S-11 Principiul Divin, Omul și Masoneria: Despre Iisus, Conștiință și Demnitatea Morală – Dialogul dintre Marele Maestru al Ordinului Masonic Umaniterra și fratele Dorel Vișan grad 33 1/2 RSAA 2024

 

LUMINA TEZAURULUI VIU AL CULTURII, BINECUVÂNTAREA ORDINULUI MASONIC UMANITERRA

 

„Principiul Divin, Omul și Masoneria: Despre Iisus, Conștiință și Demnitatea Morală”

Dialogul dintre Marele Maestru al Ordinului Masonic Umaniterra și fratele Dorel Vișan grad 33 1/2 RSAA

13 aprilie 6024 A∴L∴ / 2024 e.n., Orientul Târgu Mureș  

 

 

Rezumat narativ al dialogului

(secțiunea 11)

În această parte a dialogului , Dorel Vișan răspunde la întrebarea privind relația istorică dintre masonerie și Biserică, precum și la situația masoneriei în timpul comunismului. El explică faptul că, în perioada comunistă, masoneria aproape că nu a existat oficial, eventual doar în forme discrete, complet în afara cunoașterii partidului. Observă totuși că, paradoxal, partidul comunist oferea un punct clar de adresare, pe când astăzi oamenii nu mai știu „la cine să se ducă”.

Vișan face apoi o distincție esențială între Biserică, înțeleasă ca „trup viu al lui Iisus”, și slujitorii ei. Biserica, ca principiu divin, este perfectă, însă elementul uman—format din credincioși și cler—este imperfect. Rostul Bisericii ar trebui să fie acela de a apropia elementul uman de principiul divin, formând omul moral. Problema apare atunci când slujitorii nu își înțeleg misiunea și, în loc să conducă spre virtute, devin ei înșiși parte a confuziei.

El evocă perioada în care știința și credința mergeau „mână în mână”, iar orice descoperire trecea printr-un filtru moral: cui folosește? lui Dumnezeu sau omului? Exemplul bombei atomice devine simbolul ruperii acestui filtru. Vișan amintește și de greșelile istorice ale Bisericii, precum Inchiziția și arderea pe rug a marilor gânditori, subliniind că acestea sunt derapaje ale elementului uman, nu ale principiului divin.

Discuția se mută apoi spre dogmă: Conciliul de la Niceea, disputa despre Treime, interpretarea greșită a noțiunii de „Fiul unic”. Vișan argumentează că Dumnezeu nu poate fi împărțit în trei, iar Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt forme de manifestare ale aceluiași principiu, nu entități separate. El insistă că toți oamenii sunt fii ai lui Dumnezeu, iar Iisus este „fiul unic” în sensul celui care a înțeles pe deplin originea divină a vieții sale, nu în sens exclusivist.

Marele Maestru al Ordinului Masonic Umaniterra intervine pentru a sublinia că Ordinul pune accent pe divinizarea omului prin responsabilitate, conștiință și obligație morală, dar recunoaște în același timp păcătoșenia omului care nu înțelege calea. Iisus este prezentat nu ca idol, ci ca ideal viu, model interior („trup lăuntric”) pe care creștinul autentic ar trebui să-l asume în gândire și faptă. Dacă omul nu gândește și nu acționează ca Iisus, spune Vișan, nu este creștin, ci doar declarativ credincios.

Dialogul atinge și tema originii „rele” a vieții căzute, legată de blestemul lui Adam și Eva, dar și promisiunea unei vieți mai bune, asemenea celei de la început. Pentru a accesa această viață, omul are nevoie de ajutorul unei puteri superioare—Dumnezeu—și de trezirea conștiinței. Vișan amintește că termenul „conștiință” nu apare în Vechiul Testament și este introdus de Seneca, care vorbește despre un duh interior ce urmărește toate faptele omului. Conștiința devine astfel instrumentul prin care omul se poate îndrepta, refuzând să facă „voia proprie” atunci când aceasta îl duce în păcat.

În final, Vișan afirmă că nu Biserica, ci oamenii Bisericii sunt împotriva masoneriei, din neînțelegerea relației reale dintre principiul divin, om și instituțiile spirituale. În același timp, recunoaște că nici masoneria nu mai urmează întotdeauna marile sale spirite fondatoare și vocația ei de școală de inițiere și moralitate. Marele Maestru subliniază că Umaniterra își asumă tocmai această misiune de clarificare, de reconectare a omului la idealul cristic și la responsabilitatea morală, într-un cadru inițiatic modern.

 

Analiză academică prin prisma valorilor Ordinului Masonic Umaniterra

 

Trezirea conștiinței și centralitatea omului

Unul dintre pilonii declarați ai Ordinului Masonic Umaniterra este „trezirea în conștiință, esența vieții”, văzută ca fundament al Francmasoneriei Mileniului III. Dialogul din această secțiune se aliniază direct cu acest principiu: Vișan insistă asupra rolului conștiinței ca instanță interioară care urmărește faptele omului și îi permite să se îndrepte. Referința la Seneca și la absența termenului „conștiință” în Vechiul Testament marchează o trecere de la o religiozitate bazată pe frică și lege externă la una întemeiată pe responsabilitate interioară.

Umaniterra, în filosofia sa, pune omul în centrul unui proces de transformare spirituală și etică, în care inițierea nu este un simplu ritual, ci un instrument de trezire a responsabilității față de sine, semeni și planetă. Când Marele Maestru vorbește despre „divinizarea omului” prin atribuții și obligații, el rezonează cu ideea că fiecare inițiat este chemat să devină un „templu viu”, un spațiu în care principiul divin se manifestă conștient. Această perspectivă este coerentă cu accentul Ordinului pe transformarea lăuntrică, nu doar pe apartenența formală.

Justiția trinitară și critica dogmei rigide

Un concept central în arhitectura doctrinară a Umaniterra este „Justiția Mileniului III – Balanța cu Trei Talere”, care propune o depășire a justiției binare (vinovat/nevinovat) prin integrarea unui al treilea taler: adevărul profund și contextul evolutiv al ființei umane. În dialog, Vișan critică modul în care dogma trinitară a fost fixată la Niceea, arătând că împărțirea lui Dumnezeu în trei entități rigide a generat confuzii și a îndepărtat credinciosul de experiența vie a divinului.

Această critică se apropie de spiritul „balanței cu trei talere”: nu este vorba de a nega tradiția, ci de a o reinterpreta într-o cheie mai profundă, în care Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt înțelese ca moduri de manifestare ale aceluiași principiu, iar omul este chemat să devină co‑participant la acest principiu. Umaniterra, prin Deoclavis și prin reflecțiile sale asupra justiției trinitare, urmărește tocmai această reconfigurare a raportului dintre lege, adevăr și evoluția conștiinței.

Raportul știință–spiritualitate și filtrul moral

Site‑ul Umaniterra insistă pe integrarea științei și spiritualității într-un cadru etic, în care cunoașterea nu este neutră, ci orientată spre binele uman și cosmic. Vișan evocă perioada în care descoperirile științifice erau trecute printr-un filtru moral—„cui folosește?”—și arată cum ruptura dintre știință și credință a permis apariția unor instrumente de distrugere precum bomba atomică.

Această observație se suprapune cu preocuparea Umaniterra pentru responsabilitatea globală față de Terra și pentru „ecologizarea tradițiilor și culturii”, adică reconfigurarea etică a violenței și a puterii în societatea contemporană. Dialogul sugerează că atât Biserica, cât și masoneria au eșuat uneori în a menține acest filtru moral activ, ceea ce justifică nevoia unei noi paradigme inițiatice, așa cum o propune Ordinul.

Critica instituțiilor și responsabilitatea inițiatică

Umaniterra se definește explicit ca o reformă a masoneriei tradiționale, denunțând derapajele de tip afacere, traseismul masonic și degradarea valorilor în interiorul ordinelor. Vișan confirmă această diagnoză când afirmă că nici masoneria nu mai urmează întotdeauna marii săi gânditori și că, la fel ca Biserica, este afectată de slăbiciunile elementului uman.

Marele Maestru subliniază că Umaniterra își asumă rolul de „școală”, nu de „afacere”, ceea ce corespunde misiunii declarate a Ordinului de a fi o francmasonerie cu învățături direct aplicative, orientate spre formarea morală și intelectuală a membrilor. Dialogul devine astfel o ilustrare vie a tensiunii dintre ideal și realitate și a necesității unei selecții riguroase, meritocratice, în acord cu principiile Ordinului.

Unitatea prin diversitate și relația cu Biserica

Un alt principiu al Umaniterra este „unitatea prin diversitate”, acceptarea membrilor indiferent de religie, etnie sau cultură, cu condiția împărtășirii unor valori morale comune. Vișan clarifică faptul că nu Biserica, ca principiu, este împotriva masoneriei, ci oamenii Bisericii, care se tem de orice asociație ce ar putea propune „o altă cale”. Această nuanță este importantă: ea deschide posibilitatea unui dialog autentic între instituții, în locul unei opoziții sterile.

Umaniterra, prin modul în care Marele Maestru îl prezintă pe Vișan—ca mare maestru de onoare, dar și ca om profund ancorat în lumea bisericească—întruchipează această punte între tradiții. Ordinul nu se poziționează împotriva Bisericii, ci caută să recupereze dimensiunea vie a mesajului cristic, dincolo de rigiditățile instituționale, în spiritul fraternității universale.

Demnitatea morală și „Templul Umanității”

În filosofia Umaniterra, edificarea „Templului Umanității” este o metaforă pentru construirea unei civilizații bazate pe demnitate, adevăr și responsabilitate. Vișan vorbește explicit despre pierderea „demnității morale” atunci când omul nu își împlinește obligația credinței și a conștiinței. Această idee se suprapune perfect peste viziunea Ordinului: fără demnitate morală, nici inițierea, nici apartenența la o instituție spirituală nu au sens.

Dialogul dintre Marele Maestru și Dorel Vișan devine astfel mai mult decât o conversație: este o demonstrație practică a modului în care valorile Umaniterra—trezirea conștiinței, justiția trinitară, integrarea științei și spiritualității, meritocrația și responsabilitatea față de om și divin—pot fi articulate într-un discurs coerent, critic și totodată profund constructiv.

Secțiunea următoare

S-12 „Ceremonia Acordării Titlului de Mare Maestru de Onoare Ad‑Vitam al Ordinului Masonic Umaniterra Actorului, Filosofului, Poetului, Scriitorului Dorel Vișan” 13 Aprilie, 6024 AL / 2024 | Umaniterra

 

 

Vei putea să bați la Porțile Templului Ordinului Umaniterra (cererea de aderare AICI), prin voință și determinare, respect de sine și Credință în Divinitate, indiferent de religie. Este foarte posibil ca porțile să ți se deschidă. Dacă intri, poți rămâne sau poți pleca. Nimeni nu te ține cu Forța. Dar Înțelepciunea te va încuraja să rămâi. Nimeni nu alege să întoarcă spatele Frumuseții, bucuriei de a trăi cu adevărat în Adevăr.

De aceea pe altarul Templului vei găsi mereu minim trei sau mai multe Cărți ale Legii Sacre, Biblia, Coranul, Baháʼí și altele, ca simbol al faptului că noi, Umaniterrii, considerăm că toți suntem fiii – fiicele Creatorului, și cu dragoste Fraternă putem fi admiși în O:.M:.U:.

Gânduri bune! Glorie muncii ce produce plusvalori! Glorie plusvalorilor!

Ubi Concordia, Ibi Victoria, Est Umaniterra!