hol, unde am observat un alt candidat. Şi a început  o trăire mai greu de explicat prin cuvinte .Emoţii sau frică nu,  dar trăiri intense  da. M-au marcat atât momentele, textele auzite şi simţite ca atare, cât şi muzica din fundal, mai ales muzica sugera multe. După ce am primit lumina şi , momentul oglinzii a fost ceva aparte, simţeam  că am trecut de ceva important , parcă m-a schimbat; toate principiile cu care rezonam deja inainte, acum au dobândit o valoare mai intensă.

Nu ştiu cum simţeau ceilalţi candidaţi, dar la următoarea ţinută, când am participat deja ca ucenic , cu ochii deschişi  la iniţierea altor candidaţi, trebuie să mărturisesc cu cea mai mare sinceritate că am retrăit  din nou acele momente cu o intensitate mult mai puternică. Iar revenind la muzică,   de data aceasta a reuşit să mă facă să simt lacrimile cum curg pe obraz din senin. Cred  că fără o credinţă sinceră în Dumnezeu şi fără dedicare momentului nu eşti capabil să simţi asemenea sentimente.  Cred în Divinitate şi în Sfânta Treime, acum ştiu că este Marele Arhitect al Universului. De nenumărate ori am simţit prezenţa şi ajutorul Divin , în concluzie cred în nemurirea sufletului. Consider că în fiecare dintre noi există o energie primită de Sus , iar noi prin activitatea noastră reuşim să o dezvoltăm mai mult sau mai puţin, să ajungem cât mai aproape de Divinitate.

Ca părinte încerc să fac tot posibilul pentru copil, să îl educ şi să îl pregătesc  pentru viaţă să îl integrez în acest haos – o societate, care din păcate am constatat că este în continuă degradare din multe puncte de vedere. Se constată din ce în ce mai intens în absolut toate păturile sociale, organizaţiile naţionale şi internaţionale această degradare galopantă.

Ca membru în  O.M.Umaniterra  mă simt onorată să fac parte din ea, să activez alături de fraţi şi surori  deosebiţi. Sper să  reuşească cât mai mulţi oameni să înteleaga adevărata valoare a unui francmason prin întelegerea modelului de gândire în francmasoneria mileniului III, care poate fi un model al justiţiei în lume . Un francmason nu poate sta deoparte de problemele sociale, economice, politice, el având o gândire înţeleaptă, trebuie să se implice constructiv la îmbunătăţirea societăţii, readucerea drumurilor deviate spre ceea ce este benefic atât omenirii, cât şi mediului înconjurător. Toate fac parte din lucrarea Marelui Arhitect al Universului şi ca spirit umaniterr, prin definiţie trebuie să respecţi, să ocroteşti această Creaţie, să lupţi , să salvezi umanitatea-UMANI şi să fi cu toată fiinţa ta  cu picioarele pe pământ -TERRA .

Închei prin a spune cu hotărâre: “UBI CONCORDIA, IBI VICTORIA EST UMANITERRA”

Am zis!

PĂRĂU Iuliana, 15.10.2025

 

PARAU-Iuliana-2025-10-15-TRĂIRILE-ÎNAINTE-ŞI-DUPĂ-INIŢIEREA-MEA-ÎN-TAINELE-FRANCMASONERIEI-ŞI-ALE-UMANITERRISMULUI-Ordinul-Masonic-Umaniterra

 

Această pagină este permanent în lucru, actualizare. Reveniți pentru noutăți.

Un index al tuturor planșelor arhitecturale se află la pagina

Planșe de arhitectură O:. M:. U:. | Umaniterra

 

Doriți să vă alăturați Ordinului?

Vei putea să bați la Porțile Templului Ordinului Umaniterra (cererea de aderare AICI), prin voință și determinare, respect de sine și Credință în Divinitate, indiferent de religie. Este foarte posibil ca porțile să ți se deschidă. Dacă intri, poți rămâne sau poți pleca. Nimeni nu te ține cu Forța. Dar Înțelepciunea te va încuraja să rămâi. Nimeni nu alege să întoarcă spatele Frumuseții, bucuriei de a trăi cu adevărat în Adevăr.

De aceea pe altarul Templului vei găsi mereu minim trei sau mai multe Cărți ale Legii Sacre, Biblia, Coranul, Baháʼí și altele, ca simbol al faptului că noi, Umaniterrii, considerăm că toți suntem fiii – fiicele Creatorului, și cu dragoste Fraternă putem fi admiși în O:.M:.U:.

Gânduri bune! Glorie muncii ce produce plusvalori! Glorie plusvalorilor!

Ubi Concordia, Ibi Victoria, Est Umaniterra!