STUDII INIȚIATICE APROFUNDATE – SCURT REZUMAT AL CAUZELOR DECALAJULUI DINTRE ROMÂNIA ȘI NAŢIUNILE OCCIDENTALE ÎN PRIVINȚA DEZVOLTĂRII SOCIO-ECONOMICE

Activitățile ceremoniale din cadrul Ordinului Masonic Umaniterra (O∴M∴U∴), un Ordin Inițiatic Cavaleresc Meritocratic, combină tradiția masonică clasică cu o viziune modernă, axată pe spiritualitate, știință și responsabilitate față de umanitate și planetă. Ele constau în ritualuri inițiatice, momente de reflecție, jurăminte și simboluri, dar integrate într-un cadru care pune accent pe bioeconomie sustenabilă, armonia dintre credință și cunoaștere și edificarea „Templului Umanității.”

2021-01-15    –    2026-01-15

 

SCURT REZUMAT AL CAUZELOR DECALAJULUI DINTRE ROMÂNIA ȘI NAŢIUNILE OCCIDENTALE ÎN PRIVINȚA DEZVOLTĂRII SOCIO-ECONOMICE

O:. M:. UMANITERRA, PĂRĂU  Cornel, 

2026-01-15

 

ROMÂNIA VS JAPONIA – INFORMAȚIILE ȘI ROLUL LOR ÎN DEZVOLTAREA UNEI NAȚIUNI !

Unul dintre factorii esențiali în ceea ce privește progresul și dezvoltarea unei națiuni este modul sau determinarea cu care acea societate, sau mai bine spus elitele conducătoare pun accentul în folosul propriului popor pe folosirea și valorificarea informațiilor care provin din surse publice sau mai puțin publice.

Acest domeniu mult hulit și detestat pe nedrept de către publicul larg poartă denumirea generică de SPIONAJ. Fără a lua foarte în serios acest domeniu vast sunt slabe șanse ca un popor să poată progresa prea mult.

Acest gen de preocupări este unul deosebit de complex și este de mai multe feluri:
– politic
– economic
– industrial
– militar,   etc.

Culegerea de informații din domeniile anunțate mai sus, și altele, prin diverse metode legale sau nu, este practicată din cele mai vechi timpuri și a avut un rol determinant sau a contribuit direct la înflorirea sau dezastrul unor mari Imperii, Regate sau Națiuni de a lungul istoriei.

Națiunea care a adus acest domeniu la un nivel nebănuit, sau mai bine zis la rang de artă, este noțiunea japoneză. Acest popor a demonstrat lumii chiar între gradul de dezvoltare a unei societăți și domeniul informativ( spionaj) există o legătură logică și organică.

Cu totul distinctiv față de alte mari națiuni dezvoltate, spionajul a fost și este o chestiune uzuală la nivelul întregii societăți ,, de la vlădică la opincă” și nu doar un domeniu al preocupărilor statului.

Spre deosebire de alte națiuni, cea japoneză se distinge prin două trăsături distincte:

– curiozitate ieșită din comun, ceea ce îi face pe japonezi să studieze cu maxim de interes toate culturile cu care intră în contact cu maxim de beneficii pentru ei;

– suspiciune față de orice element etnic străin care i-ar putea perturba sau schimba viața într-un fel sau altul. În timp ce în marea majoritate a societăților mai dezvoltate sau nu, cel puțin la nivelul percepției publice, spionajul este privit ca o treabă ,, murdară” iar cei care îl practică sunt de regulă disprețuiți și ocoliți! În Japonia cei care se ocupă cu acest lucru, dar mai ales care au rezultate deosebite, au deschisă calea spre cele mai înalte funcții și nu numai.

În România, în general, din cauza unei educații precare în rândul maselor, nu se face diferența între forțele de ordine, represiune sau alte entități asemănătoare și serviciile de informații care au rolul de a aduce la cunoștința , decidenților politici în primul rând, anumite informații, analize, prognoze, etc din toate domeniile de interes, care au ca finalitate progresul națiunii. La noi toți sunt definiți ca “informatori ai securității”, “securiști” sau alte asemenea sinonime!!!

Ca o scurtă paranteză, am avut onoarea să cunosc personal două persoane din acest domeniu, ambele având o cultură enciclopedică, doctori în domeniul lor de activitate și care au contribuit la un mare “salt” tehnologic într-un domeniu vital al economiei țării și care acum se “bucură” de o pensie, care ar face pe oricare dintre potentații noii democrații românești să râdă în hohote, acești oameni fiind încă în deplinătatea forțelor intelectuale și fizice dar total marginalizați.

PUȚINĂ ISTORIE …

În jurul anului 1840 nivelul de dezvoltare al societății japoneze se afla la nivelul de dezvoltare al Angliei, Franței, Germaniei din perioada anilor 1640- 1650, deci un decalaj de aproximativ 200 de ani.

În mod planificat și în baza unui strategii clare și foarte atent elaborate la nivelul elitelor conducătoare, în aproximativ 50-60 de ani, Japonia a făcut o “ scurtătură” uriașă, astfel că în jurul anului 1910 prezenta tabloul unei societăți foarte evoluate, fiind o putere mondială în devenire. De remarcat faptul că un merit esențial în realizarea acestei “scurtături pe drumul istoriei” rolul principal l-au avut serviciile de informații ale Statului dar un rol foarte însemnat l-au avut și societățile particulare de spionaj, care au practicat un spionaj total.

S-au dus în țară informații, documentație, patente și invenții din lumea occidentală.
În aceste societăți particulare a fost integrat tot ce avea mai valoros Japonia în materie de inteligență inclusiv persoane de origine nobilă și cu totul inedit chiar prinți din familia Imperială!!!

Una dintre aceste societăți secrete a fost DRAGONUL NEGRU care a luat ființă în 1901 şi care până în anul 1945 a funcționat fără ca să-i fie cunoscut numele, fiind desființată odată cu pierderea războiului de către Japonia. Conform unor surse destul de credibile, această organizație funcționează și în prezent în Japonia sub o altă denumire și include în rândurile sale aproape toate mințile luminate ale Japoniei.

În condițiile disciplinei și a coeziunii sociale din România, cel mai probabil despre o astfel de societate s-ar fi aflat înainte de înființare…
România a pornit pe drumul dezvoltării cam în același timp cu Germania și Japonia, respectiv în anul 1859 când s-au unit cele două Principate. Dar de ce în România nu s-au atins performanțe ale celor două națiuni??? Să vedem câteva motive:

Timp de aproape două milenii, au existat ca națiune etnică sub dominație străină fiind furnizor de resurse pentru alții și abia din 1878 ca națiune independentă.

Lipsa unei dinastii regale ereditare, puternice și integratoare, în România aceasta a fost introdusă cu o întârziere de 700- 800 de ani, când în Europa și în general în lume aceasta își încheiase rolul istoric.

Românii nu au avut o aristocrație națională legată de interesele pământului și ale conaționalilor, aceasta a fost în mare parte de alte origini: slavă, turcească, greacă, fanariotă, maghiară, etc. La noi aristocrația a scos din țară mereu bogății și nu a adus așa cum au procedat cele engleze, germane, franceze și altele. Între clasa dominantă conducătoare și restul națiunii a existat și există o prăpastie imensă cauzată de sărăcie.

În cei peste 130 de ani de independență, România a eșuat în tentativele sale de a educa în masă, urbaniza și industrializat la un nivel care să îi permită să emită pretenții de a fi respectată pe continent sau în lume. Un exemplu cât se poate de elocvent deși datele provin dintr-un studiu din anul 2000 în “ East European Politics and Societies”, gradul de alfabetizare în rândul țărilor angajate în Primul Război Mondial se prezenta astfel: Germania 99% , Anglia 98%, Franța 96%, Belgia 91%, Austria 76%, Bulgaria 75%, Grecia 70%, Serbia 50% România 30- 35%. Concluziile care decurg de aici le poate trage oricine dar cu un asemenea grad de alfabetizare era imposibil ca România să facă progrese prea mari.

În perioada comunismului s-au făcut unele progrese dar nicidecum suficiente….În același studiu, România este plasată pe primul loc în Europa în ceea ce privește nivelul corupției, fiind urmată de Letonia, Slovacia, Bulgaria și Cehia. Ce este ? o mână de îmbogățiți au creat între ei și restul populației( 98% aproximativ) o imensă prăpastie care se adâncește din ce în ce mai mult.

Consider că aici își are originea lipsa cultului muncii și a lucrului bine făcut la români: Nimeni nu este interesat să muncească în timp ce se îmbogățesc numai câțiva indivizi” aleși”!!!
România zilelor noastre prezintă imaginea unei piramide imense cu o bază extrem de mare umplută cu sărăcie și un vârf subțire al celor căpătuiți peste noapte, purtători ai unui dezinteres total dar și dispreț față de cei mulți. Pe toată istoria sa modernă 1859 până în prezent țara aceasta nu a avut niciodată un sistem de guvernare eficient, responsabil și integru așa cum vedem în cazul statelor occidentale.

Sistemele de guvernare din Occident nu au apărut de pe o zi pe alta și acum cred unii naivi de la noi ce sunt rodul unei evoluții într-o perioadă istorică de aproximativ 600 -700 de ani, exact în perioada în care Europa de est a fost sub dominația înapoiată a Imperiului Otoman! S-a dovedit că cele mai eficiente guvernări s-au dezvoltat în spațiul anglo-saxon protestant și anume: Anglia, Olanda, SUA, Norvegia , Germania, etc.

Guvernarea relativ eficientă se termină undeva pe aliniamentul Țărilor Baltice, Poloniei, Ungariei și Sloveniei. Sistemul de guvernare care a existat în România ca de altfel în tot sud- estul Europei, inclusiv în perioada comunismului, conform părerii majorității analiștilor și istoricilor este cel așa -zis: “satrapo- sultanistic”. Acest model de guvernare s-a dezvoltat în strânsă coeziune cu cultul religios orthodox, care nu a avut nici o aplecare spre progres, modernizarea statului și bunăstarea majorității populației.

Această formă de orânduire și de guvernare mai sus menționată, nu are ca principal scop binele public în general, ci doar propria îmbogățire de la cei mai neînsemnați funcționari până la ministru. Rezultatele se văd destul de clar în zilele noastre!!!

Mai grav este faptul că acest tip de administrație a exclus posibilitatea formării unui corp de funcționari publici cu adevărat profesioniști și eficienți care să asigure funcționarea corespunzătoare a instituțiilor statului în mod independent de turbulențele politice de moment.

Altă cauză a eșecului României de a “ evada” din zona subdezvoltării o reprezintă lipsa de interes pentru zona cercetării, inovației și a culegere de informații din domeniile de vârf. Cercetarea și domeniul informațiilor sunt strâns legate. Mințile cu adevărat valoroase a acestei nații sunt în cel mai bun caz ignorate dacă nu mai rău, exemple concrete se cunosc destule.

Se poate spune cu siguranță că în condiții egale performanțele românilor sunt comparabile cu ale oricăror alte națiuni din avangarda civilizației mondiale. Neperformanța provine de la conduita impusă de către clasa conducătoare.

Dar mai adăugăm încă un aspect mai puțin luat în seamă și care merită arătat: Nouă românilor ni s-a transmis ideea total falsă că domeniile avansate ale științei și tehnologiei ne-ar fi inaccesibile, și că suntem oarecum predestinați să fim o națiune agrară! Această ,,idee” a venit atât din Est(1945) cât și din Vest( 1990).

Din păcate vedem și în zilele noastre că sunt destui responsabili și neaveniți de pe scena politică și  socială care se pronunță cu mult aplomb că: ”România va cuceri lumea cu agricultura și folclorul”!!! Dacă vom da crezare acestei insinuări  grave și aproape criminale, avem toate șansele să disperăm ca stat și ca națiune în secolul XXI. Dacă cei responsabili nu vor înțelege că:
– învățământul performant de masă
– industrializarea- (nu oricum și orice) şi
– urbanizarea,  fundamentale bunăstării și progresului națiunii, înseamnă că ne merităm soarta. Cei trei piloni sau deziderate enunțate mai sus, nu pot fi atinse fără a face o muncă de culegere de informații în mod continuu și susținut.

Toate întreprinderile, de la coloși transnaționali până la cele mai mici trebuie să fac acest lucru. În lupta de concurență pentru noi piețe si clienți nu există principii, prietenii și aliați. Există doar legea celui mai abil, mai tenace în a ajunge la secretele altora și a le proteja pe ale sale. Totul e permis cu condiția să nu cazi în capcane sau să fii prins!

Orice om cu minim de bun simț din interiorul unor mari  companii recunoaște că este mult mai ușor să “ cumperi” un om bine plasat, oricât te-ar costa, decât să realizezi de la zero un nou produs care costă cu mult mai mult. Marile puteri nu sunt mai sinchisesc să fure invențiile altor state sau entități economice ci cumpără pe înșiși și autorii acestor invenții.

Acest fapt este mult mai dăunător pentru un stat decât acela de a i lua efectiv bogățiile naturale.

Cunosc personal în caz de manual despre cum se ,, lucrează la racolarea și ,, direcționarea” încă de la vârste fragede ( liceu) al minților cu mare potențial.

Revenind la comparația cu Japonia

Nu se cunoaște în toată istoria civilizației un caz în care tot aparatul de culegere de Informații să fie direcționat în slujba progresului economic în cazul Japoniei. Este știut faptul că sunt ocupația militară a SUA de după al doilea război mondial, serviciile profesioniste oficiale de informații și toate organismele secrete au fost distruse, astfel că în Japonia a apărut un fenomen unic în lume: sarcina culegerii de informații din surse publice și nu numai a revenit cu precădere societăților private de informații, societății civile și altor entități, rezultând un fenomen unic în lume!

Comparativ cu japonezii, care de la copil la moșneag sunt sfătuiți și deprinși să caute și să aducă în țara lor tot felul de informații și lucruri de valoare din exterior, în România situația este exact invers:-Din cele mai vechi timpuri și până în prezent, la noi este specific să fie scoase avuții din țară și împrăștiate în lume.

Un lucru foarte interesant de remarcat:
Japonezii nu au excelat și nu excelează prin mari descoperiri și invenții ci prin talentul și determinarea de a lua produse și tehnologii din exterior și a le duce la un alt nivel!

Puțină lume știe că Japonia are mai puțini câștigători ai premiului Nobel decât Ungaria.
Un alt aspect esențial, zic eu, este acela că în Japonia una dintre preocupările prioritare ale guvernelor au constituit accesul la tehnologiile de vârf, astfel că marile corporații, firme mai mici sau mai mari, întreprinderi industriale de toate felurile din toate domeniile, au refuzat și refuză semnarea de contracte comerciale dacă prin acestea nu se realizează și transferul de tehnologie în favoarea lor. Dar nu orice fel de tehnologii, și sunt vizate de obicei tehnologiile de vârf. Totodată guvernul Japoniei limitează drastic investițiile străine în economie tocmai pentru a nu pierde controlul asupra acestuia.

În ROMÂNIA situația este următoarea:

Căzută pe mâna unor indivizi interesați exclusiv de propria îmbogățire, în România s-a procedat exact invers, acești indivizi se dau de ceasul morții să privatizeze, la prețuri de nimic, toate ramurile vitale ale economiei. Inclusiv telecomunicațiile naționale, care includ și sistemele de transmisiuni ale armatei au ajuns pe mâinile unor entități din afara țării. Guvernele României în perioada postcomunistă au intenționat să concesioneze unor firme din exterior impulsiv rezervele de aur ale țării, acest act este unul iresponsabil și sinucigaș, dovada unei gândiri de slugă vândută.

Cu siguranță se pot face multe comparații între România și Japonia, dar am încercat să  surprind câteva aspecte esențiale zic eu, la care trebuie să medităm. Poate că sunt puțin subiectiv, fiind un mare admirator al culturii japoneze încă din adolescență, dar consider că modelul de dezvoltare pus în practică și urmat cu strictețe de Japonia, ar putea reprezenta și pentru România un model de a face o “scurtătură pe cărarea istoriei”. Consider că fără un “taifun” de muncă și un “tsunami” de  informații slabe șanse de progres și dezvoltare!

            Cred cu tărie că România se află la o intersecție foarte periculoasă și este nevoie mai mult ca oricând în istoria noastră de luciditate, realism și seriozitate. În caz contrar îmi folosesc dreptul la tăcere pentru a nu fi acuzat în viitor de negativism sau mai rău de “apucături” profetice.
                                                                                                                                    Am zis!

O:. M:. UMANITERRA, PĂRĂU  Cornel,  2026-01-15

 

 

Vei putea să bați la Porțile Templului Ordinului Umaniterra (cererea de aderare AICI), prin voință și determinare, respect de sine și Credință în Divinitate, indiferent de religie. Este foarte posibil ca porțile să ți se deschidă. Dacă intri, poți rămâne sau poți pleca. Nimeni nu te ține cu Forța. Dar Înțelepciunea te va încuraja să rămâi. Nimeni nu alege să întoarcă spatele Frumuseții, bucuriei de a trăi cu adevărat în Adevăr.

De aceea pe altarul Templului vei găsi mereu minim trei sau mai multe Cărți ale Legii Sacre, Biblia, Coranul, Baháʼí și altele, ca simbol al faptului că noi, Umaniterrii, considerăm că toți suntem fiii – fiicele Creatorului, și cu dragoste Fraternă putem fi admiși în O:.M:.U:.

Gânduri bune! Glorie muncii ce produce plusvalori! Glorie plusvalorilor!

Ubi Concordia, Ibi Victoria, Est Umaniterra!